1Vreau să spun că, atât timp cât moștenitorul este copil, nu este diferit cu nimic de un sclav, cu toate că este stăpânul tuturor lucrurilor, 2ci se află sub îngrijirea tutorilor și a administratorilor până la timpul hotărât de tatăl său. 3Astfel, și noi, când eram copii, eram înrobiți sub principiile3 În greacă este folosit termenul stoicheion, care poate însemna lucru elementar, învățătură fundamentală, chiar literele alfabetului, elementele fundamentale pe care este zidită lumea, principiile fundamentale ale matematicii. În cazul de față Pavel se referă la Lege ca învățătură fundamentală, alfabet al harului. Pentru cei ce proveneau din cultura greacă, ar fi putut să fie o aluzie la înrobirea acestora față de zeitățile care reprezentau stihiile necontrolate ale naturii. lumii. 4Dar, când a venit împlinirea vremii, Dumnezeu L‑a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege, 5ca să‑i răscumpere pe cei ce sunt sub Lege, pentru ca noi să primim înfierea5 Adopția (înfierea) era un act juridic, cunoscut cititorilor din cultura greco-romană, prin care un tată lua sub autoritatea sa paternă un fiu sau o fiică dintr‑o altă familie. Cel adoptat primea același statut și aceleași drepturi ca persoanele născute în acea familie: lua numele noului părinte și devenea moștenitorul lui, rămânând unit cu vechea sa familie numai prin legături de sânge.. 6Iar pentru că voi sunteți fii, Dumnezeu a trimis Duhul Fiului Său în inimile noastre, Duh care strigă „Abba!“6 Abba înseamnă, în aramaică, Tată., adică „Tată!“ 7Astfel, tu nu mai ești sclav, ci fiu, iar dacă ești fiu, ești și moștenitor, prin Dumnezeu.
Grija lui Pavel pentru galateni
8Atunci când voi nu‑L cunoșteați pe Dumnezeu erați înrobiți celor care, prin natura lor, nu sunt dumnezei. 9Însă acum, după ce ați ajuns să‑L cunoașteți pe Dumnezeu sau mai degrabă să fiți cunoscuți de Dumnezeu, cum de vă întoarceți iarăși la acele principii9 Vezi nota de la v. 3. slabe și sărăcăcioase, cărora vreți să le fiți din nou sclavi?! 10Voi țineți zile, luni, anotimpuri și ani. 11Mi‑e teamă ca nu cumva să mă fi ostenit degeaba pentru voi.
12Fraților, vă rog fierbinte, fiți ca mine, pentru că și eu sunt ca voi! Nu mi‑ați făcut nicio nedreptate. 13Dar voi știți că în neputința trupului v‑am vestit Evanghelia prima oară. 14Și n‑ați disprețuit, nici nu v‑a fost scârbă de ceea ce era o ispită pentru voi în trupul meu, ci m‑ați primit ca pe un înger al lui Dumnezeu, ca pe Cristos Isus. 15Așadar, unde este acea fericire a voastră? Căci vă mărturisesc că, dacă ar fi fost posibil, v‑ați fi scos până și ochii15 Aluzie la o boală cronică pe care ar fi avut‑o apostolul. Se pare că suferea de o conjunctivită cronică și ochii îi erau afectați. Unii comentatori atribuie acestei afecțiuni rolul de ghimpe în carne pentru care apostolul s‑a rugat să îi fie îndepărtat. și mi i‑ați fi dat! 16Acum, pentru că v‑am spus adevărul, am devenit oare dușmanul vostru?
17Ei sunt plini de zel față de voi, dar nu pentru un scop bun, ci vor să vă despartă de noi, ca să fiți plini de zel pentru ei. 18Este bine să vi se arate întotdeauna zel pentru un scop bun, nu doar când sunt eu prezent la voi. 19Copiii mei, pentru care sufăr din nou durerile nașterii până când Cristos va lua chip în voi, 20aș vrea să fiu cu voi acum și să‑mi schimb glasul, pentru că sunt nedumerit cu privire la voi!
Sara și Agar
21Spuneți‑mi voi, care doriți să fiți sub Lege, nu auziți ce spune Legea? 22Este scris că Avraam a avut doi fii: unul dintr‑o sclavă, iar unul dintr‑o femeie liberă. 23Cel din sclavă a fost născut în chip firesc, însă cel din femeia liberă a fost născut prin promisiune.
24Aceste lucruri sunt spuse într‑o alegorie, căci aceste două femei reprezintă două legăminte. Unul este cel de pe muntele Sinai, născând copii pentru sclavie. Aceasta este Agar. 25Agar este muntele Sinai din Arabia și corespunde Ierusalimului de acum, pentru că este în sclavie cu copiii lui. 26Dar Ierusalimul de sus este liber și el este mama noastră. 27Căci este scris:
„Bucură‑te, stearpo,
cea care nu naști!
Izbucnește și strigă de bucurie,
cea care nu ești în durerile nașterii!
Căci copiii celei părăsite vor fi mai mulți
decât ai celei care are soț.“27 Vezi Is. 54:1.
