Nu Templul oferă refugiul
1Cuvântul care i‑a vorbit lui Ieremia din partea Domnului, zicând: 2„Stai la poarta Casei Domnului și vestește acolo următorul mesaj:
«Ascultați Cuvântul Domnului, toți locuitorii lui Iuda, care intrați pe aceste porți ca să vă închinați Domnului. 3Așa vorbește Domnul Oștirilor, Dumnezeul lui Israel: îndreptați‑vă căile și faptele și vă voi lăsa să locuiți în acest loc. 4Nu vă încredeți în cuvinte înșelătoare, zicând: ‘Acesta este Templul Domnului, Templul Domnului, Templul Domnului!’ 5Numai dacă vă îndreptați căile și faptele și dacă vă veți face dreptate unul altuia, 6dacă nu veți asupri pe străin, pe orfan și pe văduvă, dacă nu veți vărsa sânge nevinovat în locul acesta, dacă nu veți merge după alți dumnezei, spre nenorocirea voastră, 7numai atunci vă voi lăsa să locuiți în locul acesta, în țara pe care am dat‑o părinților voștri din veșnicie în veșnicie. 8Totuși, voi vă încredeți în cuvinte înșelătoare care nu vă aduc niciun câștig.
9Furați și ucideți, comiteți adulter și jurați fals, ardeți tămâie lui Baal și mergeți după alți dumnezei, pe care nu‑i cunoașteți, 10iar apoi veniți și stați înaintea Mea, în Casa aceasta, peste care este chemat Numele Meu și ziceți: ‘Suntem eliberați.’ Eliberați ca să faceți iarăși aceste urâciuni? 11A devenit Casa aceasta, peste care este chemat Numele Meu, o peșteră de tâlhari în ochii voștri? Eu Însumi am văzut lucrul acesta, zice Domnul.
12Duceți‑vă la locul Meu din Șilo, unde pusesem odinioară să locuiască Numele Meu și priviți ce i‑am făcut din cauza răutății poporului Meu, Israel. 13Și acum, fiindcă ați săvârșit toate aceste lucruri, zice Domnul, fiindcă v‑am vorbit dis‑de‑dimineață și n‑ați ascultat, fiindcă v‑am chemat și n‑ați răspuns, 14voi face Casei peste care este chemat Numele Meu, în care voi vă încredeți, și locului pe care vi l‑am dat vouă și părinților voștri, așa cum am făcut și lui Șilo. 15Vă voi arunca din prezența Mea, cum i‑am aruncat pe toți frații voștri, pe toată seminția lui Efraim.»
16Tu însă nu mijloci în favoarea acestui popor, nu înălța nici cereri, nici rugăciuni în favoarea lor și nu stărui, căci nu te voi asculta. 17Nu vezi ce fac ei în cetățile lui Iuda și pe străzile Ierusalimului? 18Copiii strâng lemne, tații aprind focul, femeile frământă aluatul ca să facă turte împărătesei cerului18 Un titlu al zeiței asiro-babiloniene Iștar, zeița dragostei și a fertilității.. Ei toarnă jertfe de băutură altor dumnezei ca să Mă mânie. 19Dar oare pe Mine Mă provoacă? zice Domnul. Nu își fac ei rău mai degrabă lor înșiși și spre rușinea lor?
20De aceea, așa vorbește Stăpânul Domn: «Iată, mânia și furia Mea se vor revărsa peste locul acesta, peste oameni și peste animale, peste copacii din câmpie și peste roadele pământului. El va arde și nu va putea fi stins.»
21Așa vorbește Domnul Oștirilor, Dumnezeul lui Israel: «Haideți, adăugați arderile voastre de tot la jertfele voastre și mâncați carnea! 22Eu însă n‑am vorbit și nu le‑am dat vreo poruncă părinților voștri cu privire la arderi‑de‑tot și la jertfe, în ziua când i‑am scos din țara Egiptului, 23ci iată porunca pe care le‑am dat‑o: ‘Ascultați de glasul Meu și astfel Eu vă voi fi Dumnezeu, iar voi veți fi poporul Meu. Să umblați în toate căile pe care vi le poruncesc, ca să vă fie bine.’ 24Dar ei n‑au ascultat și nici n‑au luat aminte, ci au urmat sfaturile și pornirile inimii lor rele și au mers înapoi, nu înainte. 25Din ziua când părinții voștri au ieșit din țara Egiptului și până în ziua aceasta, vi i‑am trimis pe toți robii Mei, profeții; i‑am trimis în fiecare zi dis‑de‑dimineață. 26Dar ei nu M‑au ascultat și nici nu și‑au plecat urechea. Și‑au înțepenit ceafa și au făcut mai rău decât părinții lor.»
