1Iosif s‑a dus și l‑a înștiințat pe Faraon, zicând: „Tatăl meu și frații mei au venit din țara Canaan cu turmele, cirezile și cu tot ce au. Iată, sunt în ținutul Goșen.“ 2Iosif i‑a luat pe cinci dintre frații săi și i‑a adus înaintea lui Faraon.
3Faraon i‑a întrebat pe frații acestuia:
– Ce ocupație aveți?
Ei i‑au răspuns lui Faraon:
– Robii tăi pasc turmele, așa cum făceau și părinții noștri.
4Apoi i‑au zis lui Faraon:
– Noi am venit să locuim ca străini în țară, pentru că foametea este mare în țara Canaan și nu mai este pășune pentru turmele robilor tăi. Acum deci, te rugăm, dă‑le voie robilor tăi să locuiască în ținutul Goșen.
5Atunci Faraon i‑a vorbit lui Iosif, zicând:
– Tatăl tău și frații tăi au venit la tine. 6Țara Egiptului este înaintea ta. Așază‑i pe tatăl tău și pe frații tăi în cea mai bună parte a țării. Să locuiască în ținutul Goșen. Iar dacă tu știi că între ei sunt oameni destoinici, pune‑i responsabili peste turmele mele.
7Iosif l‑a adus pe tatăl său, Iacov, l‑a înfățișat înaintea lui Faraon, iar Iacov l‑a binecuvântat7, 10 Sau: l‑a salutat. pe Faraon.
8Faraon l‑a întrebat pe Iacov:
– Câți ani ai?
9Iacov i‑a răspuns lui Faraon:
– Anii pribegiei mele sunt o sută treizeci. Zilele anilor vieții mele au fost puține și grele. Ele n‑au ajuns zilele anilor vieții părinților mei în timpul pribegiei lor.
10Apoi Iacov l‑a binecuvântat pe Faraon și a plecat dinaintea lui Faraon. 11Iosif i‑a așezat pe tatăl său și pe frații săi în țara Egiptului și le‑a dat o moșie în cea mai bună parte a țării, în ținutul Ramses11 O altă denumire, mai târzie, pentru ținutul Goșen; vezi și Țoan, în Ps. 78:12, 43., așa cum poruncise Faraon. 12Iosif a asigurat hrana tatălui său, a fraților săi și a întregii familii a tatălui său, după numărul copiilor lor.
Iosif și foametea din Egipt
13În toată țara nu mai era hrană, pentru că foametea era foarte mare. Țara Egiptului și țara Canaan lâncezeau din cauza foametei. 14Iosif a adunat tot argintul care se găsea în țara Egiptului și în țara Canaan, ca plată pentru grânele cumpărate de oameni, și l‑a adus în palatul lui Faraon.
15Când s‑a terminat argintul din țara Egiptului și din țara Canaan, toți egiptenii au venit la Iosif, zicând:
– Dă‑ne hrană! De ce să murim înaintea ta din cauză că nu mai avem argint?
16Iosif a răspuns:
– Dați‑mi vitele voastre, iar eu vă voi da hrană în schimbul vitelor voastre, dacă vi s‑a terminat argintul. 17Ei și‑au adus vitele la Iosif, iar Iosif le‑a dat hrană în schimbul cailor, turmelor de oi, cirezilor de vite și măgarilor. În acel an s‑a îngrijit de hrana lor în schimbul tuturor vitelor lor.
18După ce s‑a terminat acel an, au venit la el în anul următor și i‑au zis: „Nu putem ascunde stăpânului nostru că nu mai avem argint și că cirezile de vite sunt ale stăpânului nostru. Nu ne‑a mai rămas nimic pentru stăpânul nostru decât trupurile și pământurile noastre. 19De ce să pierim înaintea ochilor tăi, atât noi, cât și pământurile noastre? Cumpără‑ne pe noi și pământurile noastre în schimbul hranei, iar noi, cu tot cu pământurile noastre, vom deveni robi ai lui Faraon. Dă‑ne sămânță ca să trăim și să nu murim, iar țara să nu rămână pustie.“
20Astfel, Iosif a cumpărat toate pământurile din Egipt pentru Faraon. Toți egiptenii și‑au vândut pământurile, deoarece foametea era prea mare pentru ei. Și țara a ajuns a lui Faraon. 21După aceea, a mutat în cetăți poporul de la o margine a Egiptului până la cealaltă. 22Totuși, el n‑a cumpărat pământurile preoților, pentru că preoții aveau venit dat de Faraon și trăiau din venitul pe care li‑l dădea Faraon. De aceea ei nu și‑au vândut pământurile.
