Apa preschimbată în vin
1A treia zi1 Cu referire, probabil, la a treia zi de când Ioan Îl văzuse pe Isus. Pentru o altă posibilă interpretare a întregului verset, vezi nota următoare. s‑a făcut o nuntă în Cana Galileei.1 Sau: Era cea de‑a treia zi a unei nunți în Cana Galileei. Nunțile evreiești se desfășurau pe parcursul mai multor zile. Mama lui Isus era acolo. 2La nuntă fuseseră chemați și Isus cu ucenicii Săi.
3Când s‑a terminat vinul, mama lui Isus I‑a zis:
– Nu mai au vin!
4Isus i‑a răspuns:
– Femeie4 O adresare neobișnuită din partea unui fiu către mama sa în vremea aceea. Însă din context reiese faptul că, începându‑Și lucrarea, raportul dintre Isus și mama Sa se schimbă. El nu mai este doar fiul Mariei, ci este și Fiul lui Dumnezeu, Care are de îndeplinit o misiune încredințată de Tatăl Său. Vezi și 19:26., ce‑ți pasă ție, ce‑Mi pasă Mie?4 Cu referire la relația lor cu cele pământești și cu treburile altora. Nu Mi‑a sosit încă ceasul!
5Mama Lui le‑a zis slujitorilor: „Faceți orice vă va spune!“ 6Erau acolo șase vase de piatră, după obiceiul de curățire al iudeilor, în fiecare încăpând două sau trei măsuri6 O măsură (gr.: metretes) avea între 38-40 l; 2-3 măsuri aveau 76–120 l.. 7Isus le‑a zis: „Umpleți vasele cu apă!“ Și ei le‑au umplut până sus. 8Atunci El le‑a zis: „Acum scoateți din ele și duceți‑i mai‑marelui ospățului!“ Și ei i‑au dus. 9Mai‑marele ospățului a gustat apa care fusese făcută vin – el nu știa de unde este, însă slujitorii care scoseseră apa știau – l‑a chemat pe mire 10și i‑a zis: „Orice om pune mai întâi la masă vinul cel bun, apoi, după ce oaspeții au băut mult, îl pune pe cel mai puțin bun. Tu însă ai ținut vinul cel bun până acum!“
11Isus a făcut acest început al semnelor11 Evanghelistul Ioan numește minunile lui Isus semne, un termen ce subliniază semnificația acelor acțiuni [peste tot în carte]. Lui în Cana Galileei și Și‑a arătat slava, iar ucenicii Lui au crezut în El.
12După aceea a coborât în Capernaum împreună cu mama, frații și ucenicii Lui, dar acolo n‑au rămas multe zile.
Isus alungă comercianții din Templu
(Mt. 21:12-13; Mc. 11:15-17; Lc. 19:45-46)
13Paștele iudeilor era aproape, astfel că Isus S‑a suit la Ierusalim. 14El i‑a găsit în Templu pe cei care vindeau boi, oi și porumbei și pe schimbătorii de bani14 În regiune, în perioada NT, circulau trei tipuri de monede: cele imperiale (după standard roman), cele provinciale (după standard grecesc) și cele locale (șechelul). Taxa anuală de 0,5 șecheli (echivalentul a 2 denari sau a 2 drahme), cerută fiecărui bărbat de peste 20 ani (vezi Ex. 30:13; 2 Cron. 24:9; Neem. 10:32) era acceptată doar în șecheli, probabil din cauza chipurilor de pe monedele romane și grecești. stând jos la mesele lor. 15A făcut un bici din frânghii și i‑a scos pe toți afară din Templu, împreună cu oile și boii lor. A împrăștiat monedele schimbătorilor de bani și le‑a răsturnat mesele, 16iar celor ce vindeau porumbei le‑a zis: „Ridicați acestea de aici! Nu faceți din Casa Tatălui Meu o casă de negoț!“ 17Ucenicii Lui și‑au amintit că este scris: „Zelul pentru Casa Ta Mă va mistui.“17 Vezi Ps. 69:9.
18Atunci iudeii au răspuns și I‑au zis:
– Prin ce semn ne arăți că ai dreptul să faci acestea?
19Isus a răspuns și le‑a zis:
– Dărâmați acest Templu, și în trei zile îl voi ridica!
20Iudeii I‑au zis:
– De patruzeci și șase de ani se construiește Templul20 Irod cel Mare a început un proiect de extindere a Templului undeva între anii 20–19 î.Cr., iar evenimentul relatat aici are loc undeva între anii 26–27 d.Cr. Conform surselor istorice, extinderea Templului a fost finalizată în anul 64 d.Cr. acesta, și Tu îl vei ridica în trei zile?!
21Dar El vorbea despre Templul trupului Său. 22Atunci când El a fost înviat dintre cei morți, ucenicii Lui și‑au amintit că spusese aceste vorbe și au crezut Scriptura și cuvântul pe care‑l spusese Isus.
