Isus spală picioarele ucenicilor
1Înainte de Sărbătoarea Paștelui, Isus știa că I‑a sosit ceasul să plece din lumea aceasta la Tatăl. Și fiindcă îi iubea pe ai Săi, care erau în lume, i‑a iubit până la sfârșit.1 Sau: i‑a iubit într‑o deplină măsură. 2În timpul cinei, diavolul pusese deja în inima lui Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul, gândul să‑L trădeze2 Sensul principal al verbului este a preda.. 3Isus, știind că Tatăl I‑a dat toate lucrurile în mâini, că de la Dumnezeu a ieșit și la Dumnezeu Se duce, 4S‑a ridicat de la cină, Și‑a pus deoparte hainele, a luat un ștergar și S‑a încins cu el. 5Apoi a turnat apă într‑un lighean și a început să spele picioarele ucenicilor și să le șteargă cu ștergarul cu care era încins.
6Când a ajuns la Simon Petru, acesta I‑a zis:
– Doamne, Tu să‑mi speli mie picioarele?!
7Isus a răspuns și i‑a zis:
– Tu nu pricepi acum ce fac Eu, dar vei înțelege după aceea.
8Petru I‑a zis:
– În veci nu‑mi vei spăla picioarele!
Isus i‑a răspuns:
– Dacă nu te spăl, nu vei avea parte cu Mine.
9Simon Petru I‑a zis:
– Doamne, nu doar picioarele, ci și mâinile și capul!
10Isus i‑a zis:
– Cel ce s‑a îmbăiat nu are nevoie să‑și spele decât picioarele, dar el este curat în întregime. Și voi sunteți curați, dar nu toți.
11Căci El îl știa pe cel ce urma să‑L trădeze. De aceea a spus: „Nu toți sunteți curați.“
12După ce le‑a spălat picioarele, Și‑a luat haina și S‑a așezat să mănânce din nou.
El le‑a zis:
– Înțelegeți voi ce v‑am făcut? 13Voi Mă numiți „Învățătorul“ și „Domnul“ și bine ziceți, pentru că sunt. 14Așadar, dacă Eu – Domnul și Învățătorul – v‑am spălat picioarele, atunci și voi sunteți datori să vă spălați picioarele unii altora. 15Căci Eu v‑am dat un exemplu, ca să faceți și voi așa cum v‑am făcut Eu vouă. 16Adevărat, adevărat vă spun că sclavul nu este mai mare decât stăpânul lui, nici apostolul16 Sau: mesager / trimis, termenul apostol însemnând mesager, trimis. mai mare decât cel ce l‑a trimis. 17Dacă știți aceste lucruri, sunteți fericiți dacă le faceți.
Descoperirea trădătorului
(Mt. 26:17-30; Mc. 14:12-26; Lc. 22:7-23)
18Nu vorbesc despre voi toți; Eu îi cunosc pe cei pe care i‑am ales. Dar trebuie să se împlinească Scriptura, care zice:
„Cel ce mănâncă pâinea Mea
și‑a ridicat călcâiul împotriva Mea!“18 Vezi Ps. 41:9.
19Vă spun lucrul acesta încă de pe acum, înainte să se întâmple, pentru ca, atunci când se va întâmpla, să credeți că Eu sunt. 20Adevărat, adevărat vă spun că cine‑l primește pe cel pe care‑l trimit Eu, pe Mine Mă primește, iar cel ce Mă primește pe Mine Îl primește pe Cel Ce M‑a trimis pe Mine.
21După ce a spus aceste lucruri, Isus S‑a tulburat în duhul Său și a mărturisit, zicând:
– Adevărat, adevărat vă spun că unul dintre voi Mă va trăda.
22Ucenicii se uitau unii la alții, fiind nedumeriți despre cine vorbește. 23Unul dintre ucenicii Lui, cel pe care‑l iubea Isus23 Vezi 21:24., ședea la masă rezemat pe pieptul lui Isus. 24Simon Petru i‑a făcut semn să‑L întrebe pe Isus cine este cel despre care vorbește.
25Atunci ucenicul acela care ședea rezemat pe pieptul lui Isus L‑a întrebat:
– Doamne, cine este?
26Isus a răspuns:
– Este acela căruia îi voi înmuia bucățica de pâine și i‑o voi da.
A înmuiat o bucățică de pâine și i‑a dat‑o lui Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul. 27Și imediat după ce a primit bucățica de pâine, Satan27 Cuvânt împrumutat din ebraică, însemnând vrăjmaș sau acuzator. Ulterior acesta a devenit un nume propriu folosit cu referire la cel care este acuzatorul, în mod special în perioada NT. Termenul diabolos este traducerea grecească a lui Satan. a intrat în el.
Atunci Isus i‑a zis:
– Ce ai să faci, fă repede!
28Dar niciunul dintre cei ce ședeau la masă n‑a înțeles de ce îi spusese aceasta. 29Unii credeau că, de vreme ce Iuda ținea punga, Isus îi spusese: „Cumpără ceea ce avem nevoie pentru sărbătoare!“ sau îi spusese să dea ceva celor săraci. 30După ce a luat bucățica de pâine, Iuda a ieșit imediat afară. Era noapte.
