Vlăstarul Domnului
1Vai de păstorii care distrug și risipesc oile pășunii Mele, zice Domnul. 2De aceea, așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel, împotriva păstorilor care‑l pasc pe poporul Meu: «Voi Mi‑ați risipit oile, le‑ați izgonit și nu le‑ați îngrijit. Iată, vă voi pedepsi pentru răutatea faptelor voastre, zice Domnul. 3Eu Însumi voi aduna rămășița oilor Mele din toate țările în care le‑am izgonit și le voi aduce înapoi în pășunea lor, unde vor rodi și se vor înmulți. 4Voi pune peste ele păstori care le vor paște. Nu se vor mai teme, nu se vor înspăimânta și nu va mai lipsi niciuna din ele, zice Domnul.»
5Iată, vin zile, zice Domnul,
când îi voi ridica lui David un Vlăstar drept.
El va domni ca Împărat, va lucra cu înțelepciune
și va face judecată și dreptate în țară.
6În zilele Lui, Iuda va fi izbăvit
și Israel va locui în siguranță.
Va fi cunoscut sub Numele de
Domnul, Dreptatea noastră!
7De aceea, iată, vin zile, zice Domnul, când nu se va mai zice: «Viu este Domnul, Care i‑a scos pe fiii lui Israel din țara Egiptului», 8ci: «Viu este Domnul, Care a scos și a adus înapoi sămânța Casei lui Israel din nord și din toate țările în care o risipise!» Atunci ei vor locui în propria lor țară.“
Mesaj cu privire la profeți
9Cu privire la profeți:
Inima îmi este zdrobită înăuntrul meu;
toate oasele îmi tremură.
Sunt ca un om beat,
ca un bărbat biruit de vin,
din cauza Domnului
și a sfintelor Lui cuvinte.
10Căci țara este plină de cei ce comit adulter.
Din cauza blestemului țara s‑a uscat
și pășunile pustiei s‑au veștejit.
Alergarea lor este spre rău
și vigoarea lor nu este spre bine.
11„Căci atât profetul, cât și preotul sunt stricați.
Chiar și în Casa Mea le‑am găsit răutatea,
zice Domnul.
12De aceea, calea lor va fi precum alunecușul;
vor fi împinși în întuneric
și vor cădea în el,
căci voi aduce nenorocirea peste ei
în anul când îi voi pedepsi,
zice Domnul.
13Printre profeții Samariei
am văzut următoarea scârboșenie:
ei au profețit în numele lui Baal
și l‑au rătăcit pe poporul Meu, Israel.
14Printre profeții Ierusalimului
am văzut un lucru dezgustător:
ei comit adulter și trăiesc în minciună.
Ei întăresc mâinile răufăcătorilor,
astfel că niciunul nu se întoarce de la răutatea lui.
Toți sunt înaintea Mea ca Sodoma,
iar locuitorii cetății ca Gomora.“
15Așa vorbește Domnul Oștirilor despre profeți:
„Iată, îi voi hrăni cu pelin
și le voi da să bea ape otrăvite,
căci, prin profeții Ierusalimului,
s‑a răspândit stricăciunea în toată țara.“
16Așa vorbește Domnul Oștirilor:
„Nu ascultați cuvintele pe care vi le profețesc profeții voștri,
căci ei vă dau speranțe false;
vă spun viziuni inventate de mintea lor,
care nu sunt din gura Domnului.
17Ei spun celor ce Mă disprețuiesc:
«Domnul a zis: veți avea pace!».
Iar tuturor celor ce trăiesc după încăpățânarea inimii lor
le spun: «Nu va veni asupra voastră niciun rău!»
18Dar care dintre ei a fost prezent la sfatul Domnului
ca să vadă și să audă Cuvântul Lui?
Cine a luat aminte la Cuvântul Lui și l‑a ascultat?
19Iată, furtuna Domnului
izbucnește cu mânie,
vijelia se năpustește
și cade asupra capului celor răi.
20Mânia Domnului nu se va potoli
până când El nu Își va împlini în întregime
planurile inimii Sale.
În zilele de pe urmă,
veți înțelege limpede lucrul acesta.
21Nu Eu i‑am trimis pe acești profeți,
și totuși ei au alergat.
Nu Eu le‑am vorbit,
și totuși ei au profețit.
22Dacă ar fi fost prezenți la sfatul Meu,
ar fi vestit poporului Meu cuvintele Mele
și l‑ar fi întors de la calea lui cea rea,
de la răutatea faptelor lui.
