Apa preschimbată în vin
1A treia zi1 Cu referire, probabil, la a treia zi de când Ioan Îl văzuse pe Isus. Pentru o altă posibilă interpretare a întregului verset, vezi nota următoare. s‑a făcut o nuntă în Cana Galileei.1 Sau: Era cea de‑a treia zi a unei nunți în Cana Galileei. Nunțile evreiești se desfășurau pe parcursul mai multor zile. Mama lui Isus era acolo. 2La nuntă fuseseră chemați și Isus cu ucenicii Săi.
3Când s‑a terminat vinul, mama lui Isus I‑a zis:
– Nu mai au vin!
4Isus i‑a răspuns:
– Femeie4 O adresare neobișnuită din partea unui fiu către mama sa în vremea aceea. Însă din context reiese faptul că, începându‑Și lucrarea, raportul dintre Isus și mama Sa se schimbă. El nu mai este doar fiul Mariei, ci este și Fiul lui Dumnezeu, Care are de îndeplinit o misiune încredințată de Tatăl Său. Vezi și 19:26., ce‑ți pasă ție, ce‑Mi pasă Mie?4 Cu referire la relația lor cu cele pământești și cu treburile altora. Nu Mi‑a sosit încă ceasul!
5Mama Lui le‑a zis slujitorilor: „Faceți orice vă va spune!“ 6Erau acolo șase vase de piatră, după obiceiul de curățire al iudeilor, în fiecare încăpând două sau trei măsuri6 O măsură (gr.: metretes) avea între 38-40 l; 2-3 măsuri aveau 76–120 l.. 7Isus le‑a zis: „Umpleți vasele cu apă!“ Și ei le‑au umplut până sus. 8Atunci El le‑a zis: „Acum scoateți din ele și duceți‑i mai‑marelui ospățului!“ Și ei i‑au dus. 9Mai‑marele ospățului a gustat apa care fusese făcută vin – el nu știa de unde este, însă slujitorii care scoseseră apa știau – l‑a chemat pe mire 10și i‑a zis: „Orice om pune mai întâi la masă vinul cel bun, apoi, după ce oaspeții au băut mult, îl pune pe cel mai puțin bun. Tu însă ai ținut vinul cel bun până acum!“
11Isus a făcut acest început al semnelor11 Evanghelistul Ioan numește minunile lui Isus semne, un termen ce subliniază semnificația acelor acțiuni [peste tot în carte]. Lui în Cana Galileei și Și‑a arătat slava, iar ucenicii Lui au crezut în El.
12După aceea a coborât în Capernaum împreună cu mama, frații și ucenicii Lui, dar acolo n‑au rămas multe zile.
Isus alungă comercianții din Templu
(Mt. 21:12-13; Mc. 11:15-17; Lc. 19:45-46)
13Paștele iudeilor era aproape, astfel că Isus S‑a suit la Ierusalim. 14El i‑a găsit în Templu pe cei care vindeau boi, oi și porumbei și pe schimbătorii de bani14 În regiune, în perioada NT, circulau trei tipuri de monede: cele imperiale (după standard roman), cele provinciale (după standard grecesc) și cele locale (șechelul). Taxa anuală de 0,5 șecheli (echivalentul a 2 denari sau a 2 drahme), cerută fiecărui bărbat de peste 20 ani (vezi Ex. 30:13; 2 Cron. 24:9; Neem. 10:32) era acceptată doar în șecheli, probabil din cauza chipurilor de pe monedele romane și grecești. stând jos la mesele lor. 15A făcut un bici din frânghii și i‑a scos pe toți afară din Templu, împreună cu oile și boii lor. A împrăștiat monedele schimbătorilor de bani și le‑a răsturnat mesele, 16iar celor ce vindeau porumbei le‑a zis: „Ridicați acestea de aici! Nu faceți din Casa Tatălui Meu o casă de negoț!“ 17Ucenicii Lui și‑au amintit că este scris: „Zelul pentru Casa Ta Mă va mistui.“17 Vezi Ps. 69:9.
