Alegerea celor șapte diaconi1-6 Termenul apare mai târziu în NT ca substantiv desemnând o slujbă specifică în biserică. Este derivat din verbul diakoneo (a sluji, a avea grijă de ceva), din v. 2.
1În zilele acelea, când numărul ucenicilor se înmulțea, a existat o nemulțumire1 Termenul grecesc poate fi tradus și cu murmur, cârteală, dispută. a eleniștilor1 Cu referire la evreii născuți în afara Palestinei sau la evreii autohtoni a căror limbă și cultură erau puternic influențate de elenism. împotriva evreilor1 Cu referire la evreii autohtoni care vorbeau limba aramaică sau ebraică și erau apărători ai culturii evreiești., pentru că văduvele lor erau neglijate în ce privește împărțirea zilnică a hranei. 2Cei doisprezece au adunat mulțimea ucenicilor și le‑au zis: „Nu este potrivit pentru noi să lăsăm Cuvântul lui Dumnezeu ca să slujim la mese! 3Prin urmare, fraților, alegeți dintre voi șapte bărbați care au o bună mărturie, plini de Duhul Sfânt și de înțelepciune, pe care să‑i punem responsabili cu împlinirea acestei nevoi; 4iar noi vom stărui în rugăciune și în slujirea Cuvântului.“ 5Vorbirea aceasta a plăcut întregii mulțimi, așa că l‑au ales pe Ștefan, un bărbat plin de credință și de Duhul Sfânt, pe Filip, pe Prohorus, pe Nicanor, pe Timon, pe Parmenas și pe Nicolaus, un prozelit din Antiohia; 6i‑au adus înaintea apostolilor, care s‑au rugat și și‑au pus mâinile peste ei.
7Astfel, Cuvântul lui Dumnezeu înainta, numărul ucenicilor se înmulțea foarte mult în Ierusalim și o mare mulțime de preoți ascultau de mesajul credinței.
Arestarea lui Ștefan
8Ștefan, plin de har și de putere, făcea mari minuni și semne în popor. 9Unii din sinagoga9 Lit.: întrunire sau loc de adunare; centru al comunității, loc public de rugăciune, de închinare și de citire a Scripturilor, constituit acolo unde existau cel puțin zece bărbați. Ca instituție, Sinagoga a apărut în timpul exilului babilonian (după anul 586 î.Cr.) [peste tot în carte]. numită „A oamenilor liberi9 Oameni care au fost eliberați din sclavie.“ – a celor din Cirena9 Vezi nota de la 2:10., a celor din Alexandria9 Capitala provinciei Egipt, al doilea oraș ca mărime din imperiu. Două din cele cinci cartiere ale orașului erau locuite de evrei. și a celor din Cilicia9 Provincie romană în SE Asiei Mici, învecinându‑se cu Siria și având capitala la Tarsus, orașul de unde provenea Saul (vezi 7:58). și din Asia9 Vezi nota de la 2:9. – s‑au ridicat și au purtat o dispută cu Ștefan. 10Dar nu puteau să se împotrivească înțelepciunii și Duhului prin care vorbea el. 11Atunci au instigat niște bărbați care să spună: „Noi l‑am auzit rostind cuvinte blasfemiatoare împotriva lui Moise și împotriva lui Dumnezeu!“ 12Au stârnit poporul, pe bătrâni și pe cărturari, s‑au repezit asupra lui, l‑au înșfăcat și l‑au dus înaintea Sinedriului. 13Apoi au adus în față niște martori mincinoși, care au zis: „Omul acesta nu încetează să rostească cuvinte împotriva acestui Lăcaș sfânt și împotriva Legii! 14Căci l‑am auzit spunând că Acest nazarinean, Isus, va distruge locul acesta și va schimba obiceiurile pe care ni le‑a încredințat Moise!“ 15Toți cei ce ședeau în Sinedriu s‑au uitat țintă la Ștefan și au văzut că fața lui arăta ca fața unui înger.
1And in those days, when the number of the disciples was multiplied, there arose a murmuring of the Grecians against the Hebrews, because their widows were neglected in the daily ministration. 2Then the twelve called the multitude of the disciples unto them, and said, It is not reason that we should leave the word of God, and serve tables. 3Wherefore, brethren, look ye out among you seven men of honest report, full of the Holy Ghost and wisdom, whom we may appoint over this business. 4But we will give ourselves continually to prayer, and to the ministry of the word.
5¶ And the saying pleased the whole multitude: and they chose Stephen, a man full of faith and of the Holy Ghost, and Philip, and Prochorus, and Nicanor, and Timon, and Parmenas, and Nicolas a proselyte of Antioch: 6Whom they set before the apostles: and when they had prayed, they laid their hands on them. 7And the word of God increased; and the number of the disciples multiplied in Jerusalem greatly; and a great company of the priests were obedient to the faith. 8And Stephen, full of faith and power, did great wonders and miracles among the people.
9¶ Then there arose certain of the synagogue, which is called the synagogue of the Libertines, and Cyrenians, and Alexandrians, and of them of Cilicia and of Asia, disputing with Stephen. 10And they were not able to resist the wisdom and the spirit by which he spake. 11Then they suborned men, which said, We have heard him speak blasphemous words against Moses, and against God. 12And they stirred up the people, and the elders, and the scribes, and came upon him, and caught him, and brought him to the council, 13And set up false witnesses, which said, This man ceaseth not to speak blasphemous words against this holy place, and the law: 14For we have heard him say, that this Jesus of Nazareth shall destroy this place, and shall change the customs which Moses delivered us. 15And all that sat in the council, looking stedfastly on him, saw his face as it had been the face of an angel.
