1De aceea, frații mei preaiubiți și dragi, bucuria și coroana mea, așa să rămâneți tari în Domnul, preaiubiților!
Îndemnuri
2Le îndemn pe Euodia și pe Syntyche să aibă același gând în Domnul! 3Da, iar pe tine, adevărat partener de jug3 Termenul poate fi înțeles și ca nume propriu: Syzygus., te rog, ajută‑le pe aceste femei! Ele s‑au ostenit pentru Evanghelie împreună cu mine, cu Clement și cu ceilalți confrați ai mei, ale căror nume sunt în Cartea Vieții.
4Bucurați‑vă totdeauna în Domnul! Vă spun din nou: bucurați‑vă! 5Blândețea voastră să fie cunoscută de toți oamenii! Domnul este aproape. 6Nu vă îngrijorați de nimic, ci, în orice lucru, prin mijlocire și rugăciune, cu mulțumire, faceți cunoscute cererile voastre înaintea lui Dumnezeu. 7Iar pacea lui Dumnezeu, care depășește orice înțelegere, vă va păzi inimile și gândurile în Cristos Isus.
8În cele din urmă, fraților, tot ce este adevărat, tot ce este nobil, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este plăcut, tot ce este vrednic de admirat, dacă este vreo faptă măreață, dacă este ceva vrednic de laudă, la acestea gândiți‑vă! 9Iar ceea ce ați învățat, ați primit, ați auzit și ați văzut în mine, aceea faceți! Și Dumnezeul păcii va fi cu voi.
Mulțumire pentru daruri
10M‑am bucurat nespus de mult în Domnul că în sfârșit a înflorit din nou grija față de mine. Vă gândeați voi la așa ceva, dar v‑a lipsit ocazia. 11Nu din cauza unei nevoi vă spun aceasta, căci am învățat să fiu mulțumit în orice împrejurare m‑aș afla. 12Știu și să trăiesc smerit, știu și să trăiesc în belșug. În totul și în toate m‑am deprins și să fiu sătul, și să fiu flămând, și să fiu în belșug, și să fiu în nevoie. 13Pot totul prin Cel Care mă întărește.
14Însă ați făcut bine că ați luat parte cu mine în necaz. 15Voi înșivă, filipenilor, știți că la începutul Evangheliei, când am ieșit din Macedonia, nicio biserică nu mi‑a fost părtașă în ce privește darea și primirea, în afară de voi. 16Căci chiar și în Tesalonic mi‑ați trimis o dată și chiar de două ori ajutor pentru nevoia mea. 17Nu că eu umblu după vreun dar, ci umblu după rodul care sporește spre folosul vostru. 18Am primit de toate și sunt în belșug. Am pe deplin, deoarece am primit de la Epafroditos darurile din partea voastră – o aromă plăcută, o jertfă bine primită, plăcută lui Dumnezeu. 19Dumnezeul meu va împlini toate nevoile voastre, potrivit cu bogăția Lui, în slavă, în Cristos Isus.
20A Dumnezeului și Tatălui nostru să fie slava, în vecii vecilor! Amin.
21Salutați‑i pe toți sfinții în Cristos Isus! Frații care sunt cu mine vă salută. 22Toți sfinții vă salută, mai ales cei din casa Cezarului22 Titlu purtat de împărații romani, preluat de la Gaius (sau Caius) Julius Caesar (100–44 î.Cr.), cel care a jucat un rol cheie în evenimentele care au dus la desființarea Republicii Romane și începutul Imperiului Roman. Octavian/Augustus (27 î.Cr.–14 d.Cr.), primul împărat roman, își ia titlul de Imperator Caesar Augustus, titlu pe care îl vor purta și împărații de mai târziu..
23Harul Domnului Isus Cristos să fie cu duhul vostru! Amin.
Jen v jednotě a lásce je radost
1Stůjte proto pevně ve spojení s Pánem, moji drazí bratři! Tak velmi po vás toužím, vždyť jste moje radost a má odměna. 2Euodie a Syntyché, moc vás prosím, smiřte se zase a nehádejte se, jste přece křesťanky! 3Syzygu, tebe prosím, pomoz jim v tom! Vždyť obě byly mými platnými pomocnicemi při šíření Kristova poselství, spolu s Klementem i ostatními, které Pán zapsal do Knihy života.
4Radujte se a důvěřujte Pánu, radujte se zas a znovu. 5Ke všem buďte shovívaví a laskaví! Myslete na brzký Kristův návrat! 6Ničím se příliš netrapte, všechno svěřte v modlitbě Bohu: své prosby i díky za jejich vyslyšení. 7Uvidíte, že vás Bůh naplní klidem, jaký si nedovedete ani představit. Stačí jen důvěřovat Ježíši Kristu.
8Než skončím, bratři, rád bych vám položil na srdce ještě jedno: podporujte všechno, co je pravdivé, dobré a správné, čisté, milé a chvályhodné, co má dobrou pověst a pokládá se za ctnost. 9Žijte tak, jak jsem vás učil a jak jste u mne slyšeli i viděli. A Bůh, dárce pokoje, bude s vámi.
Vděčnost za dar
10Udělali jste mi, bratři, velikou radost a jsem za to Pánu vděčný, že jste mysleli na moje potřeby. Vím, že vám na mně záleželo i dřív, ale chyběla vám příležitost. 11Nestěžuji si na nedostatek, naučil jsem se být spokojen s tím, co právě mám. 12Umím žít v odříkání i blahobytu, když se stůl prohýbá i když nemám co do úst. 13Ke všemu mám sílu, Kristus mi ji dává. 14Ale od vás je hezké, že jste mi pomohli svým darem. 15Nemusím vám jistě připomínat, že ani tenkrát, když jsem se poprvé vypravoval z Makedonie hlásat Krista, byli jste jediní, kdo mi přispěli na mou cestu. 16Dokonce i do Tesaloniky jste mi dvakrát poslali, co jsem potřeboval. 17Vašeho daru si vážím, ale ještě víc mne těší vědomí, jak každou takovou obětí se zvětšuje váš vklad u Boha.
18Všechno jsem tedy v pořádku dostal a nic mi teď nechybí, když Epafroditus doručil vaši zásilku. Věřte, že tato vaše oběť je Bohu stejně milá jako mně. 19Proto dá i vám, kteří patříte Ježíši Kristu, ze svého nevyčerpatelného bohatství všechno, co potřebujete. 20Jemu, našemu Otci, sláva na věky!
Váš Pavel Pavlův závěrečný pozdrav
21P.S. Pozdravujte ode mne všechny křesťany u vás. Taky od těch, kteří tu bydlí se mnou, vás mám pozdravovat. 22I ostatní zdejší křesťané, zvlášť ti, co slouží v císařském paláci, vzkazují pozdrav. 23Přejeme vám všem milost Ježíše Krista, našeho Pána.