23Pe când era în Ierusalim, în timpul Sărbătorii Paștelui, mulți au crezut în Numele Lui, văzând semnele pe care le făcea. 24Dar Isus nu Se încredea în ei, pentru că îi cunoștea pe toți 25și nu avea nevoie să‑I mărturisească cineva despre vreun om, fiindcă El Însuși știa ce era în om.
Jesus gibt sich in Wort und Tat als Sohn Gottes zu erkennen
(Kapitel 2–12)
Jesus auf der Hochzeit in Kana
1Zwei Tage später wurde in dem Dorf Kana in Galiläa eine Hochzeit gefeiert. Die Mutter von Jesus war dort, 2und auch Jesus hatte man mit seinen Jüngern eingeladen.
3Als während des Festes der Wein ausging, sagte seine Mutter zu ihm: »Es ist kein Wein mehr da!« 4Doch Jesus antwortete ihr: »Es ist nicht deine Sache, mir zu sagen, was ich tun soll! Meine Zeit ist noch nicht gekommen!« 5Da sagte seine Mutter zu den Dienern: »Was immer er euch befiehlt, das tut!« 6Nun gab es im Haus sechs steinerne Wasserkrüge. Man benutzte sie für die Waschungen, die das jüdische Gesetz verlangt. Jeder von ihnen fasste 80 bis 120 Liter. 7Jesus forderte die Diener auf: »Füllt diese Krüge mit Wasser!« Sie füllten die Gefäße bis zum Rand. 8Dann ordnete er an: »Nun bringt dem Mann, der für das Festmahl verantwortlich ist, eine Kostprobe davon!« Die Diener befolgten seine Anweisungen. 9Der Mann probierte das Wasser: Es war zu Wein geworden! Er wusste allerdings nicht, woher der Wein kam. Nur die Diener wussten Bescheid. Da rief er den Bräutigam zu sich 10und hielt ihm vor: »Jeder bietet doch zuerst den besten Wein an! Und erst später, wenn die Gäste schon betrunken sind, kommt der billigere Wein auf den Tisch. Aber du hast den besten Wein bis jetzt zurückgehalten!«
11So vollbrachte Jesus in dem Dorf Kana in Galiläa sein erstes Wunder. Er offenbarte damit zum ersten Mal seine göttliche Herrlichkeit, und seine Jünger glaubten an ihn. 12Danach ging er mit seiner Mutter, seinen Brüdern und seinen Jüngern nach Kapernaum. Dort blieben sie für einige Tage.
Jesus jagt die Händler aus dem Tempel
(Matthäus 21,12‒13; Markus 11,15‒17; Lukas 19,45‒46)
13Kurz vor dem jüdischen Passahfest reiste Jesus nach Jerusalem. 14Dort sah er im Vorhof des Tempels viele Händler, die Rinder, Schafe und Tauben als Opfertiere verkauften. Auch Geldwechsler saßen hinter ihren Tischen. 15Jesus machte sich aus Stricken eine Peitsche und jagte die Händler mit all ihren Schafen und Rindern2,15 Oder: und jagte alle Opfertiere, die Schafe ebenso wie die Rinder. aus dem Tempelbezirk. Er schleuderte das Geld der Wechsler auf den Boden und warf ihre Tische um. 16Den Taubenhändlern befahl er: »Schafft das alles hinaus! Das Haus meines Vaters ist doch keine Markthalle!« 17Seine Jünger aber mussten an das Wort in der Heiligen Schrift denken: »Der Eifer für deinen Tempel wird mich vernichten!«2,17 Psalm 69,10
Von wem hat Jesus seine Vollmacht?
18Die führenden Männer der Juden stellten Jesus daraufhin zur Rede: »Woher nimmst du dir das Recht, die Leute hinauszuwerfen? Wenn du dabei im Auftrag Gottes handelst, dann musst du uns einen eindeutigen Beweis dafür geben!« 19Jesus antwortete ihnen: »Zerstört diesen Tempel! In drei Tagen werde ich ihn wieder aufbauen.« 20»Was?«, riefen sie. »46 Jahre wurde an diesem Tempel gebaut, und du willst das in drei Tagen schaffen?«
21Mit dem Tempel aber meinte Jesus seinen eigenen Körper. 22Als er von den Toten auferstanden war, erinnerten sich seine Jünger an diese Worte. Sie glaubten den Voraussagen der Heiligen Schrift und allem, was Jesus selbst ihnen gesagt hatte.
23Während des Passahfestes hielt sich Jesus in Jerusalem auf. Viele Menschen erlebten die Wunder, die er vollbrachte, und glaubten deshalb an ihn. 24Aber Jesus vertraute sich ihnen nicht an, weil er sie genau kannte. 25Ihm brauchte niemand etwas über die Menschen zu sagen, denn er wusste, was in jedem Einzelnen vor sich geht.
