Ieremia profețește în Templu
1Acesta este Cuvântul care a venit din partea Domnului la începutul domniei lui Iehoiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda: 2„Stai în curtea Casei Domnului și spune‑le celor ce vin să se închine în Casa Domnului din toate cetățile lui Iuda, toate cuvintele pe care ți le poruncesc; să nu omiți niciun cuvânt. 3Poate că vor asculta și se vor întoarce fiecare de la calea lor cea rea. Atunci Mă voi căi de răul pe care plănuisem să li‑l fac din cauza răutății faptelor lor. 4Să le spui: «Așa vorbește Domnul: ‘Dacă nu Mă ascultați când vă poruncesc să urmați Legea Mea pe care v‑am pus‑o înainte, 5dacă nu ascultați cuvintele robilor Mei, profeții, pe care vi i‑am trimis dis‑de‑dimineaţă și de care nu ați ascultat până acum, 6atunci voi face Casei acesteia ca lui Șilo și voi face din cetatea aceasta o pricină de blestem pentru toate neamurile pământului.’»“
7Preoții, profeții și întregul popor l‑au auzit pe Ieremia rostind aceste cuvinte în Casa Domnului. 8De îndată ce Ieremia a terminat de spus tot ceea ce‑i poruncise Domnul să spună, preoții, profeții și întregul popor au pus mâna pe el și i‑au zis:
– Sigur vei muri! 9De ce profețești în Numele Domnului, zicând: „Casa aceasta va ajunge ca Șilo și cetatea aceasta va fi pustiită și lipsită de locuitori?“
Tot poporul s‑a adunat în jurul lui Ieremia, în Casa Domnului.
10Când conducătorii lui Iuda au auzit aceste lucruri, s‑au suit de la palat la Casa Domnului și s‑au așezat la intrarea Porții celei Noi a Casei Domnului.
11Apoi preoții și profeții au vorbit conducătorilor și întregului popor, zicând:
– Să se hotărască condamnarea la moarte a acestui om, pentru că a profețit împotriva acestei cetăți. Voi înșivă l‑ați auzit cu urechile voastre.
12Ieremia le‑a zis conducătorilor și întregului popor:
– Domnul m‑a trimis să profețesc împotriva acestei Case și împotriva acestei cetăți toate cuvintele pe care le‑ați auzit. 13Acum, îndreptați‑vă căile și faptele și ascultați de glasul Domnului, Dumnezeul vostru, iar Domnul Se va căi de răul pe care l‑a rostit împotriva voastră. 14Cât despre mine, iată‑mă în mâinile voastre! Faceți‑mi așa cum credeți că este bine și drept.14 Lit.: Faceți‑mi potrivit cu ceea ce este bine și drept în ochii voștri. 15Dar să știți că dacă mă veți omorî, vă veți face vinovați de vărsare de sânge nevinovat, voi, cetatea aceasta și locuitorii ei, căci, în adevăr, Domnul m‑a trimis la voi să spun toate aceste cuvinte în auzul urechilor voastre.
16Atunci conducătorii poporului și întreg poporul le‑au zis preoților și profeților:
– Omul acesta nu trebuie condamnat la moarte, căci ne‑a vorbit în Numele Domnului, Dumnezeul nostru.
17Unii din bătrânii țării s‑au ridicat și au vorbit întregii adunări a poporului, zicând:
18– Mica din Moreșet, profețea în zilele lui Ezechia, regele lui Iuda, și spunea întregului popor al lui Iuda: „Așa vorbește Domnul Oștirilor:
«Sionul va fi arat ca un ogor,
Ierusalimul va deveni un morman de ruine,
iar muntele Casei va deveni o înălțime acoperită cu păduri.»“18 Vezi Mica 3:12.
19L‑a omorât oare Ezechia, regele lui Iuda, sau cineva din Iuda? Nu s‑a temut Ezechia de Domnul și n‑a căutat el fața Domnului? Și nu S‑a căit Domnul atunci de răul pe care‑l rostise împotriva lor? Iar noi să ne împovărăm sufletele cu un rău așa de mare?
20A mai fost însă un om care profețea în Numele Domnului: Urie, fiul lui Șemaia, din Chiriat-Iearim. El a profețit împotriva cetății acesteia și împotriva țării acesteia întocmai aceleași cuvinte ca Ieremia. 21Regele Iehoiachim, toți vitejii lui și toți conducătorii lui au auzit cuvintele lui și regele a căutat să‑l omoare. Dar Urie a fost înștiințat de lucrul acesta, s‑a temut și a fugit în Egipt. 22Regele Iehoiachim a trimis niște oameni în Egipt: pe Elnatan, fiul lui Acbor, și pe alții împreună cu el. 23Aceștia l‑au scos pe Urie din Egipt și l‑au adus la regele Iehoiachim, care l‑a ucis cu sabia și i‑a aruncat cadavrul în mormântul fiilor poporului.
24Totuși, Ahikam, fiul lui Șafan, l‑a sprijinit pe Ieremia, nelăsând să fie dat pe mâna poporului ca să fie omorât.
