Înșelătoria ghivoniților
1Auzind despre aceste lucruri, toți regii care erau în regiunea de apus a Iordanului, la munte, în zona deluroasă1 Ebr.: Șefela, zona cu dealuri joase, piemontană, situată între centrul muntos al Canaanului și țărmul Mediteranei., pe întreaga coastă a Mării cea Mare1 Marea Mediterană. până în dreptul Libanului, și anume regii hitiți, amoriți, canaaniți, periziți, hiviți și iebusiți, 2s‑au aliat ca să lupte împotriva lui Iosua și a lui Israel.
3Locuitorii din Ghivon însă, când au auzit ce făcuse Iosua cetăților Ierihon și Ai, 4s‑au folosit de vicleșug și au plecat spre israeliți, dându‑se drept mesageri. Ei purtau pe măgarii lor saci învechiți și burdufuri vechi de vin, crăpate și peticite. 5Erau încălțați cu sandale vechi și peticite și purtau pe ei haine învechite, iar toată pâinea pe care o aveau ca provizie era uscată și fărâmițată.
6Au venit la Iosua în tabăra de la Ghilgal și i‑au vorbit astfel lui și bărbaților lui Israel:
– Noi am venit dintr‑o țară îndepărtată. Încheiați acum un legământ cu noi!
7Bărbații lui Israel le‑au răspuns însă hiviților:
– Poate că voi locuiți în mijlocul nostru. Cum să încheiem un legământ cu voi?
8Ei i‑au zis lui Iosua:
– Suntem robii tăi!
Iosua i‑a întrebat:
– Cine sunteți și de unde veniți?
9Ei i‑au răspuns:
– Robii tăi au venit dintr‑o țară foarte îndepărtată, datorită Numelui Domnului, Dumnezeul tău, fiindcă am auzit de faima Lui: tot ceea ce a făcut în Egipt, 10precum și ce a făcut celor doi regi amoriți de la răsărit de Iordan, lui Sihon, regele Heșbonului și lui Og, regele Bașanului, care domnea la Aștarot. 11Bătrânii noștri împreună cu toți locuitorii țării noastre ne‑au zis: „Luați cu voi provizii pentru călătorie și duceți‑vă să vă întâlniți cu ei și să le spuneți: «Suntem robii voștri. Prin urmare, încheiați legământ cu noi!»“ 12Pâinea aceasta era caldă când am luat‑o de acasă, în ziua în care am pornit în călătorie către voi, dar acum iată că este uscată și fărâmițată. 13Aceste burdufuri de vin au fost odată pline și noi, dar acum iată că sunt crăpate, iar îmbrăcămintea și sandalele ni s‑au învechit mult din cauza călătoriei lungi.
14Bărbații israeliți au luat din proviziile lor și nu L‑au mai întrebat pe Domnul. 15Iosua a făcut pace cu ei și a încheiat cu ei un legământ că‑i va lăsa în viață. Conducătorii comunității le‑au jurat lucrul acesta.
16La trei zile după încheierea legământului, au aflat că aceștia sunt vecini cu ei și că locuiesc în mijlocul lor. 17Astfel, fiii lui Israel au plecat și în a treia zi au ajuns la cetățile acestora: Ghivon, Chefira, Beerot și Chiriat-Iearim. 18Fiii lui Israel nu i‑au putut ataca deoarece conducătorii comunității le juraseră pe Domnul, Dumnezeul lui Israel.
Și întreaga comunitate a cârtit împotriva conducătorilor. 19Toți conducătorii au zis înaintea întregii comunități: „Pentru că le‑am jurat pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, nu ne mai putem atinge de ei. 20Iată ce vom face cu ei: îi vom lăsa în viață ca să nu se reverse mânia asupra noastră, din cauza jurământului pe care l‑am încheiat cu ei.“ 21Conducătorii le‑au zis: „Lăsați‑i în viață.“ Au fost însă întrebuințați la tăiat lemne și la scos apă pentru întreaga comunitate, așa cum le spuseseră conducătorii.21 Sau: comunitate. Astfel le‑au vorbit conducătorii.
22Iosua i‑a chemat pe ghivoniți și le‑a zis:
– De ce ne‑ați înșelat, zicând: „Suntem foarte departe de voi“, când de fapt locuiți în mijlocul nostru? 23Acum sunteți blestemați și niciunul dintre voi nu va înceta să fie rob. Veți fi tăietori de lemne și veți scoate apă pentru Casa Dumnezeului meu.
