Israel Îl uită pe Dumnezeu
1Cuvântul Domnului mi‑a vorbit, zicând: 2„Du‑te și vestește în auzul locuitorilor Ierusalimului astfel: «Așa vorbește Domnul:
‘Îmi amintesc de credincioșia tinereții tale,
cum, mireasă fiind, Mă iubeai
și Mă urmai prin pustie,
pe un pământ nesemănat.
3Israel era sfântul Domnului,
primul rod al recoltei Lui;
toți cei ce‑l devorau se făceau vinovați
și nenorocirea venea peste ei,
zice Domnul.’»“
4Ascultați Cuvântul Domnului, Casă a lui Iacov,
toate clanurile Casei lui Israel!
5Așa vorbește Domnul:
„Ce nedreptate au găsit părinții voștri în Mine
de s‑au depărtat de Mine?
Ei s‑au dus după deșertăciuni
și ei înșiși au devenit deșertăciuni.
6Nu s‑au întrebat: «Unde este Domnul,
Care ne‑a scos din țara Egiptului
și ne‑a condus prin pustie,
printr‑un pământ uscat și plin de gropi,
printr‑un pământ al secetei și al umbrei morții,
printr‑un pământ pe unde nimeni nu trece
și unde nu locuiește niciun om?»
7V‑am dus într‑o țară ca o livadă,
ca să mâncați din rodul ei și din bunătățile ei,
însă voi ați venit și Mi‑ați pângărit țara,
Mi‑ați prefăcut moștenirea într‑o urâciune.
8Preoții nu s‑au întrebat:
«Unde este Domnul?»
Cei ce mânuiesc Legea nu M‑au cunoscut;
păstorii8 Sau: conducătorii. s‑au răzvrătit împotriva Mea.
Profeții au profețit prin Baal
și s‑au dus după cei ce nu pot fi de niciun folos.
9De aceea Mă voi certa din nou cu voi,
zice Domnul,
și Mă voi certa și cu copiii copiilor voștri.
10Treceți în țărmurile Chitim10 Prin utilizarea termenului Chitim se face referire, probabil, la zona apuseană care include Ciprul și regiunile de pe coasta Mediteranei. și priviți!
Trimiteți la Chedar10 Chedar face referire, probabil, la regiunea pustiului Siro-Arab, unde își aveau locuința mai multe triburi de beduini. și luați aminte;
vedeți dacă acolo s‑a întâmplat așa ceva!
11Și‑a schimbat vreun neam dumnezeii,
măcar că ei nu sunt Dumnezeu?
Poporul Meu însă și‑a schimbat Slava
cu ceva care nu‑i este de niciun folos.
12Mirați‑vă de aceasta, ceruri!
Înfiorați‑vă, uimiți‑vă mult,
zice Domnul,
13căci poporul Meu a săvârșit două rele:
M‑au părăsit pe Mine,
Izvorul apelor vii,
și și‑au săpat puțuri,
puțuri sparte, care nu țin apa.
14Este Israel un rob? Este el un fiu de rob din naștere?
Atunci de ce a devenit pradă?
15Leii răcnesc împotriva lui
și își ridică glasurile.
Ei îi pustiesc țara;
cetățile lui sunt devastate și fără locuitori.
16Chiar și cei din Nof16 Memfis. și Tahpanhes
ți‑au zdrobit creștetul capului.16 Sau: ți‑au ras podoaba capilară.
17Nu ți‑ai provocat tu singur lucrul acesta
pentru că L‑ai părăsit pe Domnul, Dumnezeul tău,
când El te conducea pe cale?
18Și acum, de ce te duci în Egipt
să bei apă din Șihor18 Probabil un braț al Deltei Nilului.?
De ce mergi în Asiria
să bei apă din râu18 Eufratul.?
19Răutatea ta te va pedepsi;
necredincioșia ta te va mustra.
Vei ști și vei vedea astfel
cât de rău și de amar este pentru tine
să‑L părăsești pe Domnul, Dumnezeul tău,
și să nu ai nicio frică de Mine,
zice Stăpânul, Domnul Oștirilor19 YHWH Țebaot. Termenul ebraic pentru oștiri se poate referi: (1) la oștirile lui Israel (Ex. 7:4; Ps. 44:9); (2) la corpurile cerești (Gen. 2:1; Deut. 4:19; Is. 40:26); (3) la îngeri (Ios. 5:14; 1 Regi 22:19; Ps. 148:2). Acest titlu face referire, probabil, la suveranitatea lui Dumnezeu peste orice putere din univers [peste tot în carte]..
