Ierusalimul va fi asediat
1Fugiți din mijlocul Ierusalimului,
fii ai lui Beniamin!
Sunați din trâmbiță1, 17 Vezi nota de la 4:5. la Tekoa!
Dați semnalul la Bet‑Hacherem!
Căci din nord se ivește o nenorocire
și o mare distrugere.
2O voi distruge pe fiica Sionului,
cea frumoasă și delicată,
3împotriva căruia vin păstorii cu turmele lor;
ei își întind corturile în jurul ei
și fiecare își paște turma în dreptul lui.“
4„Declarați4 Lit.: sfințiți/puneți deoparte împotriva ei. Verbul poate avea sensul de a pune pe cineva/ceva într‑o stare specială (fizic sau spiritual), a consacra, a pune deoparte pentru Dumnezeu sau pentru pedeapsă (uneori printr‑un ritual de ungere cu ulei sau sânge, spălare și/sau rugăciune ori declarație publică). război împotriva ei!
Ridicați‑vă! Să ne suim la amiază!
Dar, vai, ziua se sfârșește
și umbrele de seară se lungesc.
5Ridicați‑vă! Să ne suim în timpul nopții
și să‑i distrugem palatele!“
6Așa vorbește Domnul Oștirilor:
„Tăiați copaci
și ridicați rampe de asalt împotriva Ierusalimului!
Această cetate trebuie pedepsită,
căci în ea este numai asuprire!
7După cum o fântână își reîmprospătează apele,
tot așa își reîmprospătează și această cetate răutatea.
Violența și distrugerea răsună din ea.
Boala și rana ei sunt pentru totdeauna înaintea Mea.
8Ia învățătură, Ierusalime,
ca nu cumva să Mă înstrăinez de tine
și să te prefac într‑un pustiu,
într‑o țară de nelocuit.“
9Așa vorbește Domnul Oștirilor:
„Să culeagă rămășița lui Israel
așa cum se culege via.
Puneți mâna pe ea,
așa cum pune culegătorul mâna pe mlădițe.“
10Cui să‑i vorbesc și pe cine să înștiințez
ca ei să asculte?
Iată, urechea lor este necircumcisă
și nu pot să ia aminte.
Iată, Cuvântul Domnului este o insultă pentru ei
și nu‑și găsesc plăcerea în el.
11Eu însă sunt așa de plin de mânia Domnului
încât am obosit s‑o mai țin.
„Toarn‑o peste copilul de pe drum,
peste tinerii adunați laolaltă,
căci și bărbatul, și soția sa vor fi luați,
și bătrânul, și cel încărcat de zile.
12Casele lor vor trece în stăpânirea altora,
împreună cu terenurile și soțiile lor,
căci Îmi voi întinde mâna
împotriva locuitorilor țării,
zice Domnul.
13De la cel mai mic până la cel mai mare,
toți sunt lacomi de câștig nedrept;
de la profet până la preot,
toți înșală.
14Ei leagă în mod ușuratic
rana poporului Meu,
zicând: «Pace, pace!»,
când nu este pace.
15Dar se rușinează ei oare când săvârșesc vreo urâciune?
Nu, nu le e rușine deloc
și nici nu știu să roșească.
De aceea, vor cădea împreună cu cei ce cad;
vor fi răsturnați când îi voi pedepsi,
zice Domnul.“
16Așa vorbește Domnul:
„Stați la răspântii și priviți!
Întrebați care sunt cărările cele vechi,
unde este calea cea bună; apoi umblați pe ea
și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre.
Dar ei spun: «Nu vrem să umblăm pe ea!»
17Am pus păzitori peste voi.
Luați aminte la sunetul trâmbiței!
Dar ei spun: «Nu vrem să luăm aminte!»
18De aceea, ascultați, neamuri,
și priviți ce li se va întâmpla,
voi, martori!
19Ascultă și tu, pământule!
Iată, voi aduce peste poporul acesta nenorocirea,
rodul planurilor lui,
pentru că nu a luat aminte la cuvintele Mele
și a respins Legea Mea.
