Denunțarea idolatriei
1Ascultați cuvântul pe care vi‑l spune Domnul, Casă a lui Israel: 2„Așa vorbește Domnul:
«Nu învățați calea celorlalte neamuri
și nu vă înspăimântați de semnele cerurilor,
chiar dacă neamurile se înspăimântă de ele.
3Căci obiceiurile popoarelor sunt deșertăciune.
El taie un copac din pădure
și mâna meșterului îl lucrează cu dalta.
4Îl împodobește cu argint și aur
și îl fixează cu ciocane și cuie
ca astfel să nu se clatine.
5Asemenea unor sperietori într‑un ogor de castraveți,
idolii lor nu pot vorbi.
Ei sunt purtați de alții,
căci nu pot merge.
Nu vă temeți de ei,
căci nu vă pot face niciun rău
și nu sunt în stare să vă facă niciun bine.»“
6Niciunul nu este ca Tine, Doamne!
Tu ești mare
și Numele Tău este măreț în putere.
7Cine să nu se teamă de Tine,
Împărate al neamurilor?
Ție Ți se cuvine teama!
Căci printre toți înțelepții neamurilor
și în toate regatele lor
nu este nimeni ca Tine.
8Dar ei sunt nebuni și proști;
învățătura deșertăciunilor este doar o bucată de lemn.
9Argintul bătut este adus din Tarșiș
și aurul din Ufaz;
Ceea ce meșterul și rafinorul au făcut
este îmbrăcat apoi în albastru și purpuriu;
toate sunt lucrate de meșteri pricepuți.
10Domnul însă este adevăratul Dumnezeu.
El este Dumnezeul cel Viu și Împăratul cel Veșnic.
Când El Se mânie, pământul se cutremură
și neamurile nu pot suporta indignarea Lui.
11„De aceea, așa să le vorbiți: «Acești dumnezei, care nu au făcut cerurile și pământul, vor pieri de pe pământ și de sub ceruri.»“11 Versetul acesta este scris în aramaică.
12El a făcut pământul prin puterea Lui,
a întemeiat lumea prin înțelepciunea Lui
și a întins cerurile prin priceperea Lui.
13La glasul Lui urlă apele din ceruri.
El înalță norii de la marginile pământului,
trimite fulgerele și ploaia
și scoate vântul din cămările Lui.
14Toți oamenii sunt proști și fără cunoștință;
fiecare aurar este făcut de rușine de chipul cioplit.
Căci chipurile lui turnate sunt doar o minciună
și n‑au nicio suflare în ele.
15Ei sunt o deșertăciune, o lucrare de batjocură.
La vremea pedepsei lor, vor pieri.
16Dar Partea lui Iacov nu este ca aceștia,
căci El este Cel Ce a întocmit totul,
iar Israel este seminția moștenirii Lui16 Sau: căci El este creatorul a toate, / și al lui Israel, seminția moștenirii Lui. –
Domnul Oștirilor este Numele Lui.
Iminența exilului
17Adună‑ți lucrurile din țară,
tu care ești sub asediu,
18căci așa vorbește Domnul:
„Iată, de data aceasta îi voi arunca departe
pe cei ce locuiesc în țară;
voi aduce suferință peste ei
ca să poată fi prinși.“
19Vai de mine! Sunt zdrobit!
Rana mea este fără vindecare!
Dar îmi zic: „Aceasta îmi este boala
și trebuie s‑o îndur.“
20Cortul meu este distrus;
toate funiile îmi sunt rupte.
Fiii mei s‑au depărtat de la mine și nu mai sunt;
nu a mai rămas nimeni să‑mi întindă iarăși cortul
și să‑mi ridice draperiile.
21Păstorii s‑au prostit
și nu L‑au căutat pe Domnul.
De aceea n‑au prosperat
și li s‑au risipit toate turmele.
22Iată, se aude o veste:
un mare cutremur se apropie din țara de nord,
ca să prefacă cetățile lui Iuda într‑un pustiu,
într‑o vizuină de șacali.
Rugăciunea lui Ieremia
23Știu, Doamne, că nu depinde de om calea lui,
nici nu depinde de om
când umblă să‑și îndrepte pașii.
24Disciplinează‑mă, Doamne,
dar numai cu măsură;
nu în mânia Ta,
ca nu cumva să mă reduci la nimic.