20Deși, demult, ți‑am sfărâmat jugul
și ți‑am smuls legăturile,
totuși tu ai zis: «Nu voi mai sluji».
Căci pe orice deal înalt
și sub orice copac verde
te‑ai întins ca o prostituată.
21Eu te sădisem ca pe o vie aleasă,
toată dintr‑o sămânță veritabilă.
Cum de te‑ai prefăcut înaintea Mea
într‑o ramură putredă de viță străină?
22Chiar dacă te‑ai spăla cu sodă,
chiar dacă te‑ai da cu multă leșie,
nelegiuirea ta tot ar rămâne înaintea ochilor Mei, zice Stăpânul Domn.
23Cum poți spune: «Nu m‑am pângărit
și nu am alergat după baali23 Diferite forme locale ale lui Baal, zeul canaanit al fertilității.!»?
Privește‑ți urma pașilor în vale
și ia aminte la ce ai făcut.
Ești ca o dromaderă iute,
ale cărei căi sunt întortocheate,
24ca o măgăriță sălbatică, obișnuită cu pustiul,
care gâfâie în aprinderea poftei ei!
Cine o va împiedica să‑și satisfacă pofta?
Cei ce o doresc nu se obosesc căutând‑o,
căci o găsesc la vremea împerecherii ei.24 Lit.: în luna ei.
25Oprește‑te până când nu ajungi desculță
și cu gâtul uscat!
Dar tu zici: «În zadar!
Eu iubesc dumnezeii străini
și vreau să merg după ei!»
26Cum este dat de rușine un hoț când este prins,
tot astfel este rușinată Casa lui Israel –
poporul, regii și conducătorii lui,
preoții și profeții lui.
27Ei zic lemnului: «Tu ești tatăl nostru!»
și pietrei: «Tu ne‑ai dat naștere!»
Căci s‑au întors cu ceafa la Mine,
și nu cu fața.
Dar când sunt în nenorocire,
ei zic: «Ridică‑Te și izbăvește‑ne!»
28Unde sunt atunci dumnezeii pe care vi i‑ați făcut?
Să se ridice ei deci, și să te izbăvească în vremea nenorocirii tale!
Căci Iuda, ai tot atâția dumnezei, câte cetăți ai!
29De ce vă certați cu Mine?
Toți v‑ați răzvrătit împotriva Mea,
zice Domnul.
30Degeaba v‑am lovit copiii,
căci tot n‑au luat aminte la disciplinare.
Sabia voastră i‑a devorat pe profeții voștri
ca un leu distrugător.“
31Voi, cei din generația aceasta, uitați‑vă la Cuvântul Domnului:
„Am fost Eu o pustie pentru Israel
sau un pământ plin de întuneric31 Sau: un pământ al întunericului lui Yah (compară cu 1 Sam. 26:12).?
De ce spune poporul Meu: «Suntem liberi să rătăcim!
Nu vom mai veni la Tine!»
32Își uită o fecioară bijuteriile
sau o mireasă eșarfele32 Prin folosirea acestui termen se face referire la o practică a femeilor de a purta în jurul taliei o eșarfă ca un semn al faptului că sunt căsătorite.?
Poporul Meu însă M‑a uitat
de zile fără număr.
33Ce bine știi să‑ți întocmești căile când cauți iubire!
Astfel, până și pe femeile rele le înveți căile tale!
34Chiar și pe marginile hainelor tale
se găsește sângele săracilor nevinovați,
pe care nu i‑ai prins dând vreo spargere.
Dar în pofida acestor lucruri
35tu zici: «Sunt nevinovat!
Cu siguranță, mânia Lui s‑a întors de la mine!»
Însă Eu te voi judeca
pentru că zici: «Nu am păcătuit!»
36De ce atâta grabă
ca să‑ți schimbi calea?
Vei fi făcut de rușine de către Egipt
așa cum ai fost făcut de rușine de către Asiria.
37Și de acolo vei ieși cu mâinile pe cap,
căci Domnul i‑a lepădat pe cei în care te încrezi
și nu vei reuși împreună cu ei.“
Israel Forsakes God
1The word of the Lord came to me: 2“Go and proclaim in the hearing of Jerusalem:
“This is what the Lord says:
“ ‘I remember the devotion of your youth,
how as a bride you loved me
and followed me through the wilderness,
through a land not sown.
3Israel was holy to the Lord,
the firstfruits of his harvest;
all who devoured her were held guilty,
and disaster overtook them,’ ”
declares the Lord.
