Prezicerea morții lui Zedechia
1Cuvântul spus lui Ieremia din partea Domnului în timp ce Nebucadnețar, împăratul Babilonului, împreună cu toată armata lui, cu toate regatele pământului aflate sub dominația lui și cu toate celelalte popoare luptau împotriva Ierusalimului și împotriva cetăților dimprejurul lui: 2„Așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Du‑te la Zedechia, regele lui Iuda, și spune‑i că așa vorbește Domnul: ‘Iată, dau această cetate în mâinile împăratului Babilonului și el îi va da foc! 3Iar tu nu vei scăpa din mâna lui, ci vei fi prins și predat lui. Îl vei vedea pe împăratul Babilonului față în față, iar el îți va vorbi gură către gură, și astfel vei fi dus în Babilon.’»“
4Ascultă Cuvântul Domnului, Zedechia, rege al lui Iuda! Așa vorbește Domnul cu privire la tine: „Nu vei muri ucis de sabie, 5ci vei muri în pace. Așa cum au ars mirodenii5 Cu referire la o practică veche de a arde mirodenii (printre acestea aflându‑se și tămâia) cu ocazia procesiunilor funerare de la moartea regilor. în cinstea părinților tăi, cei dintâi regi care au fost înaintea ta, tot așa vor arde și în cinstea ta și te vor jeli, zicând: «Vai, stăpâne!» Eu Însumi fac această promisiune, zice Domnul.“
6Profetul Ieremia a spus toate aceste cuvinte lui Zedechia, regele lui Iuda, la Ierusalim, 7în timp ce armata împăratului Babilonului lupta împotriva Ierusalimului și împotriva celorlalte cetăți ale lui Iuda care încă mai rezistau – împotriva Lachișului și împotriva Azekăi, căci acestea mai erau singurele cetăți fortificate rămase în Iuda.
Poporul calcă legământul în privința robiei
8Cuvântul spus lui Ieremia din partea Domnului, după ce regele Zedechia a încheiat un legământ cu tot poporul din Ierusalim, prin care vestea eliberarea robilor. 9Fiecare trebuia să‑și elibereze robul și roaba, evreu sau evreică. Nimeni nu mai avea voie să țină pe fratele său iudeu în robie. 10Toți conducătorii și întregul popor care a intrat în legământ au acceptat fiecare să‑și elibereze robul și roaba și să nu‑i mai țină în robie. Ei au ascultat și le‑au dat drumul. 11Dar mai târziu s‑au răzgândit, au adus înapoi robii și roabele pe care îi lăsaseră liberi și i‑au forțat să le fie iarăși robi și roabe.
12Atunci Cuvântul Domnului i‑a vorbit lui Ieremia, zicând: 13„Așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Eu am încheiat un legământ cu părinții voștri în ziua când i‑am scos din țara Egiptului, din casa robilor, și le‑am zis: 14‘După șapte ani, fiecare din voi să îl lase să plece liber pe fratele său evreu, care i se vinde lui ca rob. Șase ani să‑ți slujească, după care să‑l eliberezi!’14 Vezi Deut. 15:12. Însă părinții voștri nu M‑au ascultat și nu și‑au plecat urechea la ce le‑am spus. 15Nu demult, voi v‑ați întors și ați făcut ce este drept în ochii Mei, fiecare dintre voi vestind eliberarea semenului său și încheind un legământ înaintea Mea în Casa peste care este chemat Numele Meu. 16Dar acum, v‑ați răzgândit și astfel Mi‑ați batjocorit Numele. Fiecare dintre voi și‑a luat înapoi robul și roaba pe care îi lăsase liberi, în voia lor, și i‑ați forțat să devină iarăși robii și roabele voastre.»
17De aceea, așa vorbește Domnul: «Pentru că nu M‑ați ascultat și nu ați vestit eliberarea pentru fratele și pentru semenul vostru, iată, vestesc și Eu împotriva voastră ‘eliberarea’, zice Domnul, ‘eliberarea’ sabiei, a molimei și a foametei. Vă voi face o pricină de groază pentru toate regatele pământului. 18Oamenilor care au încălcat legământul Meu și care n‑au împlinit cuvintele legământului pe care l‑au încheiat înaintea Mea, le voi face întocmai ca vițelului pe care l‑au tăiat în două și au trecut printre cele două jumătăți ale lui. 19Pe conducătorii lui Iuda și ai Ierusalimului, pe demnitari, pe preoți și pe toți cei din poporul țării care au trecut printre cele două părți ale vițelului, 20îi voi da în mâna dușmanilor lor și a celor ce caută să le ia viața. Cadavrele lor vor deveni mâncare pentru păsările cerului și pentru fiarele pământului.
