1Vedeți ce dragoste ne‑a dăruit Tatăl: să fim numiți copii ai lui Dumnezeu. Și suntem! De aceea nu ne cunoaște lumea: pentru că nu L‑a cunoscut nici pe El. 2Preaiubiților, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Și ce vom fi n‑a fost arătat încă, dar știm că, atunci când Se va arăta El2 Sau: când se va arăta ce vom fi., vom fi asemenea Lui, pentru că‑L vom vedea așa cum este. 3Oricine are speranța aceasta în El se curățește, așa cum și El este curat.
4Oricine face4 Gr.: poieo. Acest verb are o arie semantică largă, incluzând sensuri precum a crea; a realiza; a înfăptui; a pregăti; a trăi. păcatul4 În v. 4-9 Ioan tratează problema păcatului ca mod de viață. Vezi și nota de la 2:1., face și fărădelegea; iar păcatul este fărădelege. 5Știți că El a fost arătat ca să îndepărteze păcatele; și în El nu este păcat. 6Oricine rămâne în El nu trăiește în păcat; oricine trăiește în păcat nu L‑a văzut, nici nu L‑a cunoscut. 7Copilașilor, nimeni să nu vă ducă în rătăcire! Cel ce face dreptatea este drept, așa cum Acela este drept. 8Cel ce face păcatul8 În această serie de versete este întâlnită o tensiune între ideea de păcat accidental, pe de‑o parte, și păcat săvârșit cu încăpățânare și împietrire, pe de altă parte. Acesta din urmă a devenit un mod de viață, persoana în cauză nefiind dispusă să se pocăiască. este de la diavolul8, 10 Gr.: diabolos, care înseamnă bârfitor, defăimător, calomniator., pentru că diavolul păcătuiește de la început. Pentru aceasta a fost arătat Fiul lui Dumnezeu: ca să distrugă lucrările diavolului. 9Oricine este născut din Dumnezeu nu trăiește în păcat, pentru că sămânța lui Dumnezeu rămâne în el. Și el nu poate continua să păcătuiască9 Este aceeași idee a stăruinței în păcatul intenționat și în împietrire. Contextul sugerează un stil de viață păcătos, fără remușcări., fiindcă a fost născut din Dumnezeu. 10Prin aceasta sunt scoși la iveală copiii lui Dumnezeu și copiii diavolului. Oricine nu face dreptatea nu este de la Dumnezeu, și nici cel ce nu‑l iubește pe fratele său.
Să ne iubim unii pe alții
11Acesta este mesajul pe care l‑ați auzit de la început: să ne iubim unii pe alții, 12nu precum Cain, care era de la cel rău și care l‑a ucis pe fratele lui. Și de ce l‑a ucis? Pentru că faptele lui Cain erau rele, iar cele ale fratelui său erau drepte. 13Nu fiți uimiți, fraților, dacă lumea vă urăște. 14Noi știm că am trecut de la moarte la viață, pentru că îi iubim pe frați; cine nu iubește rămâne în moarte. 15Oricine își urăște fratele este un ucigaș. Și știți că niciun ucigaș nu are viața veșnică rămasă15 Gr.: meno, un verb cheie în argumentul teologic ioanin. în el. 16Prin aceasta am cunoscut dragostea: prin faptul că El Și‑a dat viața pentru noi. Și noi deci suntem datori să ne dăm viața pentru frați. 17Dacă însă cineva are bunurile acestei lumi și‑l vede pe fratele său în nevoi, dar își închide inima17 Sensul principal al termenului grecesc este viscere. față de el, atunci cum rămâne în el dragostea lui Dumnezeu?! 18Copilașilor, să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci prin faptă și adevăr. 19Prin aceasta vom cunoaște că suntem din adevăr și ne vom liniști19 Sau: convinge. inimile în prezența Lui, 20oricând ne‑ar condamna inimile noastre. Căci Dumnezeu este mai mare decât inimile noastre și cunoaște totul. 21Preaiubiților, dacă nu ne condamnă inimile noastre, avem îndrăzneală înaintea lui Dumnezeu, 22iar dacă cerem ceva, primim de la El, pentru că păzim poruncile Lui și facem ce este plăcut înaintea Lui. 23Și porunca Lui este aceasta: să credem în Numele Fiului Său, Isus Cristos, și să ne iubim unii pe alții așa cum ne‑a poruncit. 24Cel ce păzește poruncile Lui rămâne în El, iar El în acesta. Prin aceasta știm că El rămâne în noi: prin Duhul pe Care ni L‑a dat.