23Sunt Eu numai un Dumnezeu de aproape, zice Domnul,
nu și un Dumnezeu de departe?23 În contextul politeismului antic, Dumnezeu afirmă că el nu este o simplă zeitate locală, ci este Dumnezeul întregului pământ.
24Se poate ascunde cineva în locuri secrete
fără ca Eu să‑l văd?
zice Domnul.
Nu umplu Eu cerurile și pământul?
zice Domnul.
25Am auzit ce spun profeții care profețesc minciuni în Numele Meu, zicând: «Am avut un vis! Am avut un vis!» 26Până când vor continua profeții aceștia să profețească minciunile și înșelătoriile minții lor? 27Ei plănuiesc să‑l facă pe poporul Meu să‑Mi uite Numele prin visele lor pe care și le povestesc unul altuia, tot așa cum părinții lor Mi‑au uitat Numele în favoarea lui Baal. 28Profetul care a avut un vis să istorisească visul, dar cel care are Cuvântul Meu, să spună Cuvântul Meu în adevăr. Ce‑au de‑a face paiele cu grânele? zice Domnul. 29Nu este Cuvântul Meu ca un foc și ca un ciocan care sfărâmă stânca? zice Domnul.
30De aceea, iată, zice Domnul, sunt împotriva profeților care fură cuvintele Mele unul de la altul. 31Iată, zice Domnul, sunt împotriva profeților care iau vorba lor și apoi spun «O rostire»! 32Iată, sunt împotriva celor ce profețesc vise mincinoase, zice Domnul. Ei le istorisesc și rătăcesc astfel poporul Meu cu minciunile și cu îndrăzneala lor. Nu Eu i‑am trimis și nu Eu le‑am poruncit. Ei nu sunt de niciun folos pentru poporul acesta, zice Domnul.
33Când poporul acesta, sau un profet, sau un preot te va întreba, zicând: «Care este rostirea Domnului?», să le spui: «Ce rostire? Vă voi părăsi!», zice Domnul. 34Iar pe profetul, preotul sau poporul care va zice: «O rostire a Domnului!», îl voi pedepsi Eu, atât pe acel om, cât și pe familia lui. 35Prin urmare, să ziceți astfel, fiecare prietenului său și fiecare fratelui său: «Ce a răspuns Domnul?» sau: «Ce a vorbit Domnul?» 36Dar să nu mai ziceți: «O rostire a Domnului!», căci rostirea devine pentru fiecare propriul lui cuvânt și astfel voi pervertiți cuvintele Dumnezeului cel Viu, Domnul Oștirilor, Dumnezeul nostru. 37Să zici profetului astfel: «Ce ți‑a răspuns Domnul?» sau: «Ce a vorbit Domnul?» 38Dacă însă veți mai zice: «O rostire a Domnului!», atunci așa vorbește Domnul: «Pentru că spuneți cuvintele acestea: ‘O rostire a Domnului!’, deși Eu am trimis la voi, zicându‑vă să nu mai spuneți: ‘O rostire a Domnului’, 39iată, vă voi uita și vă voi ridica din prezența Mea, atât pe voi, cât și cetatea pe care v‑am dat‑o vouă și părinților voștri. 40Voi pune peste voi un dispreț veșnic și o rușine veșnică și acestea nu vor fi uitate.»“
The righteous Branch
1‘Woe to the shepherds who are destroying and scattering the sheep of my pasture!’ declares the Lord. 2Therefore this is what the Lord, the God of Israel, says to the shepherds who tend my people: ‘Because you have scattered my flock and driven them away and have not bestowed care on them, I will bestow punishment on you for the evil you have done,’ declares the Lord. 3‘I myself will gather the remnant of my flock out of all the countries where I have driven them and will bring them back to their pasture, where they will be fruitful and increase in number. 4I will place shepherds over them who will tend them, and they will no longer be afraid or terrified, nor will any be missing,’ declares the Lord.
5‘The days are coming,’ declares the Lord,
‘when I will raise up for David23:5 Or up from David’s line a righteous Branch,
a King who will reign wisely
and do what is just and right in the land.
6In his days Judah will be saved
and Israel will live in safety.
This is the name by which he will be called:
The Lord Our Righteous Saviour.
7‘So then, the days are coming,’ declares the Lord, ‘when people will no longer say, “As surely as the Lord lives, who brought the Israelites up out of Egypt,” 8but they will say, “As surely as the Lord lives, who brought the descendants of Israel up out of the land of the north and out of all the countries where he had banished them.” Then they will live in their own land.’