27Când le vei spune toate aceste cuvinte, ei nu te vor asculta. Când îi vei striga, ei nu vor răspunde. 28De aceea, să le spui astfel: «Acesta este neamul care nu ascultă de glasul Domnului și care nu primește îndrumarea. Credincioșia a pierit, a fugit din gura lor.»
29Taie‑ți părul și aruncă‑l. Fă o cântare de jale pe înălțimile pleșuve, căci Domnul a lepădat și a părăsit această generație, care L‑a mâniat.
Valea Măcelului
30Fiii lui Iuda au făcut ce este rău în ochii Mei, zice Domnul. Și‑au așezat spurcăciunile lor în Casa peste care este chemat Numele Meu și au pângărit‑o. 31Au zidit locuri înalte la Tofet, în valea Ben‑Hinom, ca să‑și ardă în foc fiii și fiicele, lucru pe care Eu nu l‑am poruncit și care nici nu Mi‑a trecut prin minte. 32De aceea, iată, vin zile, zice Domnul, când nu se va mai zice Tofet și valea Ben‑Hinom, ci Valea Măcelului, deoarece vor îngropa morții la Tofet, din lipsă de loc. 33Cadavrele poporului acestuia vor fi hrană pentru păsările cerului și pentru animalele pământului și nimeni nu le va speria. 34Voi face să înceteze în cetățile lui Iuda și pe străzile Ierusalimului strigătele de bucurie și de veselie, cântările mirelui și ale miresei, căci țara va deveni un pustiu.
Een overvloed aan onbekende goden
1Opnieuw sprak de Here tegen Jeremia: 2‘Ga naar de ingang van de tempel en zeg tegen het volk: mensen van Juda, luister naar wat God te zeggen heeft. Luister, allen die hier de Here aanbidden. 3De Here van de hemelse legers, de God van Israël, zegt: zelfs nu ben Ik nog bereid u in uw land te laten blijven, als u uw slechte wegen verlaat en breekt met uw slechte praktijken. 4Laat u niet misleiden door bedriegers die zeggen dat God Jeruzalem niet zal laten verwoesten, omdat hier de tempel van de Here staat. 5Alleen onder deze voorwaarden mag u blijven: u moet een halt toeroepen aan uw slechte gedachten en daden, u moet elkaar rechtvaardig behandelen 6en u moet wezen, weduwen en vreemdelingen niet langer uitbuiten. Houd op met moorden. En houd op met het aanbidden van afgoden, zoals u nu tot uw eigen schade doet. 7Alleen dan zal Ik u laten wonen in dit land dat Ik als een eeuwig bezit aan uw voorouders heb gegeven.
8Bedrieg uzelf toch niet met leugenachtige overwegingen. 9Denkt u werkelijk dat u kunt stelen, moorden, overspel kunt plegen, liegen en Baäl vereren en al die andere goden die u eerst niet kende, 10en dan ook nog voor Mij in mijn tempel kunt komen staan en jubelen: “Wij zijn verlost!”, om dan gelijk weer door te gaan met al deze gruwelijke daden? 11Is mijn tempel een rovershol in uw ogen? Want Ik zie al het kwaad dat in die tempel gebeurt. 12Ga naar Silo, de stad waar Ik eerst mijn naam gevestigd had en kijk maar eens wat Ik haar heb aangedaan vanwege de goddeloosheid van mijn volk Israël. 13-14 En nu,’ zegt de Here, ‘zal Ik hier hetzelfde doen wegens al uw zonden. Keer op keer heb Ik er met u over gesproken, maar u weigerde te luisteren en te antwoorden. Ja, Ik zal deze tempel verwoesten, zoals Ik met Silo heb gedaan, deze tempel die naar Mij is genoemd en waarin u een groot vertrouwen hebt, deze plaats die Ik u en uw vaders heb gegeven. 15Ik zal u in ballingschap sturen en u verstoten uit mijn nabijheid, net zoals Ik met uw bloedverwanten heb gedaan, het volk Israël.