23Apoi Iosif a zis poporului:
– Iată, v‑am cumpărat astăzi împreună cu pământurile voastre pentru Faraon, iar acum vă dau sămânță să semănați pământul. 24La vremea roadelor îi veți da lui Faraon a cincea parte. Celelalte patru părți vor fi ale voastre ca sămânță pentru ogor și ca hrană pentru voi, pentru familiile voastre și pentru copiii voștri.
25Ei au răspuns:
– Tu ne‑ai ținut în viață. Să găsim bunăvoință înaintea25, 29 Lit.: în ochii. stăpânului nostru și vom fi robi ai lui Faraon.
26Astfel, Iosif a făcut din aceasta o hotărâre cu privire la pământul Egiptului, care a rămas până în ziua aceasta: a cincea parte este a lui Faraon. Doar pământul preoților n‑a devenit a lui Faraon.
Ultimele zile ale lui Iacov
27Israel a locuit în țara Egiptului, în ținutul Goșen. Ei au dobândit proprietăți acolo, au fost roditori și s‑au înmulțit foarte mult. 28Iacov a trăit în țara Egiptului șaptesprezece ani; anii vieții sale au fost o sută patruzeci și șapte.
29Cu puțin înainte să moară, Iacov l‑a chemat pe fiul său Iosif și i‑a zis:
– Dacă am găsit bunăvoință înaintea ta, te rog, pune‑ți mâna sub coapsa mea și poartă‑te cu mine cu îndurare și credincioșie. Te rog să nu mă înmormântezi în Egipt, 30ci, atunci când mă voi culca alături de părinții mei, să mă iei din Egipt și să mă înmormântezi în mormântul lor.
El a răspuns:
– Voi face așa cum ai spus.
31Iacov i‑a zis:
– Jură‑mi!
Iosif i‑a jurat. Apoi Israel s‑a închinat31 Sau: s‑a plecat. pe căpătâiul patului său.
1Dayon naglakat si Jose kag nagkadto sa hari sang Egipto47:1 hari sang Egipto: sa Hebreo, Faraon. Amo man sa masunod nga mga bersikulo. upod ang lima niya ka utod. Nagsiling si Jose sa hari, “Nag-abot na ang akon amay kag mga utod halin sa Canaan, kag dala nila ang ila mga kasapatan kag ang tanan nila nga pagkabutang. Didto sila subong sa Goshen.” 2Ginpakilala niya dayon sa hari ang lima niya ka utod. 3Ginpamangkot sila sang hari, “Ano ang inyo trabaho?” Nagsabat sila, “Mga manugbantay kami sang sapat, pareho sa amon mga ginikanan. 4Nagkadto kami diri agod diri lang anay mag-estar tungod kay puwerte gid ang gutom sa Canaan, kag wala na sing mahalab ang amon mga kasapatan. Nagapangabay kami sa imo nga kon mahimo tugutan mo kami nga mag-estar sa Goshen.”
5Nagsiling ang hari kay Jose, “Karon nga nag-abot na ang imo amay kag mga utod, 6bukas ang Egipto para sa imo pamilya. Paestara sila sa Goshen, nga isa ka maayo nga duta sa Egipto. Kon may nahibaluan ka sa ila nga masaligan, himua sila nga manugbantay sang akon mga kasapatan.”
7Gindala ni Jose ang iya amay sa hari kag ginpakilala. Pagkatapos bendisyon47:7 bendisyon: ukon, pangamusta. ni Jacob sa hari, 8ginpamangkot siya sang hari, “Pila na ang imo edad?” 9Nagsabat siya, “130 na ka tuig. Malip-ot kag mabudlay ang akon nga pagkabuhi diri sa duta. Indi ini makatupong sa kalawigon sang pagkabuhi sang akon mga katigulangan.” 10Pagkatapos ginbendisyunan liwat ni Jacob ang hari,47:10 ginbendisyunan… hari: ukon, naglisensya si Jacob sa hari nga mapauli na siya. kag dayon naghalin siya sa presensya sang hari.
11Suno sa sugo sang hari, ginpaestar ni Jose ang iya amay kag mga utod sa Egipto; ginhatag niya sa ila ang lugar sang Rameses,47:11 Rameses: ukon, Goshen. nga isa ka maayo nga duta sa Egipto. 12Ginsustentuhan ni Jose sang pagkaon ang iya amay, mga utod, kag ang bug-os nga panimalay sang iya amay, suno sa kadamuon sang ila kabataan.
