Desemnarea cetăților de refugiu
(Num. 35:6-34; Deut. 4:41-43; 19:1-14)
1Atunci Domnul i‑a vorbit lui Iosua, zicând: 2„Vorbește‑le fiilor lui Israel și spune‑le: «Alegeți‑vă cetățile de refugiu despre care v‑am vorbit prin Moise. 3Ele vor fi un loc de refugiu pentru ucigașul care va omorî fără voie o persoană (adică din greșeală) și care va vrea să scape de răzbunătorul sângelui. 4Când se va refugia într‑una dintre aceste cetăți, să se oprească la intrarea porții cetății și să vorbească despre situația sa4 Lit.: să vorbească cuvintele sale. în auzul bătrânilor acelei cetăți. Ei să‑l primească în cetate și să‑i dea un loc ca să locuiască împreună cu ei. 5Dacă răzbunătorul sângelui îl va urmări, ei să nu‑l dea pe ucigaș în mâinile lui, deoarece l‑a ucis fără voie pe semenul său, fără să‑l fi urât mai dinainte. 6Ucigașul să rămână în cetatea aceea până se va înfățișa înaintea comunității ca să fie judecat și6 Sau: ori. până la moartea marelui preot care va fi în slujbă în acea perioadă. Numai atunci se va putea întoarce din cetatea în care fugise în cetatea și în casa lui.»“
7Ei au pus deoparte7 Lit.: au sfințit. Verbul poate avea sensul de a pune pe cineva/ceva într‑o stare specială (fizic sau spiritual), a consacra, a pune deoparte pentru Dumnezeu (uneori printr‑un ritual de ungere cu ulei sau sânge, spălare și/sau rugăciune ori declarație publică). Kedeșul, în Galileea, în muntele lui Neftali, Șechemul, în muntele lui Efraim și Chiriat-Arba (Hebron), în muntele lui Iuda. 8Iar de cealaltă parte a Iordanului, la răsărit de Ierihon, au ales Bețerul, în pustie, în podișul seminției lui Ruben, Ramotul, în Ghilad, pe teritoriul seminției lui Gad, și Golanul, în Bașan, pe teritoriul seminției lui Manase. 9Acestea erau cetățile alese pentru toți fiii lui Israel și pentru străinii care locuiau în mijlocul lor, pentru ca orice ucigaș care omora fără voie o persoană să poată fugi acolo și să nu fie omorât de răzbunătorul sângelui înainte de a se înfățișa în fața comunității.
Cities to Run to for Safety
1Then the Lord spoke to Joshua. He said, 2“Tell the Israelites to choose the cities to go to for safety, just as I directed you through Moses. 3Anyone who kills a person by accident can run there for safety. So can anyone who kills a person without meaning to. The one charged with murder will be kept safe from the nearest male relative of the person killed. 4Suppose those who are charged with murder run for safety to one of these cities. Then they must stand in the entrance of the city gate. They must state their case in front of the elders of that city. The elders must let them come into their city. The elders must provide a place for them to live in their city. 5Suppose the nearest male relative of the person killed chases the one charged with murder. Then the elders must not hand them over to that relative. That’s because that person didn’t mean to kill their neighbor. They didn’t make evil plans to do it. 6They must stay in that city until their case has been brought to the community court. They must stay there until the high priest serving at that time dies. Then they can go back to their own home. They can return to the town they ran away from.”
7So the Israelites set apart Kedesh in Galilee. It’s in the hill country of Naphtali. They set apart Shechem. It’s in the hill country of Ephraim. They set apart Kiriath Arba. It’s in the hill country of Judah. Kiriath Arba is also called Hebron. 8On the east side of the Jordan River near Jericho they chose Bezer. It’s in the desert on the high plains. It’s in the territory of the tribe of Reuben. They chose Ramoth in Gilead. It’s in the territory of the tribe of Gad. They chose Golan in the land of Bashan. It’s in the territory of the tribe of Manasseh. 9Suppose you kill someone by accident. Or another Israelite does it. Or an outsider who lives among you does it. Then any of you can run for safety to one of these cities that have been chosen. There you won’t be killed by the nearest male relative of the person killed by accident. First your case must be brought to the community court.
