Ieremia profețește în Templu
1Acesta este Cuvântul care a venit din partea Domnului la începutul domniei lui Iehoiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda: 2„Stai în curtea Casei Domnului și spune‑le celor ce vin să se închine în Casa Domnului din toate cetățile lui Iuda, toate cuvintele pe care ți le poruncesc; să nu omiți niciun cuvânt. 3Poate că vor asculta și se vor întoarce fiecare de la calea lor cea rea. Atunci Mă voi căi de răul pe care plănuisem să li‑l fac din cauza răutății faptelor lor. 4Să le spui: «Așa vorbește Domnul: ‘Dacă nu Mă ascultați când vă poruncesc să urmați Legea Mea pe care v‑am pus‑o înainte, 5dacă nu ascultați cuvintele robilor Mei, profeții, pe care vi i‑am trimis dis‑de‑dimineaţă și de care nu ați ascultat până acum, 6atunci voi face Casei acesteia ca lui Șilo și voi face din cetatea aceasta o pricină de blestem pentru toate neamurile pământului.’»“
7Preoții, profeții și întregul popor l‑au auzit pe Ieremia rostind aceste cuvinte în Casa Domnului. 8De îndată ce Ieremia a terminat de spus tot ceea ce‑i poruncise Domnul să spună, preoții, profeții și întregul popor au pus mâna pe el și i‑au zis:
– Sigur vei muri! 9De ce profețești în Numele Domnului, zicând: „Casa aceasta va ajunge ca Șilo și cetatea aceasta va fi pustiită și lipsită de locuitori?“
Tot poporul s‑a adunat în jurul lui Ieremia, în Casa Domnului.
10Când conducătorii lui Iuda au auzit aceste lucruri, s‑au suit de la palat la Casa Domnului și s‑au așezat la intrarea Porții celei Noi a Casei Domnului.
11Apoi preoții și profeții au vorbit conducătorilor și întregului popor, zicând:
– Să se hotărască condamnarea la moarte a acestui om, pentru că a profețit împotriva acestei cetăți. Voi înșivă l‑ați auzit cu urechile voastre.
12Ieremia le‑a zis conducătorilor și întregului popor:
– Domnul m‑a trimis să profețesc împotriva acestei Case și împotriva acestei cetăți toate cuvintele pe care le‑ați auzit. 13Acum, îndreptați‑vă căile și faptele și ascultați de glasul Domnului, Dumnezeul vostru, iar Domnul Se va căi de răul pe care l‑a rostit împotriva voastră. 14Cât despre mine, iată‑mă în mâinile voastre! Faceți‑mi așa cum credeți că este bine și drept.14 Lit.: Faceți‑mi potrivit cu ceea ce este bine și drept în ochii voștri. 15Dar să știți că dacă mă veți omorî, vă veți face vinovați de vărsare de sânge nevinovat, voi, cetatea aceasta și locuitorii ei, căci, în adevăr, Domnul m‑a trimis la voi să spun toate aceste cuvinte în auzul urechilor voastre.
16Atunci conducătorii poporului și întreg poporul le‑au zis preoților și profeților:
– Omul acesta nu trebuie condamnat la moarte, căci ne‑a vorbit în Numele Domnului, Dumnezeul nostru.
17Unii din bătrânii țării s‑au ridicat și au vorbit întregii adunări a poporului, zicând:
18– Mica din Moreșet, profețea în zilele lui Ezechia, regele lui Iuda, și spunea întregului popor al lui Iuda: „Așa vorbește Domnul Oștirilor:
«Sionul va fi arat ca un ogor,
Ierusalimul va deveni un morman de ruine,
iar muntele Casei va deveni o înălțime acoperită cu păduri.»“18 Vezi Mica 3:12.
19L‑a omorât oare Ezechia, regele lui Iuda, sau cineva din Iuda? Nu s‑a temut Ezechia de Domnul și n‑a căutat el fața Domnului? Și nu S‑a căit Domnul atunci de răul pe care‑l rostise împotriva lor? Iar noi să ne împovărăm sufletele cu un rău așa de mare?
20A mai fost însă un om care profețea în Numele Domnului: Urie, fiul lui Șemaia, din Chiriat-Iearim. El a profețit împotriva cetății acesteia și împotriva țării acesteia întocmai aceleași cuvinte ca Ieremia. 21Regele Iehoiachim, toți vitejii lui și toți conducătorii lui au auzit cuvintele lui și regele a căutat să‑l omoare. Dar Urie a fost înștiințat de lucrul acesta, s‑a temut și a fugit în Egipt. 22Regele Iehoiachim a trimis niște oameni în Egipt: pe Elnatan, fiul lui Acbor, și pe alții împreună cu el. 23Aceștia l‑au scos pe Urie din Egipt și l‑au adus la regele Iehoiachim, care l‑a ucis cu sabia și i‑a aruncat cadavrul în mormântul fiilor poporului.
