Rugăciunea profetului
1Rugăciunea profetului Habacuc. De cântat precum un șighionot.1 Termen cu sens nesigur, însemnând probabil o cântare cu un ritm foarte dinamic (mai apare doar în titlul Ps. 7).
2– Doamne, am auzit de faima Ta!
Lucrarea Ta, Doamne, îmi inspiră teamă!
Însuflețește‑o de‑a lungul anilor2 Lit.: în mijlocul anilor. Vezi și versul următor.!
Fă‑o cunoscută în cursul anilor!
Dar, la mânie, adu‑Ți aminte să arăți îndurare!
3Dumnezeu vine3 Acțiunile verbelor din v. 3-15 pot fi traduse și la timpul trecut. Profetul vorbește despre lucrările mărețe ale lui Dumnezeu din trecutul lui Israel, lucrări care vor fi repetate în viitor. Profetul vede însă aceste lucrări din viitor ca realizate deja (vezi, de exemplu, v. 7; așa‑numitul perfect profetic întâlnit și la ceilalți profeți). din Teman
și Cel Sfânt – din muntele Paran. Selah3, 9, 13 Termen muzical desemnând probabil un interludiu instrumental.
Splendoarea Lui acoperă cerurile,
iar lauda Lui umple pământul.
4Strălucirea Lui este ca lumina
și din mâna Lui ies raze;
acolo Îi este ascunsă puterea.
5Înaintea Lui merge molima,
iar flacăra calcă pe urmele Sale.
6El Se oprește și cutremură pământul;
Se uită și face neamurile să tremure.
Munții cei trainici se sfărâmă,
iar dealurile cele vechi se pleacă.
Cărările Lui sunt veșnice.
7Am văzut corturile lui Cușan în necaz
și colibele țării lui Midian7 Cușan și Midian erau triburi arabe care trăiau în vecinătatea Edomului. tremurând.
8S‑a înfuriat oare Domnul pe râuri?
Împotriva râurilor se arată mânia Ta?
Împotriva mării s‑a aprins furia Ta,
de ai încălecat pe caii Tăi
și Te‑ai suit în carele izbăvirii Tale?
9Arcul Îți este dezvelit în întregime;
jurămintele sunt săgeți care se țin de cuvânt.9 Sensul versului este nesigur. Selah
Tu despici pământul prin râuri.
10Când munții Te‑au văzut, s‑au cutremurat.
Potopul de ape s‑a revărsat;
adâncul și‑a făcut auzit glasul;
el își ridică mâna sus.
11Soarele și luna s‑au oprit în înălțimi
la sclipirea săgeților Tale care pornesc,
la strălucirea lăncii Tale scânteietoare.
12Tu străbați pământul cu indignare
și treieri neamurile cu mânie.
13Ai ieșit ca să‑Ți eliberezi poporul,
ca să‑l izbăvești pe unsul Tău.
Tu ai zdrobit căpetenia din casa răutății,
l‑ai dezbrăcat din cap până‑n picioare! Selah
14Ai străpuns capul războinicilor lui cu propriile‑i săgeți,
când s‑au dezlănțuit ca o furtună să ne14 Lit.: mă. împrăștie!
Bucuria lor a fost ca și cum l‑ar fi devorat pe sărac
în ascunzătoare.
15Tu pășești pe mare cu caii Tăi,
agitând apele cele mari.
16Când am auzit, mi s‑a cutremurat pântecul!
La vestea aceasta, mi‑au fremătat buzele!
Mi‑a intrat putrezirea în oase
și mi‑au tremurat genunchii!
Totuși, voi aștepta liniștit ziua necazului
ce se va abate peste poporul care ne va ataca.
17Chiar dacă smochinul nu înflorește
și în vii nu mai este rod,
chiar dacă lipsește rodul din măslin
și ogoarele nu mai dau hrană,
chiar dacă turma din staul este nimicită
și nu mai sunt vite în grajduri,
18eu tot mă voi bucura în Domnul
și mă voi veseli în Dumnezeul mântuirii mele!
19Stăpânul Domn este tăria mea!
El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor
și mă face să pășesc pe înălțimile mele.
Pentru dirijor. De cântat cu instrumentele mele cu coarde.
Авакумова молитва
1Молитва пророка Авакума у облику нарицаљки:
2О, Господе, чуо сам вест о теби
и уплашио сам се!
О, Господе, оживи дело своје у времену,
обнови га усред година,
сети се да се смилујеш у гневу своме.
3Са Темана долази Бог
и Светитељ са Горе Фарана. Села3,3 Осим на овом месту, на средини 9. и на крају 11. стиха, овај се појам среће седамдесетак пута у псалмима. Његово значење није сигурно и сматра се да је ритмичка одредница.
Величанство његово покрива небеса,
а слава његова земљу испуњава.
4Његово светло блиста,
а у руци му је двокрака муња,
где је скровиште снаге његове.
5Пред њим помор иде,
а пошаст га све у стопу прати.
6Када стане, тад се земља тресе;
кад погледа, народи поскачу;
растресу се вечити врхови
и слежу се брда древна,
јер древни су путеви његови.
7Видео сам тугу под шаторима Кушана,
подрхтавају шаторски застори земље мадијанске.
8О, Господе, јеси ли на реке гневан?
Гневиш ли се ти на реке
или си на море јаростан?
Ево, јездиш на коњима
својих бојних кола спасења.
9Разоткривен и видно је постављен лук твој,
реч заклетве твоје шиба. Села
А реке браздају земљу.
10Гледају те, грче се планине,
куљају бујичне воде,
бездан се јавља хуком својим
и руке своје високо диже.
11Сунце и месец мирују у свом пребивалишту,
умину на светло стрела твојих
и на блесак сјаја твога копља.
12Ти у љутњи земљу газиш,
у јарости ти народе вршеш.
13Излазиш због спасења свог народа,
због спасења помазаника свога дробиш главара зликовачког дома,
разоткриваш од пете до врата. Села
14Њиховим копљима пробадаш главара њихових ратника,
а они јуришају да нас здробе,
и ликују као кад у потаји
прождиру сиромаха.
15Ти газиш по мору коњима својим
и пене се велике воде.
16И ја сам то чуо и стомак ми се згрчио,
од тог звука ми задрхташе усне,
трулеж ми се увуче у кости,
а колена ми заклецаше.
Смирићу се све до дана невоље
што долази на народ који нас напада.
17Ако смоква и не пропупи,
ако нема на чокоту плода;
изневери ли труд око маслине,
не роде ли поља храном,
нестане ли стадо из тора
и ишчезне стока из обора,
18у Господу ја ћу да ускликнем
и веселим се у Богу мог спасења!
19Господ Бог је моја снага!
Даде ми ноге хитре ко у кошуте,
по мом кршу даде ми да ходам.
Хоровођи уз моје жичане инструменте.