16Bid daarom niet langer voor deze mensen, Jeremia. Huil, bid en smeek niet dat Ik hen zou moeten helpen, want Ik zal niet luisteren. 17Ziet u niet wat zij doen in de steden van Juda en in de straten van Jeruzalem? 18Het is toch geen wonder dat Ik zo boos ben? Ze kwetsen mij, kijk hoe de kinderen hout sprokkelen en de vaders vuur maken en hoe de vrouwen deeg kneden om de koeken te bakken die zij aan de “koningin van de hemel” en aan andere afgoden offeren. 19Doe Ik hen pijn?’ vraagt de Here. ‘Zij doen zichzelf het meeste pijn, tot hun eigen schande’. 20Daarom zegt de Oppermachtige Here: ‘Ik zal mijn toorn, ja, mijn woede over deze plaats uitgieten. Mensen, dieren, bomen en planten zullen worden verteerd door het onuitblusbare vuur.’ 21-22 De Here van de hemelse legers, de God van Israël, zegt: ‘Weg met uw offers en geschenken, eet ze zelf maar op! Het waren geen offers en geschenken, die Ik van uw voorouders wilde, toen Ik hen uit Egypte leidde. Dat heb Ik ze niet voorgeschreven. 23Maar wat Ik hun zei, was dit: gehoorzaam Mij, dan zal Ik uw God zijn en u zult mijn volk zijn, doe wat Ik zeg en het zal u goed gaan! 24Maar zij wilden niet luisteren, zij gingen door met te doen wat zij zelf wilden. Zij volgden hun eigen koppige en slechte gedachten. Zij gingen achteruit in plaats van vooruit. 25Sinds de dag dat uw voorouders Egypte verlieten, heb Ik u mijn knechten, de profeten gestuurd, elke dag weer. 26Maar zij wilden niet naar hen luisteren en gaven niet de geringste aandacht aan de boodschap. Zij zijn koppig en opstandig, hun zonden zijn nog erger dan die van hun voorouders. 27Vertel hun alles wat Ik hun zal aandoen, maar verwacht niet dat zij luisteren. Schreeuw uw waarschuwingen uit, maar denk niet dat zij erop reageren. 28Zeg tegen hen: dit is het volk dat weigert te luisteren naar de Here, zijn God, en weigert zich te veranderen. Het gaat door met een leugenachtig leven te leiden. De waarheid kent het niet meer.
29O mijn volk, scheer uw hoofd kaal uit schande en huil eenzaam op de bergen, want de Here heeft dit volk door zijn toorn verworpen en in de steek gelaten. 30Het volk van Juda heeft voor mijn ogen gezondigd,’ zegt de Here. ‘Het heeft zijn afschuwelijke afgoden in mijn eigen tempel neergezet en hem zo verontreinigd. 31In het dal Ben-Hinnom hebben ze het altaar Tofeth gebouwd en daarop verbranden ze hun kinderen als offers aan hun goden, een daad die zo verschrikkelijk is dat die nooit in mijn gedachten zou opkomen, laat staan dat Ik dat opgedragen zou hebben. 32Er komt een tijd,’ zegt de Here, ‘dat dit dal niet langer Tofeth of Ben-Hinnom wordt genoemd, maar Moorddal. Er zullen zoveel slachtoffers te begraven zijn dat er niet genoeg plaats is voor alle graven en zij zullen de lijken in het dal gooien. 33De lijken van mijn volk zullen voedsel zijn voor de vogels en de wilde dieren en er zal niemand zijn die ze wegjaagt. 34Ik zal een einde maken aan het vrolijke gezang en gelach in de straten van Jeruzalem en in de steden van Juda en aan de blijde stemmen van bruid en bruidegom. Het land zal er dan verlaten en verwoest bij liggen.’