1Voyez combien le Père nous a aimés pour que nous puissions être appelés enfants de Dieu – et nous le sommes ! Voici pourquoi le monde ne nous reconnaît pas : c’est parce qu’il n’a pas reconnu Dieu.
2Mes chers amis, dès à présent nous sommes enfants de Dieu et ce que nous serons un jour n’a pas encore été rendu manifeste. Nous savons que lorsque Christ paraîtra, nous serons semblables à lui, car nous le verrons tel qu’il est. 3Tous ceux qui fondent sur Christ une telle espérance se rendent eux-mêmes purs, tout comme Christ est pur.
4Celui qui commet le péché viole la Loi de Dieu, car le péché, c’est la violation de cette Loi. 5Or, vous le savez : Jésus est apparu pour ôter les péchés3.5 Certains manuscrits ont : nos péchés., et il n’y a pas de péché en lui. 6Par conséquent, celui qui demeure uni à lui ne pèche pas et celui qui pèche ne l’a jamais vu et ne l’a jamais connu.
7Mes enfants, que personne ne vous trompe sur ce point : est juste celui qui fait ce qui est juste, tout comme Christ lui-même est juste. 8Celui qui commet le péché est du diable, car le diable pèche dès le commencement. Or, le Fils de Dieu est précisément apparu pour détruire les œuvres du diable. 9Celui qui est né de Dieu ne pèche pas, car la vie3.9 Il pourrait s’agir soit de la Parole (voir Jc 1.21 ; 1 P 1.23) soit de l’Esprit de Dieu, puissance de vie (Jn 3.5). qui vient de Dieu a été implantée en lui et demeure en lui. Il ne peut pas pécher3.9 Jean n’enseigne pas que le chrétien ne peut plus pécher et qu’il est devenu parfait (voir 1.8, 10). Certains soulignent que Jean procède par oppositions radicales (lumièreténèbres, véritémensonge, Christantichrist) et que notre régénération, notre naissance de Dieu, n’est pas encore achevée (Ga 4.19). Il est aussi possible de comprendre ces formules comme se référant à une impossibilité morale. Autrement dit : celui qui est né de Dieu ne doit pas pécher., puisqu’il est né de Dieu.
10C’est ainsi que se manifeste la différence entre les enfants de Dieu et les enfants du diable : celui qui ne fait pas ce qui est juste n’est pas de Dieu, pas plus que celui qui n’aime pas son frère.
L’amour, caractéristique de l’enfant de Dieu
11En effet, voici le message que vous avez entendu dès le commencement : aimons-nous les uns les autres. 12Que personne ne suive donc l’exemple de Caïn, qui était du diable3.12 Autre traduction : au mal. et qui a égorgé son frère. Et pourquoi l’a-t-il égorgé ? Parce que sa façon d’agir était mauvaise, alors que celle de son frère était juste.
13Mes frères, ne vous étonnez donc pas si le monde a de la haine pour vous. 14Quant à nous, nous savons que nous sommes passés de la mort à la vie parce que nous aimons nos frères. Celui qui n’aime pas demeure dans la mort. 15Car si quelqu’un déteste son frère, c’est un meurtrier, et vous savez qu’aucun meurtrier ne possède en lui la vie éternelle. 16Voici comment nous savons ce que c’est que d’aimer : Jésus-Christ a donné sa vie pour nous. Nous devons, nous aussi, donner notre vie pour nos frères.
17Si quelqu’un qui possède du bien en ce monde voit son frère dans le besoin et lui ferme son cœur, l’amour de Dieu ne peut être présent en lui. 18Mes enfants, que notre amour ne se limite pas à des discours et à de belles paroles, mais qu’il manifeste sa réalité par des actes.
19C’est ainsi que nous saurons que nous sommes de la vérité, et nous rassurerons notre cœur devant Dieu, 20si notre cœur nous condamne d’une manière ou d’une autre ; car Dieu est plus grand que notre cœur et il connaît tout. 21Mes chers amis, si notre cœur ne nous condamne pas, nous sommes pleins d’assurance devant Dieu. 22Il nous donne ce que nous lui demandons, parce que nous obéissons à ses commandements et que nous faisons ce qui lui plaît. 23Or, que nous commande-t-il ? De placer notre confiance en son Fils Jésus-Christ et de nous aimer les uns les autres, comme il nous l’a lui-même prescrit.
24Celui qui obéit à ses commandements demeure en Dieu et Dieu demeure en lui. Et à quoi reconnaissons-nous qu’il demeure en nous ? De par l’Esprit qu’il nous a donné.