20Ce nevoie am Eu de tămâia care vine din Șeba
sau de trestia plăcut mirositoare,
care vine dintr‑o țară îndepărtată?
Nu accept arderile voastre de tot
și nu‑Mi plac jertfele voastre.“
21De aceea, așa vorbește Domnul:
„Iată, voi pune înaintea acestui popor pietre de poticnire
în care se vor împiedica atât părinții, cât și copiii,
atât vecinul, cât și prietenul său, și vor pieri.“
22Așa vorbește Domnul:
„Iată, un popor vine din țara de nord,
un neam mare este stârnit
de la marginile pământului.
23Ei sunt înarmați cu arc și suliță;
sunt cruzi și fără milă.
Glasul lor urlă ca marea înfuriată;
sunt călare pe cai și gata de luptă.
Ei vin ca un războinic împotriva ta,
fiică a Sionului.“
24Am auzit vești despre ei
și mâinile ne slăbesc;
ne cuprinde chinul,
ne apucă durerea ca pe o femeie care naște.
25Nu ieșiți pe câmpuri
și nu umblați pe drumuri,
căci dușmanul are o sabie;
de jur împrejur este teroare.
26Fiica poporului meu, acoperă‑te cu un sac
și rostogolește‑te în cenușă.
Plângi amarnic, ca după singurul tău fiu,
căci pe neașteptate va veni pustiitorul peste noi.
27„Te făcusem un examinator27 Cu referire la cel ce încearcă metalele.,
o fortăreață în poporul Meu,
ca să cunoști
și să cercetezi calea lor.
28Toți sunt peste măsură de răzvrătiți,
umblând cu bârfa.
Sunt bronz și fier;
toți sunt niște pervertiți.
29Foalele suflă năprasnic
și plumbul este topit de foc,
dar rafinorul curăță degeaba;
cei răi nu sunt înlăturați.
30Sunt numiți argint lepădat,
căci Domnul i‑a lepădat.“
O cerco de Jerusalém
1Foge, povo de Benjamim, foge para poupares a vida! Foge de Jerusalém! Toquem o alarme em Tecoa! Enviem um sinal de fumo em Bete-Haquerem! Avisem toda a gente que um exército poderoso vem a caminho do norte para destruir esta nação! 2Desprotegida estás, formosa e delicada filha de Sião e, dessa forma, condenada. 3Maus pastores te rodearão; acampar-se-ão à volta da cidade; repartirão as tuas pastagens pelos seus rebanhos.”
4“Vejam-nos a prepararem-se para a batalha! Começou ao meio-dia. Durante toda a tarde se embraveceram, até caírem as sombras da noite.” 5“Vamos!”, dizem eles. “Ataquemos de noite e destruamos as suas fortalezas!”
6Porque o Senhor dos exércitos lhes disse: “Cortem as suas árvores, para construir tranqueiras e abater com elas os muros de Jerusalém. Esta é uma cidade a ser punida, porque tudo o que há nela é só perversidade. 7Jorra dela maldade como água duma fonte! As suas ruas ecoam com os ruídos de violência; as suas enfermidades e as suas chagas estão sempre patentes aos meus olhos.
8Muda, ó Jerusalém! Se não me quiseres ouvir, apartar-me-ei de ti e a terra ficará assolada e vazia. Desastres atrás de desastres cairão sobre ti. 9E até os poucos que ficaram em Israel serão colhidos em posteriores revoadas de ataques, diz o Senhor dos exércitos! Porque tal como o vindimador dá uma segunda volta pela vinha para apanhar cachos que tenham ficado esquecidos ou escondidos, assim também o meu povo será destruído novamente!”
10Mas quem é que me ouve quando os advirto? Têm os ouvidos fechados; recusam ouvir. A palavra do Senhor irrita-os; não têm nela nenhum interesse. 11É por causa disto tudo que estou cheio do furor do Senhor contra eles. Estou cansado de o conter.