25Varsă‑Ți furia asupra neamurilor
care nu Te cunosc
și asupra clanurilor care nu cheamă Numele Tău.
Căci ele l‑au devorat pe Iacov;
l‑au devorat, l‑au mistuit
și i‑au pustiit locuința.
Deus e ídolos
1Ouve a palavra do Senhor, ó Israel! 2“Não façam o mesmo que os outros povos que elaboram horóscopos e tentam ler o seu destino e o seu futuro através dos astros. Não fiquem atemorizados com as suas predições, porque tudo não passa dum monte de mentiras. 3São processos estúpidos e sem sentido. Cortam uma árvore e talham com essa madeira um ídolo. 4Revestem-no de ouro e prata e depois seguram-no num determinado lugar, por meio de pregos e dum martelo, para que não caia. 5E ali fica o seu deus como um espantalho mudo num campo cultivado! Não pode falar e tem de ser transportado, porque não se desloca por si próprio. Não tenham medo dum deus assim, porque não vos pode fazer mal nenhum nem tão-pouco ajudar! Não vos serve para coisa nenhuma!”
6Ó Senhor, não há outro deus além de ti! Porque tu és grande e o teu nome é cheio de poder. 7Como é possível que haja quem não te tema, ó Rei das nações? E este é um título que só a ti pertence. Entre todos os sábios da Terra, em todos os países do mundo, não há ninguém que se assemelhe a ti!
8Os mais inteligentes dos homens que adoram ídolos de madeira acabam por se revelar, por isso mesmo, estúpidos e loucos. 9Trazem folhas de prata batida de Társis e ouro de Ufaz; entregam isso a habilidosos ourives que lhes fazem os seus ídolos; depois vestem esses deuses com fatos reais, feitos de púrpura, que alfaiates de categoria fizeram. 10Mas o Senhor permanece o único e verdadeiro Deus, o Deus vivo, o Rei eterno. Toda a Terra tremerá sob a sua ira; o mundo inteiro se esconderá da sua indignação.
11“Diz a esses que adoram outros deuses: ‘Essas coisas a que chamam deuses, que não fizeram nem os céus nem o mundo, serão banidas da Terra.’ ”
12Deus fez a Terra pelo seu poder e sabedoria; estendeu os céus segundo o seu conhecimento. 13É a sua voz que ecoa no meio do trovão, por entre as nuvens duma tempestade. Faz o vapor de água erguer-se sobre a Terra; manda os relâmpagos e traz a chuva; faz soprar o vento dos seus recantos.
14O homem tornou-se estúpido, não tem sabedoria. O ourives é ludibriado pelas imagens que fabrica; fica envergonhado porque tem consciência disso; não há nelas o mais pequeno sopro de vida. 15São coisas sem valor algum, inutilidades! Serão desfeitas quando Deus vier para destruí-las. 16Mas o Deus de Jacob não é como estes ídolos. Porque foi ele quem fez tudo o que existe! Israel é a sua nação escolhida. Senhor dos exércitos é o seu nome.
A destruição aproxima-se
17“Faz as tuas malas. Apronta-te a partir; o cerco em breve vai começar. 18Porque, diz o Senhor, dum momento para o outro, lançar-te-ei para fora desta terra e trarei grandes provações sobre ela; sentirás, enfim, a minha ira.”
19A minha chaga é desesperante, a minha tristeza é enorme, a minha doença é incurável, mas tudo terei de suportar. 20A minha tenda está destruída e todas as suas cordas se desprenderam. Alguns dos meus filhos foram-se embora, outros desapareceram. Não ficou ninguém para tornar a montar a minha a tenda e estender os seus panos. 21Os pastores do meu povo perderam o entendimento; já não seguem o Senhor nem procuram a sua vontade. Por isso, as suas ovelhas estão dispersas. 22Ouçam bem! Escutem o terrível barulho de grandes exércitos aproximando-se do norte! As cidades de Judá hão de tornar-se covis de chacais!
A oração de Jeremias
23Ó Senhor, eu sei bem que não compete ao homem dispor da sua vida, traçar os seus caminhos! 24Por isso, me corriges, Senhor! Mas peço-te que o faças com medida. Não o faças com fúria, porque eu não resistiria. 25Derrama a tua ira sobre os povos que não te obedecem, porque destruíram Israel e fizeram de toda a sua terra um enorme deserto.
