Isus și femeia samariteancă
1Când a aflat Isus1 Multe mss conțin: Domnul. că fariseii au auzit că El face și botează mai mulți ucenici decât Ioan – 2cu toate că nu Isus Însuși boteza, ci ucenicii Lui – 3a părăsit Iudeea și S‑a întors iarăși în Galileea. 4Însă trebuia să treacă prin Samaria. 5Prin urmare, a ajuns într‑o cetate a Samariei, numită Sihar, aproape de ogorul pe care Iacov i‑l dăduse fiului său Iosif. 6Acolo era o fântână a lui Iacov. Isus, obosit de călătorie, S‑a așezat la fântână6 Lit.: pe fântână. Este posibil ca fântâna respectivă să fi fost înconjurată de un zid scund. Vezi însă și P66 (Papirusul Bodmer, cca. 200 d.Cr.): pe pământ.. Era cam pe la ceasul al șaselea6 Ora 12:00..
7O femeie din Samaria a venit să scoată apă.
Isus i‑a zis:
– Dă‑Mi să beau!
8Ucenicii Lui se duseseră în cetate să cumpere de mâncare.
9Femeia samariteancă I‑a zis:
– Cum de Tu, iudeu, ceri să bei de la mine, femeie samariteancă?!
(Căci iudeii n‑au legături cu samaritenii.)9 Sau: (Căci iudeii nu folosesc vase folosite de samariteni.) Iudeii îi considerau pe samariteni necurați din punct de vedere ceremonial, considerând că folosirea unui vas care a fost atins de un samaritean îi va face și pe ei necurați. Samaritenii erau o populație de rasă amestecată, rezultată în urma căsătoriilor dintre israeliții rămași după deportarea asiriană (722 î.Cr.) și populațiile aduse din alte părți de către asirieni (2 Regi 17:24).
10Isus a răspuns și i‑a zis:
– Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu și Cine este Cel Ce‑ți zice: „Dă‑Mi să beau!“, tu însăți I‑ai fi cerut, și El ți‑ar fi dat apă vie10 Sau: apă curgătoare. Este unul din dubletele de sens intenționate de Ioan, la fel ca pneuma (vânt/duh) și anagenesis (naștere din nou/naștere de sus). Inițial femeia a crezut că este vorba despre o sursă de apă proaspătă, nu de un beneficiu spiritual. Lucrurile i se clarifică ulterior, după conversația cu Isus.!
11Femeia I‑a zis:
– Domnule11 Sau: Doamne. Gr.: kurios, care poate însemna atât Doamne, cât și Domnule. În contextul de față s‑a optat pentru traducerea cu Domnule deoarece, după toate probabilitățile, mulțimile nu ajunseseră încă să‑L recunoască pe Isus ca Domn., n‑ai găleată, iar puțul este adânc. De unde ai deci această apă vie?! 12Ești Tu mai mare decât strămoșul12, 20 Lit.: tatăl. nostru Iacov, care ne‑a dat puțul acesta din care a băut atât el, cât și fiii și turmele lui?
13Isus a răspuns și i‑a zis:
– Oricui bea din apa aceasta, îi va fi iarăși sete. 14Dar celui ce bea din apa pe care i‑o voi da Eu, în veci nu‑i va mai fi sete, ci apa pe care i‑o voi da Eu va deveni în el un izvor de apă, țâșnind spre viața veșnică.
15Femeia I‑a zis:
– Domnule, dă‑mi și mie această apă, ca să nu‑mi mai fie sete și să nu mai vin până aici să scot!
16El i‑a zis:
– Du‑te, cheamă‑l pe bărbatul tău și vino aici!
17Femeia a răspuns și I‑a zis:
– N‑am bărbat!
Isus i‑a zis:
– Ai spus bine: „N‑am bărbat!“, 18pentru că cinci bărbați ai avut, iar cel pe care‑l ai acum nu‑ți este bărbat. Este adevărat ceea ce ai spus.
19Femeia I‑a zis:
– Domnule, văd că Tu ești profet! 20Strămoșii noștri s‑au închinat pe muntele acesta20 Muntele Garizim, unde samaritenii au ridicat un templu în sec. al IV‑lea î.Cr. Acest templu a fost distrus de către Ioan Hyrcanus în anul 128 î.Cr., iar voi spuneți că în Ierusalim este locul unde trebuie să se închine oamenii.
21Isus i‑a răspuns:
– Crede‑Mă, femeie, că vine ceasul când nu vă veți mai închina Tatălui nici pe muntele acesta și nici în Ierusalim. 22Voi vă închinați la ceea ce nu cunoașteți. Noi ne închinăm la ceea ce cunoaștem, căci mântuirea este de la iudei. 23Dar vine ceasul, și acum a și venit, când adevărații închinători I se vor închina Tatălui în duh și în adevăr. Căci astfel de închinători caută Tatăl. 24Dumnezeu este duh, iar cei care I se închină trebuie să I se închine în duh24 Sau: în Duh. și în adevăr.
