Păcatul lui Iuda
1Păcatul lui Iuda este scris cu o daltă de fier,
cu un vârf de diamant;
este gravat pe tăblița inimii lor
și pe coarnele altarelor lor.
2Chiar și copiii lor își amintesc
de altarele lor și de așerele2 Ebr.: așerim, simboluri din lemn ale zeiței canaanite Așera sau ale zeiței Aștoret (numită în greacă Astarte), împlântate pe o înălțime, sub un copac umbros, alături de un altar. Sau stâlpi sacri; crânguri sacre.,
de lângă copacii verzi
și de pe dealurile înalte.
3Muntele Meu din țară,
bogăția ta,2-3 Sau: înalte / 3 și de pe munții din țară. / Bogăția. toate comorile tale
le voi da ca pradă, împreună cu înălțimile tale,
din cauza păcatelor din întreg teritoriul tău.
4Din vina ta vei pierde moștenirea
pe care ți‑o dădusem.
Te voi face să slujești dușmanilor tăi
într‑o țară pe care nu o cunoști,
căci ai aprins focul mâniei Mele,
care va arde pentru totdeauna.“
5Așa vorbește Domnul:
„Blestemat este omul care se încrede în om,
care face din muritor tăria lui
și a cărui inimă se îndepărtează de Domnul.
6El este ca un arbust în deșert,
care nu vede venind fericirea.
El sălășluiește în locurile arse ale pustiei,
într‑un pământ sărat, unde nu locuiește nimeni.
7Binecuvântat este omul care se încrede în Domnul
și a cărui încredere este Domnul.
8El este ca un pom sădit lângă ape,
care își întinde rădăcinile spre râu.
El nu se teme de căldură
și frunzișul lui este întotdeauna verde.
În anul secetei nu se îngrijorează
și nu încetează să aducă rod.
9Inima este mai înșelătoare decât toate lucrurile
și este fără vindecare.
Cine poate să o cunoască?
10Eu, Domnul, cercetez inima
și încerc rărunchii,
ca să dau fiecăruia după căile lui,
după rodul faptelor lui.
11Ca o potârniche, care clocește niște ouă pe care nu ea le‑a ouat,
așa este omul care câștigă bogății pe nedrept.
Ele îl vor părăsi la jumătatea vieții lui,
iar la urmă nu va fi decât un nebun.“
12Tron glorios, înălțat de la început,
loc al Sfântului nostru Lăcaș!
13Doamne, Speranța lui Israel!
Toți cei ce Te părăsesc vor fi făcuți de rușine!
Cei ce se îndepărtează de Mine vor fi scriși pe pământ,
căci L‑au părăsit pe Domnul,
Izvorul apelor vii!
14Vindecă‑mă, Doamne, și voi fi vindecat!
Mântuiește‑mă, și voi fi mântuit,
căci Tu ești lauda mea!
15Iată, ei îmi zic:
„Unde este Cuvântul Domnului?
Să se împlinească dar!“
16Iar eu, ca să Te urmez,
nu m‑am grăbit să nu mai fiu păstor
și n‑am dorit o zi incurabilă, Tu știi.
Rostirea buzelor mele este chiar înaintea feței Tale.
17De aceea, nu fi o pricină de groază pentru mine,
căci Tu ești adăpostul meu în ziua nenorocirii.
18Fie ca persecutorii mei să fie rușinați,
iar eu să nu fiu dat de rușine!
Fie ca ei să se înspăimânte!
iar eu să nu mă înspăimânt!
Adu peste ei ziua cea rea!
Zdrobește‑i de două ori mai mult.
Imperativul sfințirii Sabatului
19Domnul mi‑a zis astfel: „Du‑te și stai la Poarta Fiilor Poporului, prin care intră și ies regii lui Iuda, și la toate celelalte porți ale Ierusalimului 20și spune‑le: «Ascultați Cuvântul Domnului, regi ai lui Iuda, voi, toți cei din Iuda și toți locuitorii Ierusalimului, care intrați pe aceste porți! 21Așa vorbește Domnul: ‘Luați seama în sufletele voastre să nu cumva să purtați vreo povară în ziua de Sabat și să nu intrați cu ea pe porțile Ierusalimului. 22Să nu scoateți din casele voastre vreo povară în ziua de Sabat și să nu faceți nicio lucrare, ci să sfințiți22 Verbul poate avea sensul de a pune pe cineva/ceva într‑o stare specială (fizic sau spiritual), a consacra, a pune deoparte pentru Dumnezeu (uneori printr‑un ritual de ungere cu ulei sau sânge, spălare și/sau rugăciune ori declarație publică). ziua de Sabat, așa cum am poruncit părinților voștri. 23Ei n‑au ascultat și n‑au luat aminte, ci și‑au înțepenit ceafa, ca să nu asculte și să nu primească îndrumarea. 24Voi însă, dacă Mă veți asculta cu atenție, zice Domnul, și nu veți aduce nicio povară pe porțile acestei cetăți în ziua de Sabat, dacă veți sfinți ziua de Sabat și nu veți face nicio lucrare în timpul ei, 25atunci, pe porțile acestei cetăți vor intra regi și prinți care stau pe tronul lui David. Ei și prinții lor, oamenii lui Iuda și locuitorii Ierusalimului vor veni în care și călare pe cai, iar cetatea aceasta va fi locuită pentru totdeauna. 26Vor veni din cetățile lui Iuda și din împrejurimile Ierusalimului, din teritoriul lui Beniamin, din zona deluroasă26 Ebr.: Șefela, zona cu dealuri joase, piemontană, situată între centrul muntos al Canaanului și țărmul Mediteranei., de la munte și din Neghev26 Vezi nota de la 13:19., cei ce aduc la Casa Domnului arderi‑de‑tot și jertfe, daruri de mâncare și tămâie și cei ce aduc jertfe de mulțumire. 27Dar dacă nu veți asculta când vă poruncesc să sfințiți ziua de Sabat, să nu purtați nicio povară și să nu intrați cu ea pe porțile Ierusalimului în ziua de Sabat, atunci voi aprinde un foc la porțile cetății, care va mistui palatele Ierusalimului și care nu va fi stins.’»“
1“Judah’s sin is engraved with an iron tool,
inscribed with a flint point,
on the tablets of their hearts
and on the horns of their altars.