Wahre und falsche Propheten
(Kapitel 26–29)
Jeremia soll das Volk warnen
1Nicht lange nachdem Jojakim, der Sohn von Josia, König von Juda geworden war, sprach der Herr zu Jeremia: 2»Geh in den Tempelvorhof und richte meine Botschaft allen Menschen aus, die aus den Städten Judas kommen, um mich im Tempel anzubeten! Lass kein Wort davon weg! 3Vielleicht hören sie darauf und kehren um von ihren falschen Wegen. Dann werde ich meinen Entschluss ändern und das Unheil nicht über sie hereinbrechen lassen, das ich ihnen wegen ihrer bösen Taten angedroht habe.
4Sag ihnen: So spricht der Herr: Wenn ihr nichts von mir wissen wollt und euch nicht an meine Weisungen haltet, die ich euch gegeben habe, 5wenn ihr die Warnungen der Propheten nicht beachtet, ja, wenn ihr nicht auf meine Boten hört, die ich immer wieder zu euch sende, 6dann werde ich diesen Tempel zerstören so wie damals das Heiligtum in Silo. Alle anderen Völker der Erde werden jedem, den sie verfluchen wollen, das Schicksal Jerusalems herbeiwünschen.«
Jeremia vor Gericht
7Die Priester, die Propheten und das ganze Volk hatten zugehört, wie Jeremia diese Warnungen vor dem Tempel aussprach. 8Kaum hatte er ihnen die Botschaft des Herrn ausgerichtet, nahmen sie ihn fest. »Das wirst du mit dem Leben bezahlen!«, schrien sie. 9»Wie kannst du im Namen des Herrn behaupten, dass es diesem Tempel wie dem Heiligtum in Silo ergeht und dass Jerusalem zerstört und menschenleer sein wird?« Im Nu war Jeremia auf dem Tempelvorplatz von einer großen Menschenmenge umringt.
10Als die führenden Männer von Juda erfuhren, was geschehen war, gingen sie vom Königspalast zum Tempel hinauf und nahmen ihre Plätze vor dem Neuen Tor ein, um Gericht zu halten. 11Die Priester und Propheten klagten Jeremia vor den führenden Männern und allen Versammelten an: »Dieser Mann verdient den Tod! Er hat unserer Stadt ein böses Ende angekündigt, ihr habt es ja selbst gehört!«
12Darauf erwiderte Jeremia: »Der Herr hat mich beauftragt, dies alles gegen den Tempel und die Stadt vorauszusagen. 13Ändert euer Leben von Grund auf und hört wieder auf den Herrn, euren Gott! Dann wird er einlenken und das angedrohte Unheil nicht über euch hereinbrechen lassen. 14Macht mit mir ruhig, was ihr wollt! Ich bin in eurer Hand. 15Doch eins sollt ihr wissen: Wenn ihr mich hinrichten lasst, dann ladet ihr Schuld auf euch, auf diese Stadt und ihre Einwohner, weil ihr einen Unschuldigen umgebracht habt! Denn so wahr ich hier stehe: Der Herr hat mich zu euch gesandt, um euch alles anzukündigen, was ihr gehört habt.«
16Da waren sich die Richter und das Volk einig. »Dieser Mann hat auf keinen Fall die Todesstrafe verdient«, sagten sie zu den Priestern und Propheten, »denn er hat im Auftrag des Herrn zu uns geredet.«
17Dann traten einige von den führenden Männern des Landes nach vorne und erzählten vor dem versammelten Volk: 18»Als König Hiskia noch regierte, gab es einen Propheten namens Micha aus Moreschet. Im Auftrag des Herrn, des allmächtigen Gottes, prophezeite er dem ganzen Volk: ›Der Berg Zion wird zu einem umgepflügten Acker werden, die Stadt Jerusalem zu einem Trümmerhaufen, und auf dem Tempelberg wird das Gestrüpp wuchern!‹26,18 Micha 3,12 19Doch weder König Hiskia von Juda noch das Volk ließen ihn deswegen töten; nein, Hiskia hatte Ehrfurcht vor dem Herrn und flehte zu ihm um Erbarmen. Da ließ der Herr das Unheil nicht geschehen, das er angekündigt hatte. – Wenn wir jetzt Jeremia töten, bringen wir großes Unglück über uns selbst!«
Der Prophet Uria bezahlt seine Botschaft mit dem Leben
20In jener Zeit gab es noch einen anderen Propheten, der wie Jeremia im Auftrag des Herrn weissagte: Uria, der Sohn von Schemaja, aus Kirjat-Jearim. Auch er kündigte Jerusalem und dem ganzen Land Juda Unheil an.
21Als König Jojakim, seine Heerführer und die führenden Männer davon hörten, wollte der König ihn töten lassen. Uria erfuhr es und floh voller Angst nach Ägypten. 22Doch Jojakim schickte Elnatan, den Sohn von Achbor, mit einigen anderen Männern dorthin. 23Sie nahmen Uria in Ägypten gefangen und brachten ihn zu Jojakim zurück. Der ließ ihn mit dem Schwert hinrichten und seine Leiche auf den Armenfriedhof werfen.
24Jeremia aber kam mit dem Leben davon. Er wurde nicht dem Volk ausgeliefert, das ihn umgebracht hätte, denn Ahikam, der Sohn von Schafan, setzte sich für ihn ein.
