Desemnarea cetăților de refugiu
(Num. 35:6-34; Deut. 4:41-43; 19:1-14)
1Atunci Domnul i‑a vorbit lui Iosua, zicând: 2„Vorbește‑le fiilor lui Israel și spune‑le: «Alegeți‑vă cetățile de refugiu despre care v‑am vorbit prin Moise. 3Ele vor fi un loc de refugiu pentru ucigașul care va omorî fără voie o persoană (adică din greșeală) și care va vrea să scape de răzbunătorul sângelui. 4Când se va refugia într‑una dintre aceste cetăți, să se oprească la intrarea porții cetății și să vorbească despre situația sa4 Lit.: să vorbească cuvintele sale. în auzul bătrânilor acelei cetăți. Ei să‑l primească în cetate și să‑i dea un loc ca să locuiască împreună cu ei. 5Dacă răzbunătorul sângelui îl va urmări, ei să nu‑l dea pe ucigaș în mâinile lui, deoarece l‑a ucis fără voie pe semenul său, fără să‑l fi urât mai dinainte. 6Ucigașul să rămână în cetatea aceea până se va înfățișa înaintea comunității ca să fie judecat și6 Sau: ori. până la moartea marelui preot care va fi în slujbă în acea perioadă. Numai atunci se va putea întoarce din cetatea în care fugise în cetatea și în casa lui.»“
7Ei au pus deoparte7 Lit.: au sfințit. Verbul poate avea sensul de a pune pe cineva/ceva într‑o stare specială (fizic sau spiritual), a consacra, a pune deoparte pentru Dumnezeu (uneori printr‑un ritual de ungere cu ulei sau sânge, spălare și/sau rugăciune ori declarație publică). Kedeșul, în Galileea, în muntele lui Neftali, Șechemul, în muntele lui Efraim și Chiriat-Arba (Hebron), în muntele lui Iuda. 8Iar de cealaltă parte a Iordanului, la răsărit de Ierihon, au ales Bețerul, în pustie, în podișul seminției lui Ruben, Ramotul, în Ghilad, pe teritoriul seminției lui Gad, și Golanul, în Bașan, pe teritoriul seminției lui Manase. 9Acestea erau cetățile alese pentru toți fiii lui Israel și pentru străinii care locuiau în mijlocul lor, pentru ca orice ucigaș care omora fără voie o persoană să poată fugi acolo și să nu fie omorât de răzbunătorul sângelui înainte de a se înfățișa în fața comunității.
Ang mga Banwa nga Dalangpan
(Num. 35:9-15; Deu. 19:1-13)
1Karon, nagsiling ang Ginoo kay Josue, 2“Silinga ang mga Israelinhon nga magpili sila sang mga banwa nga dalangpan suno sa ginsiling ko sadto sa inyo paagi kay Moises. 3Ang tawo nga nakapatay nga indi hungod makapalagyo didto kag makapanago sa mga tawo nga gusto magbalos sa iya. 4Makapalagyo siya sa isa sa sini nga mga banwa, kag mag-atubang sa mga manugdumala didto sa may puwertahan sang banwa kag magpaathag sa ila parte sa natabo. Dayon pasudlon siya kag didto paestaron. 5Kon lagson siya didto sang gusto magbalos sa iya, indi siya pag-itugyan sang mga pumuluyo. Pagaapinan nila siya tungod kay indi hungod ang pagpatay niya sa iya isigkatawo, kag ginhimo niya ini indi tungod sa iya kaakig. 6Magatiner siya sa amo nga banwa hasta mabista ang iya kaso sa atubangan sang katilingban, kag hasta mapatay ang pangulo nga pari nga nagaalagad sa sadto nga tion. Dayon makapauli na siya sa ila.”
7Gani ginpili nila ang Kedesh sa Galilea sa kabukiran sang Naftali, ang Shekem sa kabukiran sang Efraim, kag ang Kiriat Arba (nga amo ang Hebron), sa kabukiran sang Juda. 8Sa sidlangan sang Suba sang Jordan malapit sa Jerico, ginpili nila ang Bezer sa kamingawan sang kapatagan nga sakop sang tribo ni Reuben, ang Ramot sa Gilead nga sakop sang tribo ni Gad, kag ang Golan sa Bashan nga sakop sang tribo ni Manase. 9Amo ini ang mga banwa nga dalangpan nga ginpili para sa mga Israelinhon kag sa mga indi Israelinhon nga nagaestar upod sa ila. Ang bisan sin-o nga makapatay nga indi hungod makadangop didto, agod indi siya pagpatyon sang gusto nga magbalos sa iya, sa wala pa mabista ang iya kaso sa atubangan sang katilingban.