28Voi, fraților, ca și Isaac, sunteți copii ai promisiunii. 29Dar așa cum atunci cel născut în chip firesc îl persecuta pe cel născut prin Duhul, la fel este și acum. 30Ce spune însă Scriptura?
„Alung‑o pe roabă și pe fiul ei,
căci fiul roabei nu va moșteni
împreună cu fiul femeii libere!“30 Vezi Gen. 21:10.
31Așadar, fraților, noi nu suntem copiii celei roabe, ci ai femeii libere.
1Pensem assim: um herdeiro, enquanto for criança, não tem vantagens, em relação aos criados da casa, no que diz respeito às riquezas que virá a receber mais tarde. 2Na realidade ele continua dependente da autoridade dos administradores dos bens e dos seus educadores, até ao tempo determinado pelo pai.
3Assim acontecia connosco quando éramos como essa criança: estávamos submetidos à força das leis e cerimónias judaicas e àqueles princípios rudimentares pelos quais se regem os que não são cristãos. 4Contudo, quando chegou o tempo determinado, Deus enviou o seu Filho, nascido de uma mulher, e sujeito à Lei judaica, 5para comprar a liberdade para nós que estávamos sob as imposições dessa Lei, a fim de poder adotar-nos como filhos. 6E visto que agora somos seus filhos, Deus enviou aos nossos corações o Espírito de seu Filho, pelo qual temos o direito de nos dirigirmos a Deus e de lhe falar como a um Pai que amamos. 7Assim já não somos como meros servos, mas somos filhos. E toda a herança de Deus nos pertence.
A preocupação de Paulo pelos gálatas
8Antes de conhecerem a Deus, vocês, os gentios, serviam como escravos aqueles que por natureza não são deuses. 9Agora que conhecem o verdadeiro Deus (ou melhor, que Deus vos reconhece como seus filhos), como é possível que queiram voltar atrás e tornar-se novamente escravos desses princípios rudimentares, fracos e sem valor? 10Respeitam determinados dias e meses, períodos lunares e anos. 11Receio bem que todo o meu trabalho em vosso benefício tenha sido em vão!
12Irmãos, peço-vos que se libertem, como eu, que também fui como vocês. Sempre nos entendemos bem. 13Lembram-se que nessa altura me encontrava muito doente, quando vos anunciei o evangelho pela primeira vez. 14E até podiam ter sido levados a não se interessarem e a afastarem-se de uma pessoa enfraquecida, como era o meu caso; mas não. Antes me receberam e cuidaram de mim como se eu fosse um anjo de Deus, como se fosse Jesus Cristo mesmo. 15E então, que é feito desses tempos felizes que vivemos juntos? Não estou a exagerar! Naquela altura senti que me teriam dado até os vossos próprios olhos, se isso fosse possível. 16Seria então agora que iriam considerar-me vosso inimigo pelo facto de vos dizer a verdade?
17Podem ter a certeza que essa gente que anda a fazer tudo para ganhar a vossa simpatia não está a agir para o vosso bem. No fundo, o que pretendem é fazer com que se afastem de mim e que o vosso zelo se concentre neles enquanto pessoas. 18Na verdade, é bom serem zelosos em fazer o bem, especialmente quando eu não estou presente. 19Eu estou a sofrer de novo por vossa causa, meus filhos, como uma mãe que espera o seu filho que vai nascer; pois desejo ardentemente que Cristo viva na vossa vida. 20Bem que gostaria de estar agora junto de vocês e aí saberia encontrar a melhor maneira de vos falar. Porque na verdade eu nem sei o que pensar a vosso respeito.
Agar e Sara
21Digam-me, os que insistem em submeter-se à obediência à Lei judaica: não compreendem o seu verdadeiro significado? 22Diz lá que Abraão teve dois filhos: um da escrava e outro de sua mulher que era livre. 23Mas houve uma diferença entre o nascimento do filho desta última e o da escrava: o filho da mulher escrava nasceu duma tentativa humana de fazer cumprir a promessa de Deus. Mas o filho da mulher livre nasceu em cumprimento do propósito de Deus, da sua promessa.
24Ora estas duas mulheres representam duas alianças. Uma é a do monte Sinai, o tipo de aliança feita com Agar, que dá à luz filhos para a escravidão. 25Ora, Agar é o monte Sinai na Arábia e representa a Jerusalém existente agora, pois tanto ela como os seus filhos vivem na escravidão. 26Mas Sara, a mulher livre, representa a Jerusalém celestial. Ela é a nossa mãe. 27Isto é o que Isaías escreveu:
“Alegra-te tu, mulher que não tiveste filhos.
Expande a tua alegria com cânticos,
tu que não estás de parto!
Porque tu que foste abandonada
terás mais filhos do que a que tem marido.”4.27 Is 54.1.
28Pois vocês, irmãos, são esses filhos prometidos por Deus, tal como Isaque. 29E tal como acontecia naquele tempo, em que o filho nascido segundo a ordem natural perseguia aquele que veio ao mundo segundo o Espírito de Deus, assim é também agora.
30Mas que diz a Escritura? “Manda embora essa escrava e o seu filho, pois este não será herdeiro juntamente com o filho da mulher livre!”4.30 Gn 21.10. 31Portanto, meus irmãos, nós não somos filhos da escrava, mas da mulher livre.