25Femeia I‑a zis:
– Știu că vine Mesia (Căruia I se zice Cristos). Când va veni El, ne va înștiința despre toate lucrurile.
26Isus i‑a zis:
– Eu, Cel Care‑ți vorbește, sunt Acela.
27Chiar atunci au venit ucenicii Lui și se mirau că vorbea cu o femeie. Totuși, niciunul n‑a întrebat: „Ce cauți27 Vezi v. 23 pentru a înțelege mai bine sensul acestei întrebări.?“ sau „De ce vorbești cu ea?“ 28Femeia a lăsat urciorul, a plecat în cetate și le‑a zis oamenilor: 29„Veniți să vedeți un Om Care mi‑a spus tot ce am făcut! Ar putea să fie Acesta Cristosul?“ 30Ei au ieșit din cetate și veneau spre El.
31Între timp, ucenicii Îl rugau:
– Rabbi31 Vezi nota de la 1:38., mănâncă!
32Dar El le‑a zis:
– Eu am de mâncat o mâncare despre care voi nu știți.
33Drept urmare, ucenicii și‑au zis unii altora: „Nu cumva I‑a adus cineva de mâncare?“
34Isus le‑a zis:
– Mâncarea Mea este să fac voia Celui Ce M‑a trimis și să împlinesc lucrarea Lui. 35Nu ziceți voi că mai sunt încă patru luni și vine secerișul? Iată, Eu vă spun, ridicați‑vă ochii și priviți ogoarele; ele sunt albe, gata pentru seceriș! Chiar acum, 36cel35-36 Sau: gata pentru seceriș chiar acum! 36 Cel. ce seceră primește răsplată și strânge rod pentru viață veșnică, pentru ca și cel ce seamănă și cel ce seceră să se bucure împreună. 37Căci în această privință este adevărată zicala: „Unul seamănă, iar altul seceră!“ 38Eu v‑am trimis să secerați acolo unde nu voi v‑ați ostenit; alții s‑au ostenit, iar voi ați intrat în osteneala lor.
39Mulți samariteni din cetatea aceea au crezut în El datorită cuvintelor femeii, care mărturisea: „Mi‑a spus tot ce‑am făcut!“ 40Așadar, când samaritenii au venit la El, L‑au rugat să rămână la ei. Și El a rămas acolo două zile. 41Mult mai mulți au crezut apoi datorită cuvintelor Lui 42și‑i ziceau femeii: „Acum nu mai credem datorită spuselor tale, căci am auzit noi înșine și știm că, într-adevăr, Acesta este Mântuitorul lumii!“
Vindecarea fiului unui slujbaș al regelui
43După cele două zile, Isus a plecat de acolo spre Galileea. 44Căci Isus Însuși mărturisise că un profet nu are parte de cinste în patria lui. 45Când a ajuns în Galileea, galileenii L‑au primit bine. Ei văzuseră tot ce făcuse în Ierusalim la sărbătoare, căci și ei fuseseră la sărbătoare.
46Atunci a venit din nou în Cana Galileei, unde prefăcuse apa în vin.46 Lit.: unde făcuse apa vin. Era acolo un slujbaș al regelui46 Probabil al tetrarhului Irod Antipa (care a domnit între anii 4 î.Cr.–39 d.Cr.), unul dintre fiii lui Irod cel Mare (care a domnit între anii 37–4 î.Cr.). Tetrarhul domnea peste a patra parte a unei regiuni, fiind inferior unui rege și stăpânind doar cu aprobarea romanilor., al cărui fiu era bolnav în Capernaum. 47Când acesta a auzit că Isus a venit din Iudeea în Galileea, s‑a dus la El și L‑a rugat să vină și să‑i vindece fiul, căci era pe moarte.
48Isus i‑a zis:
– Dacă nu vedeți semne și minuni, nicidecum nu credeți!
49Slujbașul regelui I‑a zis:
– Doamne, coboară‑Te acasă la mine până nu moare copilașul meu!
50Isus i‑a răspuns:
– Du‑te; fiul tău trăiește.
Omul a crezut cuvintele pe care i le‑a spus Isus și a plecat. 51În timp ce se cobora el spre casă, sclavii lui l‑au întâmpinat și i‑au zis că fiul lui trăiește! 52Atunci el i‑a întrebat de ceasul în care începuse să‑i fie mai bine. Ei i‑au răspuns: „Ieri la ceasul al șaptelea52 Ora 13:00. l‑a lăsat febra.“ 53Tatăl a recunoscut că tocmai în ceasul acela Isus îi spusese: „Fiul tău trăiește.“ Și a crezut el și toată casa lui.
54Acesta a fost al doilea semn pe care l‑a făcut Isus după ce a venit din Iudeea în Galileea.
Jesus Talks With a Woman From Samaria
1Now Jesus learned that the Pharisees had heard about him. They had heard that he was gaining and baptizing more disciples than John. 2But in fact Jesus was not baptizing. His disciples were. 3So Jesus left Judea and went back again to Galilee.
