Ioel 1 – NTLR & TNCV

1Cuvântul Domnului care i‑a fost spus lui Ioel, fiul lui Petuel:

Invazia lăcustelor

2Ascultați lucrul acesta, bătrânilor2, 14 Șefi de familii și de clanuri, recunoscuți ca autoritate la toate popoarele orientale. Ei aveau rol de (1) judecători în cadrul comunității locale (Deut. 19:12; 21:1-9, 18-21; 22:13-21; 25:5-10) sau de (2) lideri militari (Ios. 8:10). Ca instituție, Sfatul Bătrânilor lui Israel este atestat în special în perioada monarhiei, cu rol de consiliu (2 Sam. 3:17; 5:3; 17:4; 1 Regi 20:7).!

Luați aminte, toți locuitorii țării!

S‑a mai întâmplat așa ceva în zilele voastre

sau în zilele părinților voștri?

3Povestiți copiilor voștri despre lucrul acesta,

și copiii voștri să‑l spună copiilor lor,

iar copiii lor să‑l istorisească următoarei generații.

4Ceea ce a lăsat lăcusta Gazam,

a mâncat lăcusta Arbe4 Termenul ebraic este unul general (apare de 24 de ori în VT), derivat din rădăcina rbh (a înmulți). Este asociat în general cu plaga a opta și desemnează probabil lăcustele migratoare.;

ceea ce a lăsat lăcusta Arbe,

a mâncat lăcusta Ielek

și ceea ce a lăsat lăcusta Ielek,

a mâncat lăcusta Hasil.4 Sensul exact al denumirilor în ebraică pentru cele patru specii de lăcuste este nesigur.

5Treziți‑vă, bețivilor, și plângeți!

Gemeți, voi, toți băutorii de vin,

pentru că vi s‑a luat mustul de la gură!

6Căci împotriva țării mele s‑a suit un neam

puternic și fără număr.

Dinții ei sunt dinți de leu,

iar colții ei sunt colți de leoaică.

7Mi‑a pustiit viile

și mi‑a făcut bucăți smochinii;

i‑a jupuit de coajă și i‑a trântit jos,

lăsându‑le ramurile decojite.

8Bocește așa cum fecioara8 Sau: o femeie tânără., îmbrăcată cu sac,

bocește după bărbatul8 Sau: logodnicul. tinereții ei!

9Darurile de mâncare și jertfele de băutură

au fost oprite în Casa Domnului,

iar preoții, slujitorii Domnului, bocesc.

10Ogoarele sunt pustiite,

pământul bocește,

căci grânele sunt pustiite.

Mustul a secat

și uleiul s‑a terminat.

11Îngroziți‑vă, plugari,

gemeți, vieri,

din cauza grâului și a orzului,

căci roadele câmpului sunt distruse.

12Via s‑a uscat,

iar smochinul este veștejit;

rodiul, palmierul, mărul,

toți pomii de pe câmp sunt uscați.

Într-adevăr, s‑a veștejit bucuria

din mijlocul fiilor omului!

Chemare la pocăință

13Preoților, încingeți‑vă și jeliți!

Gemeți, slujitori ai altarului!

Veniți, înnoptați îmbrăcați cu saci,

slujitori ai Dumnezeului meu!

Căci darurile de mâncare și jertfele de băutură

sunt oprite în Casa Dumnezeului vostru.

14Declarați14 Lit.: sfințiți. Verbul poate avea sensul de a pune pe cineva/ceva într‑o stare specială (fizic sau spiritual), a consacra, a pune deoparte pentru Dumnezeu (uneori printr‑un ritual de ungere cu ulei sau sânge, spălare și/sau rugăciune ori declarație publică). Vezi 2:5. un post,

vestiți o adunare.

Adunați‑i pe bătrâni,

pe toți locuitorii țării,

la Casa Domnului, Dumnezeul vostru,

și strigați către Domnul.

15Vai, ce zi!

Căci ziua Domnului este aproape;

ea va veni ca o distrugere de la Cel Atotputernic15 Ebr.: Șadai.

16Nu s‑a prăpădit hrana

sub ochii voștri –

adică bucuria și veselia

din Casa Dumnezeului nostru?

17Semințele s‑au pârjolit sub bulgări17 Sensul termenului ebraic este nesigur.,

hambarele sunt pustii,

grânarele sunt în dărâmate,

căci grânele s‑au uscat.

18Cum suspină animalele!

Cirezile de vite umblă amețite,

pentru că nu mai au pășune;

chiar și turmele de oi suferă pedeapsa18 Sau, cf. LXX: sunt nimicite..

19Către Tine, Doamne, strig,

căci focul a mistuit pășunile pustiei

și flăcările au ars toți copacii câmpiei.

20Chiar și fiarele câmpului tânjesc după Tine,

căci albiile s‑au uscat,

iar focul a mistuit pășunile pustiei.