24Ei i‑au răspuns lui Iosua, zicând:
– Robilor tăi li s‑a spus deslușit despre ceea ce Domnul, Dumnezeul tău, i‑a poruncit robului Său Moise, și anume să vă dea toată țara și să‑i nimicească pe toți locuitorii țării dinaintea voastră. Atunci ne‑am temut pentru viețile noastre din cauza voastră și de aceea am făcut lucrul acesta. 25Și acum, iată‑ne în mâinile tale. Fă‑ne potrivit cu ceea ce consideri că este bine și drept să faci.25 Lit.: potrivit cu ceea ce este bine și drept în ochii tăi să faci.
26Iosua le‑a făcut așa cum hotărâse. El i‑a eliberat din mâna fiilor lui Israel și astfel aceștia nu i‑au ucis. 27Dar din acea zi, Iosua i‑a pus să taie lemne și să scoată apă pentru comunitate și pentru altarul Domnului; și așa au făcut până în ziua aceasta, în locul ales de El.
Гаваонска превара
1Кад су то чули сви цареви западно од Јордана, у горју и равници, и дуж читаве обале Медитеранског мора до Ливана: Хетити, Аморејци, Хананци, Фережани, Евејци и Јевусејци, 2сабрали су се да једнодушно зарате против Исуса и Израиљаца.
3А кад су становници Гаваона чули шта је Исус учинио са Јерихоном и Гајем, 4послужили су се лукавством. Издавали су се за посланство; на своје магарце су пребацили старе вреће и винске мешине, поцепане и закрпљене. 5На ноге су обули изношену и покрпљену обућу и обукли се у дотрајалу одећу. Сав хлеб који су понели на пут био је сув и раздробљен. 6Затим су отишли к Исусу у табор код Галгала и рекли њему и Израиљцима:
„Дошли смо из далеке земље. Склопите са нама савез.“
7Израиљци одговорише Евејцима: „Ко зна да не живите међу нама. Како онда да склопимо савез са вама?“
8Они рекоше Исусу: „Твоји смо поданици.“
Исус им одговори: „Ко сте и одакле долазите?“
9Они му одговорише: „Твоје слуге су дошле из далеке земље ради имена Господа, Бога твога. Чули смо, наиме, за његову славу и за све што је учинио у Египту, 10и све што је учинио двојици аморејских царева с друге стране Јордана, Сихону, цару есевонском, и Огу, цару васанском у Астароту. 11Онда су нам наше старешине и сви житељи наше земље рекли: ’Понесите са собом хране за пут, па пођите да се сретнете са њима. Реците им: ваши смо поданици; склопите са нама савез!’ 12Ево нашег хлеба што смо понели на пут од својих кућа; био је још врућ када смо кренули к вама, а сада је, ето, сув и раздробљен. 13Наше мешине са вином биле су нове кад смо их напунили, а сада су, ево, поцепане. Па и наша одећа и обућа су дотрајали од веома дугог пута.“
14Људи су узели нешто од њихове хране, не питајући за савет Господа. 15Тада је Исус склопио мир са њима, а затим је склопио савез са њима да ће их поштедети. Кнезови заједнице су им то потврдили заклетвом.
16Три дана након што су склопили са њима савез, дочули су да су они њихови суседи и да живе у њиховој близини. 17Израиљци се на то запуте и трећег дана дођу у њихове градове, Гаваон, Кефиру, Вирот и Киријат-Јарим. 18Израиљци их нису побили зато што су им се кнезови заједнице заклели Господом, Богом Израиљевим.
Читава заједница је гунђала против кнезова. 19Кнезови рекоше целој заједници: „Ми смо им се заклели Господом, Богом Израиљевим, и зато им не смемо наудити. 20Овако ћемо поступити са њима: оставићемо их на животу, да нас не би стигао гнев Божији, због заклетве којом смо им се заклели. 21Пустимо их да живе – наставише главари – али нека буду дрвосече и водоноше целој заједници.“ Како су кнезови рекли, тако је и било.
22Онда их Исус позва и рече им: „Зашто сте нас преварили говорећи да живите далеко од нас, кад у ствари живите у нашој близини? 23Зато ћете бити под клетвом: никада нећете престати да будете робови; бићете дрвосече и водоноше за Дом мога Бога.“
24Они одговорише Исусу: „Твоје слуге су чуле шта је Господ, Бог твој, одредио Мојсију: да ће вам предати целу земљу и да ће истребити све становништво земље. Веома смо се уплашили од вас за своје животе. Зато смо тако учинили. 25Сада смо, ево, у твојим рукама. Чини с нама што сматраш да је добро и право.“
26Исус је поступио са њима овако: избавио их је из руку Израиљаца, те их нису побили. 27Тог дана их је учинио дрвосечама и водоношама за читаву заједницу и за жртвеник Господњи на месту које он изабере. Они то раде све до данас.