4Jesus had to go through Samaria. 5He came to a town in Samaria called Sychar. It was near the piece of land Jacob had given his son Joseph. 6Jacob’s well was there. Jesus was tired from the journey. So he sat down by the well. It was about noon.
7A woman from Samaria came to get some water. Jesus said to her, “Will you give me a drink?” 8His disciples had gone into the town to buy food.
9The Samaritan woman said to him, “You are a Jew. I am a Samaritan woman. How can you ask me for a drink?” She said this because Jews don’t have anything to do with Samaritans.
10Jesus answered her, “You do not know what God’s gift is. And you do not know who is asking you for a drink. If you did, you would have asked him. He would have given you living water.”
11“Sir,” the woman said, “you don’t have anything to get water with. The well is deep. Where can you get this living water? 12Our father Jacob gave us the well. He drank from it himself. So did his sons and his livestock. Are you more important than he is?”
13Jesus answered, “Everyone who drinks this water will be thirsty again. 14But anyone who drinks the water I give them will never be thirsty. In fact, the water I give them will become a spring of water in them. It will flow up into eternal life.”
15The woman said to him, “Sir, give me this water. Then I will never be thirsty. And I won’t have to keep coming here to get water.”
16He told her, “Go. Get your husband and come back.”
17“I have no husband,” she replied.
Jesus said to her, “You are right when you say you have no husband. 18The fact is, you have had five husbands. And the man you live with now is not your husband. What you have just said is very true.”
19“Sir,” the woman said, “I can see that you are a prophet. 20Our people have always worshiped on this mountain. But you Jews claim that the place where we must worship is in Jerusalem.”
21Jesus said, “Woman, believe me. A time is coming when you will not worship the Father on this mountain or in Jerusalem. 22You Samaritans worship what you do not know. We worship what we do know. Salvation comes from the Jews. 23But a new time is coming. In fact, it is already here. True worshipers will worship the Father in the Spirit and in truth. They are the kind of worshipers the Father is looking for. 24God is spirit. His worshipers must worship him in the Spirit and in truth.”
25The woman said, “I know that Messiah is coming.” Messiah means Christ. “When he comes, he will explain everything to us.”
26Then Jesus said, “The one you’re talking about is the one speaking to you. I am he.”
The Disciples Join Jesus Again
27Just then Jesus’ disciples returned. They were surprised to find him talking with a woman. But no one asked, “What do you want from her?” No one asked, “Why are you talking with her?”
28The woman left her water jar and went back to the town. She said to the people, 29“Come. See a man who told me everything I’ve ever done. Could this be the Messiah?” 30The people came out of the town and made their way toward Jesus.
31His disciples were saying to him, “Rabbi, eat something!”
32But he said to them, “I have food to eat that you know nothing about.”
33Then his disciples asked each other, “Did someone bring him food?”
34Jesus said, “My food is to do what my Father sent me to do. My food is to finish his work. 35Don’t you have a saying? You say, ‘It’s still four months until harvest time.’ But I tell you, open your eyes! Look at the fields! They are ripe for harvest right now. 36Even now the one who gathers the crop is getting paid. They are already harvesting the crop for eternal life. So the one who plants and the one who gathers can now be glad together. 37Here is a true saying. ‘One plants and another gathers.’ 38I sent you to gather what you have not worked for. Others have done the hard work. You have gathered the benefits of their work.”
Many Samaritans Believe in Jesus
39Many of the Samaritans from the town of Sychar believed in Jesus. They believed because of what the woman had said about him. She said, “He told me everything I’ve ever done.” 40Then the Samaritans came to him and tried to get him to stay with them. So he stayed two days. 41Because of what he said, many more people became believers.
42They said to the woman, “We no longer believe just because of what you said. We have now heard for ourselves. We know that this man really is the Savior of the world.”
Jesus Heals an Official’s Son
43After the two days, Jesus left for Galilee. 44He himself had pointed out that a prophet is not respected in his own country. 45When he arrived in Galilee, the people living there welcomed him. They had seen everything he had done in Jerusalem at the Passover Feast. That was because they had also been there.
46Once more, Jesus visited Cana in Galilee. Cana is where he had turned the water into wine. A royal official was there. His son was sick in bed at Capernaum. 47The official heard that Jesus had arrived in Galilee from Judea. So he went to Jesus and begged him to come and heal his son. The boy was close to death.
48Jesus told him, “You people will never believe unless you see signs and wonders.”
49The royal official said, “Sir, come down before my child dies.”
50“Go,” Jesus replied. “Your son will live.”
The man believed what Jesus said, and so he left. 51While he was still on his way home, his slaves met him. They gave him the news that his boy was living. 52He asked what time his son got better. They said to him, “Yesterday, at one o’clock in the afternoon, the fever left him.”
53Then the father realized what had happened. That was the exact time Jesus had said to him, “Your son will live.” So he and his whole family became believers.
54This was the second sign that Jesus did after coming from Judea to Galilee.
