Nenorociri și binecuvântări
1Cuvântul Domnului mi‑a vorbit, zicând: 2„Să nu‑ți iei soție și să nu ai în locul acesta nici fii, nici fiice! 3Așa vorbește Domnul despre fiii și fiicele care se vor naște în locul acesta, despre mamele care‑i vor naște și despre tații care‑i vor concepe în țara aceasta: 4«Ei vor muri de boli ucigătoare. Nimeni nu‑i va jeli, nici nu‑i va îngropa, ci vor deveni un gunoi pe fața pământului. Vor pieri de sabie și de foamete, iar cadavrele lor vor deveni hrană pentru păsările cerului și pentru fiarele pământului.»
5Căci așa vorbește Domnul: «Să nu intri în nicio casă de jale, să nu mergi să plângi și să jelești cu ei, fiindcă Eu Mi‑am retras de la poporul acesta pacea, îndurarea și mila, zice Domnul. 6Cei mari și cei mici vor muri în țara aceasta și nu vor fi îngropați. Nimeni nu‑i va jeli, nimeni nu‑și va face tăieturi din cauza lor și nimeni nu‑și va rade capul pentru ei. 7Nimeni nu va frânge pâine pentru ei în timpul bocetului, ca să‑i mângâie pentru cel mort, și nimeni nu le va da să bea din paharul mângâierilor pentru tatăl sau pentru mama lor.
8Să nu intri în nicio casă de petrecere ca să te așezi cu ei, să mănânci sau să bei.» 9Căci așa vorbește Domnul Oștirilor, Dumnezeul lui Israel: «Iată, înaintea ochilor voștri și în zilele voastre, voi face să înceteze în locul acesta strigătele de bucurie și de veselie, glasul mirelui și al miresei.»
10Când îi vei spune acestui popor toate aceste cuvinte, ei te vor întreba: «De ce a hotărât Domnul împotriva noastră toate aceste mari nenorociri? Care este nelegiuirea noastră? Ce păcat am săvârșit împotriva Domnului, Dumnezeul nostru?» 11Atunci să le răspunzi astfel: «Pentru că părinții voștri M‑au părăsit, zice Domnul, s‑au dus după alți dumnezei, le‑au slujit și li s‑au închinat. Ei M‑au uitat și nu au păzit Legea Mea. 12Iar voi ați făcut și mai rău decât părinții voștri. Iată, fiecare dintre voi umblă după încăpățânarea inimii lui rele și nu Mă ascultați. 13De aceea, vă voi arunca din țara aceasta într‑o țară pe care n‑ați cunoscut‑o, nici voi și nici părinții voștri. Acolo veți sluji altor dumnezei zi și noapte, căci nu vă voi arăta îndurare.»
14Iată, cu adevărat vin zile, zice Domnul, când nu se va mai zice: «Viu este Domnul, Care i‑a scos pe fiii lui Israel din țara Egiptului!», 15ci se va zice: «Viu este Domnul, Care i‑a scos pe fiii lui Israel din țara de nord și din toate țările unde îi izgonise!», căci îi voi aduce înapoi în țara lor, pe care le‑am dat‑o părinților lor.
16Iată, trimit o mulțime de pescari, zice Domnul, care îi vor pescui. După aceea, voi trimite o mulțime de vânători, care îi vor vâna pe toți munții, pe toate dealurile și în crăpăturile stâncilor, 17căci ochii Mei sunt asupra tuturor căilor lor; ele nu sunt ascunse dinaintea feței Mele, iar nelegiuirea lor nu este ascunsă de ochii Mei. 18Mai întâi le voi răsplăti dublu pentru nelegiuirea și păcatul lor, fiindcă Mi‑au întinat țara cu cadavrele spurcăciunilor lor18 Vezi Lev. 26:30. și mi‑au umplut moștenirea cu urâciunile lor.“
19Doamne, Tăria mea, Cetățuia mea
și Refugiul meu în ziua necazului!
Neamurile vor veni la Tine
de la marginile pământului și vor zice:
„Părinții noștri n‑au moștenit decât minciună,
lucruri fără valoare19 Probabil cu referire la idoli., care nu le‑au fost de niciun folos!
20Poate oare omul să‑și facă proprii lui dumnezei?
Poate, dar aceștia nu sunt Dumnezeu!“
21„De aceea, iată, îi voi învăța,
de data aceasta îi voi face
să cunoască mâna Mea și puterea Mea.
Atunci vor ști
că Numele Meu este Domnul!
Day of disaster
1Then the word of the Lord came to me: 2‘You must not marry and have sons or daughters in this place.’ 3For this is what the Lord says about the sons and daughters born in this land and about the women who are their mothers and the men who are their fathers: 4‘They will die of deadly diseases. They will not be mourned or buried but will be like dung lying on the ground. They will perish by sword and famine, and their dead bodies will become food for the birds and the wild animals.’
5For this is what the Lord says: ‘Do not enter a house where there is a funeral meal; do not go to mourn or show sympathy, because I have withdrawn my blessing, my love and my pity from this people,’ declares the Lord. 6‘Both high and low will die in this land. They will not be buried or mourned, and no-one will cut themselves or shave their head for the dead. 7No-one will offer food to comfort those who mourn for the dead – not even for a father or a mother – nor will anyone give them a drink to console them.
8‘And do not enter a house where there is feasting and sit down to eat and drink. 9For this is what the Lord Almighty, the God of Israel, says: Before your eyes and in your days I will bring an end to the sounds of joy and gladness and to the voices of bride and bridegroom in this place.
10‘When you tell these people all this and they ask you, “Why has the Lord decreed such a great disaster against us? What wrong have we done? What sin have we committed against the Lord our God?” 11then say to them, “It is because your ancestors forsook me,” declares the Lord, “and followed other gods and served and worshipped them. They forsook me and did not keep my law. 12But you have behaved more wickedly than your ancestors. See how all of you are following the stubbornness of your evil hearts instead of obeying me. 13So I will throw you out of this land into a land neither you nor your ancestors have known, and there you will serve other gods day and night, for I will show you no favour.”
14‘However, the days are coming,’ declares the Lord, ‘when it will no longer be said, “As surely as the Lord lives, who brought the Israelites up out of Egypt,” 15but it will be said, “As surely as the Lord lives, who brought the Israelites up out of the land of the north and out of all the countries where he had banished them.” For I will restore them to the land I gave to their ancestors.
16‘But now I will send for many fishermen,’ declares the Lord, ‘and they will catch them. After that I will send for many hunters, and they will hunt them down on every mountain and hill and from the crevices of the rocks. 17My eyes are on all their ways; they are not hidden from me, nor is their sin concealed from my eyes. 18I will repay them double for their wickedness and their sin, because they have defiled my land with the lifeless forms of their vile images and have filled my inheritance with their detestable idols.’
19Lord, my strength and my fortress,
my refuge in time of distress,
to you the nations will come
from the ends of the earth and say,
‘Our ancestors possessed nothing but false gods,
worthless idols that did them no good.
20Do people make their own gods?
Yes, but they are not gods!’
21‘Therefore I will teach them –
this time I will teach them
my power and might.
Then they will know
that my name is the Lord.