Isus prezice lepădarea lui Petru
(Mt. 26:31-35; Mc. 14:27-31; Lc. 22:31-34)
31După ce acesta a ieșit afară, Isus a zis:
– Acum Fiul Omului este proslăvit și Dumnezeu este proslăvit în El. 32Dacă Dumnezeu este proslăvit în El, atunci și Dumnezeu Îl va proslăvi în Sine Însuși și‑L va proslăvi îndată. 33Copilași, mai sunt puțin cu voi. Mă veți căuta și, așa cum le‑am spus iudeilor că „Unde Mă duc Eu voi nu puteți veni“, tot așa vă spun și vouă acum. 34Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiți unii pe alții! Așa cum v‑am iubit Eu, tot așa să vă iubiți și voi unii pe alții. 35Prin aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii pentru alții.
36Simon Petru L‑a întrebat:
– Doamne, unde Te duci?
Isus i‑a răspuns:
– Acolo unde Mă duc Eu, tu nu poți să Mă urmezi, dar mai târziu Mă vei urma.
37Petru I‑a zis:
– Doamne, de ce nu pot să Te urmez acum? Îmi voi da viața pentru Tine!
38Isus a răspuns:
– Îți vei da viața pentru Mine? Adevărat, adevărat îți spun că nicidecum nu va cânta cocoșul38 Probabil cu referire la a 3‑a strajă din noapte (24:00–3:00) sau cu referire la zorii zilei. până nu te vei lepăda de Mine de trei ori.
Jesus Washes His Disciples’ Feet
1It was just before the Passover Feast. Jesus knew that the time had come for him to leave this world. It was time for him to go to the Father. Jesus loved his disciples who were in the world. So he now loved them to the very end.
2They were having their evening meal. The devil had already tempted Judas, son of Simon Iscariot. He had urged Judas to hand Jesus over to his enemies. 3Jesus knew that the Father had put everything under his power. He also knew he had come from God and was returning to God. 4So he got up from the meal and took off his outer clothes. He wrapped a towel around his waist. 5After that, he poured water into a large bowl. Then he began to wash his disciples’ feet. He dried them with the towel that was wrapped around him.
6He came to Simon Peter. “Lord,” Peter said to him, “are you going to wash my feet?”
7Jesus replied, “You don’t realize now what I am doing. But later you will understand.”
8“No,” said Peter. “You will never wash my feet.”
Jesus answered, “Unless I wash you, you can’t share life with me.”
9“Lord,” Simon Peter replied, “not just my feet! Wash my hands and my head too!”
10Jesus answered, “People who have had a bath need to wash only their feet. The rest of their body is clean. And you are clean. But not all of you are.” 11Jesus knew who was going to hand him over to his enemies. That was why he said not every one was clean.
12When Jesus finished washing their feet, he put on his clothes. Then he returned to his place. “Do you understand what I have done for you?” he asked them. 13“You call me ‘Teacher’ and ‘Lord.’ You are right. That is what I am. 14I, your Lord and Teacher, have washed your feet. So you also should wash one another’s feet. 15I have given you an example. You should do as I have done for you. 16What I’m about to tell you is true. A slave is not more important than his master. And a messenger is not more important than the one who sends him. 17Now you know these things. So you will be blessed if you do them.
Jesus Tells What Judas Will Do
18“I am not talking about all of you. I know the ones I have chosen. But this will happen so that this passage of Scripture will come true. It says, ‘The one who shared my bread has turned against me.’ (Psalm 41:9)
19“I am telling you now, before it happens. When it does happen, you will believe that I am who I am. 20What I’m about to tell you is true. Anyone who accepts someone I send accepts me. And anyone who accepts me accepts the one who sent me.”
21After he had said this, Jesus’ spirit was troubled. He said, “What I’m about to tell you is true. One of you is going to hand me over to my enemies.”
22His disciples stared at one another. They had no idea which one of them he meant. 23The disciple Jesus loved was next to him at the table. 24Simon Peter motioned to that disciple. He said, “Ask Jesus which one he means.”
25The disciple was leaning back against Jesus. He asked him, “Lord, who is it?”
26Jesus answered, “It is the one I will give this piece of bread to. I will give it to him after I have dipped it in the dish.” He dipped the piece of bread. Then he gave it to Judas, son of Simon Iscariot. 27As soon as Judas took the bread, Satan entered into him.
So Jesus told him, “Do quickly what you are going to do.” 28But no one at the meal understood why Jesus said this to him. 29Judas was in charge of the money. So some of the disciples thought Jesus was telling him to buy what was needed for the feast. Others thought Jesus was talking about giving something to poor people. 30As soon as Judas had taken the bread, he went out. And it was night.
Peter Will Say He Does Not Know Jesus
31After Judas was gone, Jesus spoke. He said, “Now the Son of Man receives glory. And he brings glory to God. 32If the Son brings glory to God, God himself will bring glory to the Son. God will do it at once.
33“My children, I will be with you only a little longer. You will look for me. Just as I told the Jews, so I am telling you now. You can’t come where I am going.
34“I give you a new command. Love one another. You must love one another, just as I have loved you. 35If you love one another, everyone will know you are my disciples.”
36Simon Peter asked him, “Lord, where are you going?”
Jesus replied, “Where I am going you can’t follow now. But you will follow me later.”
37“Lord,” Peter asked, “why can’t I follow you now? I will give my life for you.”
38Then Jesus answered, “Will you really give your life for me? What I’m about to tell you is true. Before the rooster crows, you will say three times that you don’t know me!