“Derramá-lo-ei sobre Jerusalém, até sobre os meninos que brincam nas ruas; sobre os ajuntamentos de jovens, sobre os maridos e as esposas e sobre os velhos. 12Os seus inimigos viverão nos seus lares, ocuparão os seus campos e ficarão com as suas mulheres, porque hei de castigar a gente desta terra, diz o Senhor. 13São cobiçosos e mentirosos, desde o mais humilde até ao mais importante! Desde o profeta ao sacerdote todos se conduzem perfidamente. 14Não se pode tratar uma ferida fazendo de conta que não é uma ferida e que está tudo são! Pois é o que fazem os sacerdotes e os profetas que se põem a dar segurança de paz, dizendo: ‘Paz! Paz!’, quando não há paz! 15Acaso terá ficado o meu povo envergonhado, quando cometeu a abominação de adorar ídolos? Não, de maneira nenhuma! Antes pelo contrário! Eles sabem lá o que é corar de vergonha! Por isso, hão de cair entre os que forem assassinados; hão de cair sob a minha ira!”
16Mesmo assim, o Senhor insiste convosco: “Perguntem qual é a melhor estrada, o caminho de justiça, essas veredas antigas por onde costumavam andar. Vão por elas, e acharão repouso para as vossas almas. Mas vocês respondem: ‘Não, não é nessa direção que quero ir; não me interessa esse caminho!’ 17Pus sentinelas vigiando sobre vocês, as quais vos alertaram: ‘Estejam atentos ao toque da trombeta! Ela vai avisar-vos quando a aflição chegar.’ Mas a vossa resposta foi: ‘Não! Não estamos interessados em dar atenção a isso!’
18Esta é pois a minha sentença contra o meu povo! Ouçam bem, terras distantes, assim como Jerusalém! 19Que toda a Terra ouça isto: Trarei o mal sobre este povo; será isso o fruto do seu pecado, visto que não querem ouvir-me e rejeitam a minha Lei. 20De nada interessa agora porem-se a queimar incenso aromático de Sabá na minha presença! Fariam melhor em poupar esses perfumes caros! Não posso aceitar essas ofertas que para mim não cheiram a nada; nada significam. 21Farei, por isso, do caminho do meu povo uma espécie de pista de obstáculos, uma estrada minada onde serão apanhados e ficarão, tanto os pais como os filhos; vizinhos e amigos todos ali perecerão!”
22O Senhor diz: “Vejam esses exércitos que avançam desde o norte! Uma grande nação se prepara para vir sobre vocês! 23São gente cruel e sem piedade, armada até aos dentes, convenientemente preparada para a guerra. O barulho que faz o seu exército é como o rugir do mar.”
24Temos ouvido da fama desses exércitos e ficámos sem pinga de sangue, com o terror. O terror e sofrimento apanharam-nos e tiram-nos as forças, como se fôssemos mulheres na angústia e no aperto do parto. 25Não saiam para os campos! Não fujam pelas estradas! Porque o inimigo está por toda a parte, pronto a matar. O terror vos apanhará a cada esquina, a cada curva da estrada.
26Ó Jerusalém, o orgulho do meu povo, põe roupa de luto, senta-te sobre cinzas e chora amargamente como se fosse pelo teu único filho. Porque inesperadamente batalhões de soldados cairão sobre nós para nos destruir.
27“Jeremias, estabeleci-te como se fosses um aferidor de metais, para que pudesses testar o meu povo e determinar o seu verdadeiro valor. Ouve as suas falas e observa o que fazem. 28Todos eles são os piores dos rebeldes, cheios duma linguagem perversa e caluniosa; são insolentes e tão duros como o ferro e o bronze. 29O fole sopra furiosamente, o fogo refinador está cada vez mais ateado e quente, mas o facto é que não consegue depurá-los, pela simples razão de que não há nenhuma pureza neles. 30Só lhes convém a etiqueta ‘metal rejeitado’. Pô-los-ei de parte.”