2Even their children remember
their altars and Asherah poles17:2 That is, wooden symbols of the goddess Asherah
beside the spreading trees
and on the high hills.
3My mountain in the land
and your17:2,3 Or hills / 3 and the mountains of the land. / Your wealth and all your treasures
I will give away as plunder,
together with your high places,
because of sin throughout your country.
4Through your own fault you will lose
the inheritance I gave you.
I will enslave you to your enemies
in a land you do not know,
for you have kindled my anger,
and it will burn forever.”
5This is what the Lord says:
“Cursed is the one who trusts in man,
who draws strength from mere flesh
and whose heart turns away from the Lord.
6That person will be like a bush in the wastelands;
they will not see prosperity when it comes.
They will dwell in the parched places of the desert,
in a salt land where no one lives.
7“But blessed is the one who trusts in the Lord,
whose confidence is in him.
8They will be like a tree planted by the water
that sends out its roots by the stream.
It does not fear when heat comes;
its leaves are always green.
It has no worries in a year of drought
and never fails to bear fruit.”
9The heart is deceitful above all things
and beyond cure.
Who can understand it?
10“I the Lord search the heart
and examine the mind,
to reward each person according to their conduct,
according to what their deeds deserve.”
11Like a partridge that hatches eggs it did not lay
are those who gain riches by unjust means.
When their lives are half gone, their riches will desert them,
and in the end they will prove to be fools.
12A glorious throne, exalted from the beginning,
is the place of our sanctuary.
13Lord, you are the hope of Israel;
all who forsake you will be put to shame.
Those who turn away from you will be written in the dust
because they have forsaken the Lord,
the spring of living water.
14Heal me, Lord, and I will be healed;
save me and I will be saved,
for you are the one I praise.
15They keep saying to me,
“Where is the word of the Lord?
Let it now be fulfilled!”
16I have not run away from being your shepherd;
you know I have not desired the day of despair.
What passes my lips is open before you.
17Do not be a terror to me;
you are my refuge in the day of disaster.
18Let my persecutors be put to shame,
but keep me from shame;
let them be terrified,
but keep me from terror.
Bring on them the day of disaster;
destroy them with double destruction.
Keeping the Sabbath Day Holy
19This is what the Lord said to me: “Go and stand at the Gate of the People,17:19 Or Army through which the kings of Judah go in and out; stand also at all the other gates of Jerusalem. 20Say to them, ‘Hear the word of the Lord, you kings of Judah and all people of Judah and everyone living in Jerusalem who come through these gates. 21This is what the Lord says: Be careful not to carry a load on the Sabbath day or bring it through the gates of Jerusalem. 22Do not bring a load out of your houses or do any work on the Sabbath, but keep the Sabbath day holy, as I commanded your ancestors. 23Yet they did not listen or pay attention; they were stiff-necked and would not listen or respond to discipline. 24But if you are careful to obey me, declares the Lord, and bring no load through the gates of this city on the Sabbath, but keep the Sabbath day holy by not doing any work on it, 25then kings who sit on David’s throne will come through the gates of this city with their officials. They and their officials will come riding in chariots and on horses, accompanied by the men of Judah and those living in Jerusalem, and this city will be inhabited forever. 26People will come from the towns of Judah and the villages around Jerusalem, from the territory of Benjamin and the western foothills, from the hill country and the Negev, bringing burnt offerings and sacrifices, grain offerings and incense, and bringing thank offerings to the house of the Lord. 27But if you do not obey me to keep the Sabbath day holy by not carrying any load as you come through the gates of Jerusalem on the Sabbath day, then I will kindle an unquenchable fire in the gates of Jerusalem that will consume her fortresses.’ ”
