Nouă Traducere În Limba Română

Ioel 1

1Cuvântul Domnului care i-a fost spus lui Ioel, fiul lui Petuel:

Invazia lăcustelor

„Ascultaţi lucrul acesta, bătrânilor[a]!
    Luaţi aminte, toţi locuitorii ţării!
S-a mai întâmplat aşa ceva pe vremea voastră
    sau pe vremea strămoşilor voştri?
Povestiţi copiilor voştri despre lucrul acesta,
    şi copiii voştri să-l spună copiilor lor,
        iar copiii lor să-l istorisească următoarei generaţii.
Ceea ce a lăsat lăcusta Gazam,
    a mâncat lăcusta Arbe[b];
ceea ce a lăsat lăcusta Arbe,
    a mâncat lăcusta Ielek
şi ceea ce a lăsat lăcusta Ielek,
    a mâncat lăcusta Hasil.[c]

Treziţi-vă, beţivilor, şi plângeţi!
    Văitaţi-vă, voi, toţi băutorii de vin,
        pentru că vi s-a luat mustul de la gură!
Căci un neam puternic şi fără număr
    a năvălit asupra ţării Mele;
dinţii ei sunt dinţi de leu,
    iar colţii ei sunt colţi de leoaică.
Mi-a pustiit viile
    şi Mi-a făcut bucăţi smochinii;
i-a jupuit de coajă şi i-a trântit jos,
    lăsându-le ramurile decojite.

Boceşte aşa cum fecioara[d], îmbrăcată cu sac,
    boceşte după bărbatul[e] tinereţii ei!
Darurile de mâncare şi jertfele de băutură
    au fost oprite în Casa Domnului,
        iar preoţii, slujitorii Domnului, jelesc.
10 Ogoarele sunt pustiite,
    pământul jeleşte[f],
căci grânele sunt nimicite.
    Mustul a secat
        şi uleiul s-a terminat.
11 Îngroziţi-vă, plugari,
    văitaţi-vă, vieri,
din pricina grâului şi a orzului,
    căci roadele câmpului sunt distruse.
12 Via s-a uscat,
    iar smochinul este veştejit;
rodiul, palmierul, mărul,
    toţi pomii de pe câmp sunt uscaţi.
Într-adevăr, s-a ofilit bucuria
    din mijlocul oamenilor!

Chemare la pocăinţă

13 Preoţilor, îmbrăcaţi-vă cu sac şi jeliţi;
    văitaţi-vă, slujitori ai altarului!
Veniţi, petreceţi noaptea îmbrăcaţi cu saci,
    slujitori ai Dumnezeului meu!
Căci darurile de mâncare şi jertfele de băutură
    sunt oprite în Casa Dumnezeului vostru.
14 Hotărâţi un post,
    vestiţi o adunare sfântă.
Adunaţi-i pe bătrâni
    şi pe toţi locuitorii ţării
la Casa Domnului, Dumnezeul vostru,
    şi strigaţi către Domnul.

15 Vai, ce zi!
    Căci ziua Domnului este aproape;
        ea va veni ca o distrugere de la Cel Atotputernic[g].

16 Nu s-a prăpădit hrana
    sub ochii voştri –
adică bucuria şi veselia
    din Casa Domnului?
17 Seminţele s-au pârjolit
    sub bulgări[h],
hambarele sunt pustii,
    grânarele sunt în ruine,
        căci grânele s-au uscat.
18 Cum gem animalele!
    Cirezile de vite umblă ameţite,
        pentru că nu mai au păşune;
chiar şi turmele de oi suferă pedeapsa[i].

19 Către Tine, Doamne, strig,
    căci focul a mistuit păşunile pustiei
        şi flăcările au ars toţi copacii câmpiei.
20 Chiar şi fiarele câmpului tânjesc după Tine,
    căci albiile s-au uscat,
        iar focul a mistuit păşunile pustiei.