18Atunci iudeii au răspuns și I‑au zis:
– Prin ce semn ne arăți că ai dreptul să faci acestea?
19Isus a răspuns și le‑a zis:
– Dărâmați acest Templu, și în trei zile îl voi ridica!
20Iudeii I‑au zis:
– De patruzeci și șase de ani se construiește Templul20 Irod cel Mare a început un proiect de extindere a Templului undeva între anii 20–19 î.Cr., iar evenimentul relatat aici are loc undeva între anii 26–27 d.Cr. Conform surselor istorice, extinderea Templului a fost finalizată în anul 64 d.Cr. acesta, și Tu îl vei ridica în trei zile?!
21Dar El vorbea despre Templul trupului Său. 22Atunci când El a fost înviat dintre cei morți, ucenicii Lui și‑au amintit că spusese aceste vorbe și au crezut Scriptura și cuvântul pe care‑l spusese Isus.
23Pe când era în Ierusalim, în timpul Sărbătorii Paștelui, mulți au crezut în Numele Lui, văzând semnele pe care le făcea. 24Dar Isus nu Se încredea în ei, pentru că îi cunoștea pe toți 25și nu avea nevoie să‑I mărturisească cineva despre vreun om, fiindcă El Însuși știa ce era în om.
Jesu sọ omi di ọtí wáìnì
12.1: Jh 4.46; 21.2.Ní ọjọ́ kẹta, wọn ń ṣe ìgbéyàwó kan ní Kana ti Galili. Ìyá Jesu sì wà níbẹ̀, 2A sì pe Jesu àti àwọn ọmọ-ẹ̀yìn rẹ̀ sí ibi ìgbéyàwó náà. 32.3: Jh 19.26; Mk 3.31.Nígbà tí wáìnì sì tán, ìyá Jesu wí fún un pé, “Wọn kò ní wáìnì mọ́.”
42.4: Mk 1.24; 5.7; Jh 7.6,30; 8.20.Jesu fèsì pé, “Arábìnrin ọ̀wọ́n, èéṣe tí ọ̀rọ̀ yìí fi kàn mí? Àkókò mi kò tí ì dé.”
5Ìyá rẹ̀ wí fún àwọn ìránṣẹ́ náà pé, “Ẹ ṣe ohunkóhun tí ó bá wí fún yín.”
62.6: Mk 7.3; Jh 3.25.Ìkòkò òkúta omi mẹ́fà ni a sì gbé kalẹ̀ níbẹ̀, irú èyí tí àwọn Júù máa ń fi ṣe ìwẹ̀nù, èyí tí ọ̀kọ̀ọ̀kan wọn gbà tó ìwọ̀n ogún sí ọgbọ̀n jálá.
7Jesu wí fún àwọn ìránṣẹ́ náà pé, “Ẹ pọn omi kún ìkòkò wọ̀nyí.” Wọ́n sì pọn omi kún wọn títí dé etí.
8Lẹ́yìn náà ni ó wí fún wọn pé, “Ẹ bù jáde lára rẹ̀ kí ẹ sì gbé e tọ alábojútó àsè lọ.”
Wọ́n sì gbé e lọ; 9alábojútó àsè náà tọ́ omi tí a sọ di wáìnì wò. Òun kò sì mọ ibi tí ó ti wá, ṣùgbọ́n àwọn ìránṣẹ́ tí ó bu omi náà wá mọ̀. Alábojútó àsè sì pe ọkọ ìyàwó sí apá kan, 10Ó sì wí fún un pé, “Olúkúlùkù a máa kọ́kọ́ gbé wáìnì tí ó dára jùlọ kalẹ̀; nígbà tí àwọn ènìyàn bá sì mu ún yó tan, nígbà náà ní wọn a mú èyí tí kò dára tó bẹ́ẹ̀ wá; ṣùgbọ́n ìwọ ti pa wáìnì dáradára yìí mọ́ títí ó fi di ìsinsin yìí.”