13Karon, puwerte na gid ang gutom, gani wala na sang pagkaon bisan diin nga lugar. Nagluya na ang mga tawo sa Egipto kag sa Canaan tungod sa gutom. 14Gintipon ni Jose ang tanan nga kuwarta nga ginbayad sang mga taga-Egipto kag taga-Canaan sa pagkaon nga ila ginbakal, kag gindala niya ini sa palasyo sang hari. 15Nag-abot ang tiyempo nga naubos na ang kuwarta sang taga-Egipto kag taga-Canaan. Nagkadto ang mga taga-Egipto kay Jose kag nagsiling, “Wala na kami sang kuwarta. Tagai na lang kami sang pagkaon kay daw mapatay na kami sa gutom.” 16Nagsiling si Jose, “Kon wala na gid man kamo sang kuwarta, dal-a ninyo diri ang inyo mga sapat kag amo ang ibayad ninyo sa pagkaon.” 17Gani gindala nila kay Jose ang ila mga kabayo, karnero, baka, kag asno, kag ginbaylo sa pagkaon. Sa bug-os nga tuig, ginsustentuhan sila ni Jose sang pagkaon sa baylo sang ila mga sapat.
18Pagkaligad sang isa ka tuig, nagkadto naman ang mga tawo kay Jose kag nagsiling, “Indi lipod sa imo nga wala na kami sing kuwarta kag ang amon mga kasapatan ara na sa imo. Wala na gid sing may nabilin sa amon, luwas sa amon kaugalingon kag mga duta. 19Gani buligi man kami nga indi kami mapatay kag indi mapabay-an ang amon mga duta. Sugot kami nga mangin ulipon sang hari kag mangin iya ang amon mga duta para lang may pagkaon kami. Tagai kami dayon sang mga binhi nga matanom agod indi kami mapatay kag agod indi mapabay-an ang amon mga duta.” 20Gani ginbaligya sang tanan nga taga-Egipto ang ila mga duta sa kay Jose tungod puwerte na gid ang gutom. Ginbakal ini tanan ni Jose para sa hari, gani ang ato nga mga duta nangin iya sang hari. 21Ginhimo ni Jose nga ulipon sang hari ang mga tawo sa bug-os nga duta sang Egipto. 22Ang mga duta gid lang sang mga pari ang wala mabakal ni Jose. Indi nila kinahanglan nga ibaligya ang ila mga duta tungod kay ginasustentuhan sila sang hari sang ila pagkaon.
23Nagsiling si Jose sa mga tawo, “Karon nga ginbakal ko na kamo kag ang inyo mga duta para sa hari, ari ang binhi para makatanom kamo. 24Kon mag-ani na gani kamo, ihatag ninyo sa hari ang ikalima nga parte sang inyo patubas. Kag ang nabilin inyo na, para may matanom kamo kag may pagkaon ang inyo bug-os nga panimalay.” 25Nagsiling ang mga tawo, “Sir, maayo ka gid sa amon; ginluwas mo ang amon kabuhi. Sugot kami nga mangin ulipon sang hari.” 26Gani ginhimo ni Jose nga kasuguan sa duta sang Egipto nga ang ikalima nga parte sang patubas para sa hari. Ini nga kasuguan nagapadayon pa hasta subong. Ang mga duta gid lang sang mga pari ang wala ginapanag-iyahan sang hari.
27Didto nag-estar ang mga Israelinhon sa Goshen nga sakop sang Egipto. Nakaangkon sila didto sang duta kag nagdamo pa gid ang ila kabataan. 28Nag-estar si Jacob sa Egipto sang 17 ka tuig; nagkabuhi siya hasta sa edad nga 147 ka tuig. 29Sang nabatyagan niya nga dali na lang siya mapatay, gintawag niya si Jose kag nagsiling sa iya, “Kon mahimo ibutang ang imo kamot sa tunga-tunga sang duha ko ka paa47:29 ibutang… paa: Tan-awa ang footnote sa 24:2. kag magpromisa ka nga ipakita mo ang imo padayon nga kaayo sa akon. Indi mo ako pag-ilubong diri sa Egipto. 30Kon mapatay na ako, ilubong mo ako sa lulubngan sang akon mga katigulangan.” Nagsabat si Jose, “Tumanon ko ang imo ginsiling.” 31Nagsiling dayon si Jacob, “Magsumpa ka sa akon nga tumanon mo gid ini.” Gani nagsumpa si Jose sa iya. Dayon nagluhod si Jacob47:31 Jacob: sa Hebreo, Israel. sa iya hiligdaan sa pagpasalamat sa Dios.