Notas al pie

  1. Ioel 1:2 Şefi de familii şi de clanuri, recunoscuţi ca autoritate la toate popoarele orientale; rol de judecători în cadrul comunităţii locale (Deut. 19:12; 21:1-9; 18-21; 22:13-21; 25:5-10) sau lideri militari (Ios. 8:10). Ca instituţie, Sfatul Bătrânilor lui Israel (lit.: bătrânii lui Israel) este atestat în special în perioada monarhiei, cu rol de consiliu (2 Sam. 3:17; 5:3; 17:4; 1 Regi 20:7); şi în v.14
  2. Ioel 1:4 Termenul ebraic este unul general (apare de 24 de ori în VT), derivat din rădăcina rbh (a înmulţi). Este asociat în general cu plaga a opta şi desemnează probabil lăcustele migratoare
  3. Ioel 1:4 Sensul exact al denumirilor în ebraică pentru cele patru specii de lăcuste este nesigur
  4. Ioel 1:8 Sau: o femeie tânără
  5. Ioel 1:8 Sau: logodnicul
  6. Ioel 1:10 Sau: este uscat
  7. Ioel 1:15 Ebr.: Şadai
  8. Ioel 1:17 Sensul termenului ebraic este nesigur
  9. Ioel 1:18 Sau, cf. LXX: sunt nimicite

The Message

Joel 1

Get in Touch with Reality—and Weep!

11-3 God’s Message to Joel son of Pethuel:

Attention, elder statesmen! Listen closely,
    everyone, whoever and wherever you are!
Have you ever heard of anything like this?
    Has anything like this ever happened before—ever?
Make sure you tell your children,
    and your children tell their children,
And their children their children.
    Don’t let this message die out.

What the chewing locust left,
    the gobbling locust ate;
What the gobbling locust left,
    the munching locust ate;
What the munching locust left,
    the chomping locust ate.

5-7 Sober up, you drunks!
    Get in touch with reality—and weep!
Your supply of booze is cut off.
    You’re on the wagon, like it or not.
My country’s being invaded
    by an army invincible, past numbering,
Teeth like those of a lion,
    fangs like those of a tiger.
It has ruined my vineyards,
    stripped my orchards,
And clear-cut the country.
    The landscape’s a moonscape.

8-10 Weep like a young virgin dressed in black,
    mourning the loss of her fiancé.
Without grain and grapes,
    worship has been brought to a standstill
    in the Sanctuary of God.
The priests are at a loss.
    God’s ministers don’t know what to do.
The fields are sterile.
    The very ground grieves.
The wheat fields are lifeless,
    vineyards dried up, olive oil gone.

11-12 Dirt farmers, despair!
    Grape growers, wring your hands!
Lament the loss of wheat and barley.
    All crops have failed.
Vineyards dried up,
    fig trees withered,
Pomegranates, date palms, and apple trees—
    deadwood everywhere!
And joy is dried up and withered
    in the hearts of the people.

Nothing’s Going On in the Place of Worship

13-14 And also you priests,
    put on your robes and join the outcry.
You who lead people in worship,
    lead them in lament.
Spend the night dressed in gunnysacks,
    you servants of my God.
Nothing’s going on in the place of worship,
    no offerings, no prayers—nothing.
Declare a holy fast, call a special meeting,
    get the leaders together,
Round up everyone in the country.
    Get them into God’s Sanctuary for serious prayer to God.

15-18 What a day! Doomsday!
    God’s Judgment Day has come.
The Strong God has arrived.
    This is serious business!
Food is just a memory at our tables,
    as are joy and singing from God’s Sanctuary.
The seeds in the field are dead,
    barns deserted,
Grain silos abandoned.
    Who needs them? The crops have failed!
The farm animals groan—oh, how they groan!
    The cattle mill around.
There’s nothing for them to eat.
    Not even the sheep find anything.

19-20 God! I pray, I cry out to you!
    The fields are burning up,
The country is a dust bowl,
    forest and prairie fires rage unchecked.
Wild animals, dying of thirst,
    look to you for a drink.
Springs and streams are dried up.
    The whole country is burning up.