112.11: Jh 2.23; 3.2; 4.54; 6.2.Èyí jẹ́ àkọ́ṣe iṣẹ́ ààmì, tí Jesu ṣe ní Kana ti Galili. Ó sì fi ògo rẹ̀ hàn; àwọn ọmọ-ẹ̀yìn rẹ̀ sì gbà á gbọ́.
Jesu ṣe àfọ̀mọ́ tẹmpili
122.12: Mt 4.13; Jh 7.3; Mk 3.31.Lẹ́yìn èyí, ó sọ̀kalẹ̀ lọ sí Kapernaumu, Òun àti ìyá rẹ̀ àti àwọn arákùnrin rẹ̀, àti àwọn ọmọ-ẹ̀yìn rẹ̀: wọ́n sì gbé ibẹ̀ ní ọjọ́ pípẹ́.
132.13: Jh 6.4; 11.55; De 16.1-6; Lk 2.41.Àjọ ìrékọjá àwọn Júù sì súnmọ́ etílé, Jesu sì gòkè lọ sí Jerusalẹmu, 142.14-16: Mt 21.12-13; Mk 11.15-17; Lk 19.45-46.Ó sì rí àwọn tí n ta màlúù, àti àgùntàn, àti àdàbà, àti àwọn onípàṣípàrọ̀ owó nínú tẹmpili wọ́n jókòó: 15Ó sì fi okùn tẹ́ẹ́rẹ́ ṣe pàṣán, ó sì lé gbogbo wọn jáde kúrò nínú tẹmpili, àti àgùntàn àti màlúù; ó sì da owó àwọn onípàṣípàrọ̀ owó nù, ó si ti tábìlì wọn ṣubú. 162.16: Lk 2.49.Ó sì wí fún àwọn tí ń ta àdàbà pé, “Ẹ gbé nǹkan wọ̀nyí kúrò níhìn-ín; ẹ má ṣe sọ ilé Baba mi di ilé ọjà títà.” 172.17: Sm 60.9.Àwọn ọmọ-ẹ̀yìn rẹ̀ sì rántí pé, a ti kọ ọ́ pé, “Ìtara ilé rẹ jẹ mí run.”
182.18: Mk 11.28; Mt 21.23; Lk 20.2.Nígbà náà ní àwọn Júù dáhùn, wọ́n sì bi í pé, “Ààmì wo ni ìwọ lè fihàn wá, tí ìwọ fi ń ṣe nǹkan wọ̀nyí?”
192.19: Mk 14.58; Ap 6.14.Jesu dáhùn ó sì wí fún wọn pé, “Ẹ wó tẹmpili yìí palẹ̀, Èmi ó sì tún un kọ ní ọjọ́ mẹ́ta.”
20Nígbà náà ní àwọn Júù wí pé, “Ọdún mẹ́rìn-dínláàádọ́ta ni a fi kọ́ tẹmpili yìí, ìwọ ó ha sì tún un kọ ní ọjọ́ mẹ́ta?” 212.21: 1Kọ 6.19; Jh 8.57.Ṣùgbọ́n òun ń sọ ti tẹmpili ara rẹ̀. 222.22: Jh 12.16; 14.26.Nítorí náà nígbà tí ó jíǹde kúrò nínú òkú, àwọn ọmọ-ẹ̀yìn rẹ̀ rántí pé, ó ti sọ èyí fún wọn; wọ́n sì gba ìwé Mímọ́, àti ọ̀rọ̀ tí Jesu ti sọ gbọ́.
23Nígbà tí ó sì wà ní Jerusalẹmu, ní àjọ ìrékọjá, lákokò àjọ náà, ọ̀pọ̀ ènìyàn gba orúkọ rẹ̀ gbọ́ nígbà tí wọ́n rí iṣẹ́ ààmì tí ó ṣe. 24Ṣùgbọ́n Jesu kò gbé ara lé wọn, nítorí tí ó mọ gbogbo ènìyàn. 252.25: Jh 1.47; 6.61; 13.11; Mk 2.8.Òun kò sì nílò ẹ̀rí nípa ènìyàn: nítorí tí o mọ̀ ohun tí ń bẹ nínú ènìyàn.