Lying prophets
9Concerning the prophets:
My heart is broken within me;
all my bones tremble.
I am like a drunken man,
like a strong man overcome by wine,
because of the Lord
and his holy words.
10The land is full of adulterers;
because of the curse23:10 Or because of these things the land lies parched
and the pastures in the wilderness are withered.
The prophets follow an evil course
and use their power unjustly.
11‘Both prophet and priest are godless;
even in my temple I find their wickedness,’
declares the Lord.
12‘Therefore their path will become slippery;
they will be banished to darkness
and there they will fall.
I will bring disaster on them
in the year they are punished,’
declares the Lord.
13‘Among the prophets of Samaria
I saw this repulsive thing:
they prophesied by Baal
and led my people Israel astray.
14And among the prophets of Jerusalem
I have seen something horrible:
they commit adultery and live a lie.
They strengthen the hands of evildoers,
so that not one of them turns from their wickedness.
They are all like Sodom to me;
the people of Jerusalem are like Gomorrah.’
15Therefore this is what the Lord Almighty says concerning the prophets:
‘I will make them eat bitter food
and drink poisoned water,
because from the prophets of Jerusalem
ungodliness has spread throughout the land.’
16This is what the Lord Almighty says:
‘Do not listen to what the prophets are prophesying to you;
they fill you with false hopes.
They speak visions from their own minds,
not from the mouth of the Lord.
17They keep saying to those who despise me,
“The Lord says: you will have peace.”
And to all who follow the stubbornness of their hearts
they say, “No harm will come to you.”
18But which of them has stood in the council of the Lord
to see or to hear his word?
Who has listened and heard his word?
19See, the storm of the Lord
will burst out in wrath,
a whirlwind swirling down
on the heads of the wicked.
20The anger of the Lord will not turn back
until he fully accomplishes
the purposes of his heart.
In days to come
you will understand it clearly.
21I did not send these prophets,
yet they have run with their message;
I did not speak to them,
yet they have prophesied.
22But if they had stood in my council,
they would have proclaimed my words to my people
and would have turned them from their evil ways
and from their evil deeds.
23‘Am I only a God nearby,’
declares the Lord,
‘and not a God far away?
24Who can hide in secret places
so that I cannot see them?’
declares the Lord.
‘Do not I fill heaven and earth?’
declares the Lord.
25‘I have heard what the prophets say who prophesy lies in my name. They say, “I had a dream! I had a dream!” 26How long will this continue in the hearts of these lying prophets, who prophesy the delusions of their own minds? 27They think the dreams they tell one another will make my people forget my name, just as their ancestors forgot my name through Baal worship. 28Let the prophet who has a dream recount the dream, but let the one who has my word speak it faithfully. For what has straw to do with grain?’ declares the Lord. 29‘Is not my word like fire,’ declares the Lord, ‘and like a hammer that breaks a rock in pieces?
30‘Therefore,’ declares the Lord, ‘I am against the prophets who steal from one another words supposedly from me. 31Yes,’ declares the Lord, ‘I am against the prophets who wag their own tongues and yet declare, “The Lord declares.” 32Indeed, I am against those who prophesy false dreams,’ declares the Lord. ‘They tell them and lead my people astray with their reckless lies, yet I did not send or appoint them. They do not benefit these people in the least,’ declares the Lord.
False prophecy
33‘When these people, or a prophet or a priest, ask you, “What is the message from the Lord?” say to them, “What message? I will forsake you, declares the Lord.” 34If a prophet or a priest or anyone else claims, “This is a message from the Lord,” I will punish them and their household. 35This is what each of you keeps saying to your friends and other Israelites: “What is the Lord’s answer?” or “What has the Lord spoken?” 36But you must not mention “a message from the Lord” again, because each one’s word becomes their own message. So you distort the words of the living God, the Lord Almighty, our God. 37This is what you keep saying to a prophet: “What is the Lord’s answer to you?” or “What has the Lord spoken?” 38Although you claim, “This is a message from the Lord,” this is what the Lord says: you used the words, “This is a message from the Lord,” even though I told you that you must not claim, “This is a message from the Lord.” 39Therefore, I will surely forget you and cast you out of my presence along with the city I gave to you and your ancestors. 40I will bring on you everlasting disgrace – everlasting shame that will not be forgotten.’