4Hear the word of the Lord, you descendants of Jacob,
all you clans of Israel.
5This is what the Lord says:
“What fault did your ancestors find in me,
that they strayed so far from me?
They followed worthless idols
and became worthless themselves.
6They did not ask, ‘Where is the Lord,
who brought us up out of Egypt
and led us through the barren wilderness,
through a land of deserts and ravines,
a land of drought and utter darkness,
a land where no one travels and no one lives?’
7I brought you into a fertile land
to eat its fruit and rich produce.
But you came and defiled my land
and made my inheritance detestable.
8The priests did not ask,
‘Where is the Lord?’
Those who deal with the law did not know me;
the leaders rebelled against me.
The prophets prophesied by Baal,
following worthless idols.
9“Therefore I bring charges against you again,”
declares the Lord.
“And I will bring charges against your children’s children.
10Cross over to the coasts of Cyprus and look,
send to Kedar2:10 In the Syro-Arabian desert and observe closely;
see if there has ever been anything like this:
11Has a nation ever changed its gods?
(Yet they are not gods at all.)
But my people have exchanged their glorious God
for worthless idols.
12Be appalled at this, you heavens,
and shudder with great horror,”
declares the Lord.
13“My people have committed two sins:
They have forsaken me,
the spring of living water,
and have dug their own cisterns,
broken cisterns that cannot hold water.
14Is Israel a servant, a slave by birth?
Why then has he become plunder?
15Lions have roared;
they have growled at him.
They have laid waste his land;
his towns are burned and deserted.
16Also, the men of Memphis and Tahpanhes
have cracked your skull.
17Have you not brought this on yourselves
by forsaking the Lord your God
when he led you in the way?
18Now why go to Egypt
to drink water from the Nile2:18 Hebrew Shihor; that is, a branch of the Nile?
And why go to Assyria
to drink water from the Euphrates?
19Your wickedness will punish you;
your backsliding will rebuke you.
Consider then and realize
how evil and bitter it is for you
when you forsake the Lord your God
and have no awe of me,”
declares the Lord, the Lord Almighty.
20“Long ago you broke off your yoke
and tore off your bonds;
you said, ‘I will not serve you!’
Indeed, on every high hill
and under every spreading tree
you lay down as a prostitute.
21I had planted you like a choice vine
of sound and reliable stock.
How then did you turn against me
into a corrupt, wild vine?
22Although you wash yourself with soap
and use an abundance of cleansing powder,
the stain of your guilt is still before me,”
declares the Sovereign Lord.
23“How can you say, ‘I am not defiled;
I have not run after the Baals’?
See how you behaved in the valley;
consider what you have done.
You are a swift she-camel
running here and there,
24a wild donkey accustomed to the desert,
sniffing the wind in her craving—
in her heat who can restrain her?
Any males that pursue her need not tire themselves;
at mating time they will find her.
25Do not run until your feet are bare
and your throat is dry.
But you said, ‘It’s no use!
I love foreign gods,
and I must go after them.’
26“As a thief is disgraced when he is caught,
so the people of Israel are disgraced—
they, their kings and their officials,
their priests and their prophets.
27They say to wood, ‘You are my father,’
and to stone, ‘You gave me birth.’
They have turned their backs to me
and not their faces;
yet when they are in trouble, they say,
‘Come and save us!’
28Where then are the gods you made for yourselves?
Let them come if they can save you
when you are in trouble!
For you, Judah, have as many gods
as you have towns.
29“Why do you bring charges against me?
You have all rebelled against me,”
declares the Lord.
30“In vain I punished your people;
they did not respond to correction.
Your sword has devoured your prophets
like a ravenous lion.
31“You of this generation, consider the word of the Lord:
“Have I been a desert to Israel
or a land of great darkness?
Why do my people say, ‘We are free to roam;
we will come to you no more’?
32Does a young woman forget her jewelry,
a bride her wedding ornaments?
Yet my people have forgotten me,
days without number.
33How skilled you are at pursuing love!
Even the worst of women can learn from your ways.
34On your clothes is found
the lifeblood of the innocent poor,
though you did not catch them breaking in.
Yet in spite of all this
35you say, ‘I am innocent;
he is not angry with me.’
But I will pass judgment on you
because you say, ‘I have not sinned.’
36Why do you go about so much,
changing your ways?
You will be disappointed by Egypt
as you were by Assyria.
37You will also leave that place
with your hands on your head,
for the Lord has rejected those you trust;
you will not be helped by them.