24Totuși, Ahikam, fiul lui Șafan, l‑a sprijinit pe Ieremia, nelăsând să fie dat pe mâna poporului ca să fie omorât.
Jeremias ameaçado de morte
1Esta mensagem foi dada a Jeremias, da parte do Senhor, no princípio do reinado de Joaquim, filho de Josias, rei de Judá: 2“Põe-te em frente do templo do Senhor e fala a todo o povo que ali veio para adorar, vindo de muitos sítios de Judá. Comunica-lhes a mensagem toda, sem deixares sequer uma palavra esquecida, de tudo o que pretendo que ouçam. 3Pode ser que ouçam e se convertam dos seus maus caminhos, e assim poderei suspender todos esses castigos que planeio e que estou pronto a derramar sobre eles, em consequência das suas más ações. 4Diz-lhes que o Senhor lhes transmite isto: Se recusarem ouvir-me e obedecer à Lei que vos dei, 5e se não quiserem ouvir os meus servos, os profetas, porque os tenho enviado vez após vez para vos advertirem, mas não quiseram ouvi-los, 6então destruirei este templo, tal como destruí o tabernáculo em Silo, e farei de Jerusalém uma palavra maldita para todas as gentes da Terra.”
7Os sacerdotes, os profetas e todo o povo ouviram Jeremias anunciar essas palavras na casa do Senhor. 8Quando Jeremias acabou a sua pregação, dizendo tudo o que o Senhor lhe tinha ordenado, os sacerdotes, os falsos profetas e todo o povo que ali estava no templo juntaram-se e levantaram um tumulto contra ele gritando: “Morra! Morra! 9Com que direito dizes que o Senhor irá destruir este templo como o de Silo?”, vociferavam. “Que dizes tu: ‘Jerusalém será destruída e não haverá sobreviventes?’ ”
10Quando os altos magistrados de Judá ouviram o que estava a acontecer, saíram a correr do palácio e vieram sentar-se junto à porta nova da casa do Senhor, à entrada do templo, para julgar aquele caso. 11Os sacerdotes e os falsos profetas apresentaram então as suas acusações aos magistrados perante o povo, dizendo: “Este homem devia morrer! Ouviram com os vossos próprios ouvidos como ele é traidor, pois tem profetizado contra esta cidade!”
12Então Jeremias falou em sua defesa. “O Senhor enviou-me para profetizar contra o seu templo e contra esta cidade. Foi ele quem me deu todas estas palavras que disse. 13Se pararem de pecar e obedecerem ao Senhor, vosso Deus, ele cancelará todos os castigos que anunciou contra vocês. 14Quanto a mim, não tenho quem me defenda e estou nas vossas mãos; façam de mim o que melhor entenderem! 15Em todo o caso, uma coisa é certa: se me matarem, matarão um inocente e a responsabilidade desse ato recairá inteiramente sobre os vossos ombros, sobre esta cidade e sobre os seus habitantes; pois é absolutamente verdade que foi o Senhor quem me enviou para vos falar todas as palavras que ouviram de mim.”
16Então os magistrados e o povo dirigiram-se aos sacerdotes e aos falsos profetas: “Este homem não merece a morte, visto que nos falou em nome do Senhor, nosso Deus.”
17Alguns dos anciãos e sábios levantaram-se e falaram a todo o povo que ali estava em pé à volta deles:
18“Esta decisão é correta, porque no passado, Miqueias, o morastita, profetizou nos dias do rei Ezequias de Judá e falou ao povo que o Senhor dos exércitos dissera: ‘Sião será lavrada por completo, como se fosse um campo aberto, e a cidade de Jerusalém será arrasada e feita num monte de entulho. Uma floresta crescerá no mesmo sítio onde agora se levanta o templo.’26.18 Ver Mq 3.12. 19E porventura o rei Ezequias ou o povo o mataram por ele ter dito isso? Não! Antes arrependeram-se da sua maldade e adoraram o Senhor, pedindo-lhe para ter misericórdia deles, e o Senhor suspendeu o terrível castigo que tinha pronunciado contra eles. Se matarmos Jeremias por nos ter dado uma mensagem de Deus, sabe-se lá o que Deus nos poderá fazer!”
20Houve um outro homem que profetizava em nome do Senhor, Urias, filho de Semaías, de Quiriate-Jearim, que também denunciou a cidade e a nação na mesma altura em que Jeremias o estava a fazer. 21Mas quando o rei Joaquim, os oficiais do exército e os altos funcionários da administração ouviram o que ele dizia, o rei mandou prendê-lo para o matar. Urias, ouvindo isso, fugiu para o Egito. 22O rei Joaquim enviou Elnatã, filho de Acbor, ao Egito, com mais alguns homens, para capturarem Urias. 23E trouxeram-no prisioneiro ao rei, que o matou à espada e o pôs numa sepultura comum do povo.
24Mas Aicão, filho de Safã, secretário do reino, protegeu Jeremias e persuadiu o tribunal a não o entregar àquela gente em tumulto, pronta a matá-lo.