21Pe Zedechia, regele lui Iuda, și pe conducătorii lui îi voi da în mâna dușmanilor lor, în mâna celor ce caută să le ia viața, în mâna oștirii împăratului Babilonului, care s‑a retras de la voi. 22Iată, voi da poruncă, zice Domnul, și‑i voi aduce înapoi la cetatea aceasta. Se vor lupta împotriva ei, o vor cuceri și îi vor da foc. Voi preface cetățile lui Iuda într‑o pustie lipsită de locuitori.»“
Jerusalems sista dag
(34:1—39:18)
Budskap till Sidkia
1Detta ord kom till Jeremia från Herren, när Nebukadnessar, kungen av Babylonien, anföll Jerusalem och dess lydstäder med hela sin armé och med alla jordens riken som han härskade över och med alla folk:
2Så säger Herren, Israels Gud: ”Gå och säg till Sidkia, kungen av Juda: ’Så säger Herren: Jag ska överlämna den här staden till kungen av Babylonien, och han ska bränna ner den. 3Du ska inte kunna komma undan hans grepp. Du ska tas till fånga och överlämnas åt honom. Du ska ställas öga mot öga med den babyloniske kungen, och han ska tala med dig ansikte mot ansikte. Du ska föras bort till Babylon.
4Men hör Herrens ord, Sidkia, kung av Juda! Så säger Herren om dig: Du ska inte bli dödad av svärd. 5Du ska få dö i frid. De ska tända eldar till din ära, så som de tände eldar till dina förfäders ära, till kungar som var före dig. De ska hålla dödsklagan över dig: ”Ve, herre!” Detta har jag talat, säger Herren.’ ”
6Profeten Jeremia sa allt detta till Sidkia, Juda kung, i Jerusalem. 7Då höll den babyloniske kungens armé på med att belägra Jerusalem och de städer i Juda som fanns kvar, Lakish och Aseka, som var de enda befästa städer som stod kvar i Juda.
Brott mot slavar
8Detta är det ord som kom till Jeremia från Herren, sedan Sidkia, kungen av Juda, hade ingått ett förbund med allt folket i Jerusalem om en kungörelse för frigivning av slavarna. 9Var och en skulle frige sina hebreiska slavar, både kvinnor och män, så att ingen skulle hålla sin judiske landsman som slav. 10Alla furstarna och allt folket lydde, de som hade gått med i förbundet med villkoren att var och en skulle frige sina slavar och slavinnor och att ingen längre skulle hållas kvar i slaveri. De lydde alltså och släppte dem fria. 11Men efteråt ändrade de sig och tog tillbaka de slavar och slavinnor som de hade frigett och gjorde dem till slavar igen.
12Då kom Herrens ord till Jeremia: 13”Så säger Herren, Israels Gud: Jag ingick ett förbund med era förfäder, när jag ledde dem ut ur Egypten, ut ur slaveriet. Jag sa: 14’Vart sjunde år ska ni var och en frige de hebreiska landsmän som har sålt sig till er och tjänat er i sex år. Då ska du låta honom gå fri från dig.’ Men era förfäder lyssnade inte på mig och lydde mig inte. 15Nu har ni nyligen ändrat er och gjort det som är rätt inför mig, när ni kungjorde frigivning av era landsmän och slöt ett avtal inför mig i det hus som är uppkallat efter mitt namn. 16Men nu har ni ändrat er igen och vanhelgat mitt namn. Alla har ni tagit tillbaka de slavar och slavinnor som ni frigivit efter deras önskan, och nu har ni gjort dem till era slavar igen.
17Därför säger Herren så: ’Ni har inte lytt mig. Ni har inte släppt era bröder och landsmän. Därför ska jag släppa lös svärd, pest och hungersnöd över er, säger Herren. Jag ska göra er till en förskräckelse för alla riken på jorden. 18Jag ska överlämna de män som brutit mot mitt förbund och inte fullföljt vad som sagts i förbundet som de slöt inför mig, till att behandlas som kalven som de delade mitt itu och gick mellan dess halvor. 19Furstarna i Juda och Jerusalem, hovmännen, prästerna och allt folket i landet, som gick mellan kalvens delar, 20dem ska jag utlämna åt deras fiender som är ute efter deras liv. Deras kroppar ska bli till mat åt himlens fåglar och markens djur. 21Och jag ska överlämna Sidkia, kungen av Juda, och hans furstar åt deras fiender, dem som är ute efter deras liv, åt den babyloniske kungens armé, som nu har dragit bort härifrån. 22Jag ska befalla dem, säger Herren, att vända tillbaka till denna stad. De ska anfalla staden, inta och bränna ner den, och städerna i Juda ska jag ödelägga så att ingen kan bo där.’ ”
