1Pavel s‑a uitat țintă la cei din Sinedriu și le‑a zis:
– Bărbați, fraților, eu mi‑am trăit viața cu o conștiință curată înaintea lui Dumnezeu până în ziua aceasta.
2Marele preot Ananias2 Mare preot între anii 47–59 d.Cr. le‑a poruncit atunci celor ce stăteau lângă el să‑l lovească peste gură.
3Atunci Pavel i‑a zis:
– Te va bate Dumnezeu, perete văruit3 Sau: ipocritule. Ananias este ucis de către zeloți în urma declanșării războiului împotriva romanilor (66–70 d.Cr.); vezi Flavius Josephus, Istoria, 4.5.2.! Tu șezi ca să mă judeci după Lege și poruncești să mă lovească, încălcând astfel Legea?!
4Cei care stăteau lângă el i‑au zis:
– Îl insulți pe marele preot al lui Dumnezeu?
5Pavel le‑a răspuns:
– N‑am știut, fraților, că este marele preot. Căci este scris: „Să nu‑l vorbești de rău pe conducătorul poporului tău.“5 Vezi Ex. 22:28.
6Pavel, știind că o parte dintre ei erau saduchei, iar cealaltă parte erau farisei, a strigat în Sinedriu:
– Bărbați, fraților, eu sunt fariseu, fiu de fariseu și din cauza speranței în învierea morților sunt judecat eu!
7Când a spus aceasta, s‑a stârnit o neînțelegere între farisei și saduchei, și adunarea s‑a dezbinat. 8Căci saducheii zic că nu există nici înviere, nici înger, nici duh, pe când fariseii le recunosc pe toate. 9S‑a făcut mult vacarm, iar câțiva cărturari din partida fariseilor s‑au ridicat și au început să se certe, zicând: „Nu găsim nimic rău la omul acesta! Dacă i‑a vorbit un duh sau un înger?!“ 10Fiindcă neînțelegerea a devenit atât de mare, tribunului i‑a fost teamă ca nu cumva Pavel să fie rupt în bucăți de ei, așa că le‑a poruncit soldaților să se coboare să‑l smulgă din mijlocul lor și să‑l ducă în fort.
11În noaptea următoare, Domnul a stat lângă Pavel și i‑a zis: „Fii curajos! Căci așa cum ai depus mărturie despre Mine în Ierusalim, tot așa trebuie să mărturisești și în Roma!“
Complot pentru uciderea lui Pavel
12Când s‑a făcut ziuă, iudeii au pus la cale un complot și s‑au legat cu blestem, zicând că nu vor mânca și nici nu vor bea până când nu‑l vor omorî pe Pavel. 13Cei ce au pus la cale acest complot erau mai mult de patruzeci de oameni. 14Ei s‑au apropiat de conducătorii preoților și de bătrâni și le‑au zis: „Ne‑am legat cu blestem14 Gr.: anathema, un termen tehnic care, în perioada și cultura respectivă, avea cu preponderență o semnificație negativă. Termenul apare și în LXX (de 15 ori) având semnificație pozitivă doar o singură dată (Lev. 27:28, a dedica). să nu gustăm nimic până când nu‑l omorâm pe Pavel. 15Acum deci, voi – împreună cu Sinedriul – trimiteți‑i vorbă tribunului să‑l aducă la voi ca și cum ar urma să cercetați mai amănunțit lucrurile privitoare la el. Și înainte să ajungă el, noi suntem gata să‑l omorâm.“
16Însă fiul surorii lui Pavel, auzind despre această cursă, s‑a dus, a intrat în fort și l‑a anunțat pe Pavel. 17Atunci Pavel l‑a chemat pe unul dintre centurioni și i‑a zis: „Condu‑l pe tânărul acesta la tribun, căci are ceva să‑l anunțe!“
18Atunci centurionul l‑a luat, l‑a dus la tribun și a zis:
– Prizonierul Pavel m‑a chemat și m‑a rugat să‑l aduc pe acest tânăr la tine, pentru că are ceva să‑ți spună.
19Tribunul l‑a apucat de mână, l‑a luat deoparte și l‑a întrebat:
– Ce ai să mă anunți?
20El i‑a zis:
– Iudeii s‑au înțeles să‑ți ceară mâine să‑l duci pe Pavel în Sinedriu, ca și cum urmează să‑l interogheze mai amănunțit. 21Dar tu să nu te lași convins. Căci mai mult de patruzeci dintre oamenii lor îl pândesc și s‑au legat cu blestem să nu mănânce și nici să nu bea, până când nu‑l vor omorî; iar acum sunt gata și așteaptă aprobare de la tine!
22Tribunul l‑a lăsat pe tânăr să plece, poruncindu‑i:
– Să nu spui nimănui că mi‑ai descoperit aceste lucruri!
Pavel este dus la Cezareea
23I‑a chemat apoi la el pe doi dintre centurioni și le‑a zis: „Pregătiți două sute de soldați, șaptezeci de călăreți și două sute de sulițași23 Termenul grecesc este unul militar, al cărui sens este nesigur. ca să meargă până în Cezareea23, 33 Cezareea era reședința procuratorului provinciei. Vezi nota de la 8:40. la ceasul al treilea din noapte23 Ora 21:00. 24și aduceți cai și pentru Pavel, ca să‑l puneți călare și să‑l duceți teafăr la guvernatorul Felix!“
25Tribunul a scris o scrisoare care avea următorul conținut:
26„Claudius Lisias,
Către preaalesul guvernator Felix26 Antonius Felix, libertul Antoniei (mama împăratului Claudiu). El a fost procurator al Iudeei între anii 52–59 d.Cr., fiind considerat un om deosebit de crud, capricios și corupt (Tacitus – în Istorii, 5.9.1 – îl descrie drept un om care a exercitat puterea regală într‑un fel tipic pentru un sclav).. Salutări!
27Omul acesta a fost prins de către iudei și era să fie omorât de ei; dar, când am aflat că este cetățean roman, am venit cu soldații și l‑am salvat. 28Dorind să aflu și motivul pentru care îl acuzau, l‑am dus în Sinedriul lor 29și am găsit că era acuzat pentru niște controverse referitoare la Legea lor, dar nu era nicio acuzație pentru care să merite moartea sau lanțurile. 30Mi s‑a dat însă de știre că există un complot împotriva acestui om, așa că l‑am trimis imediat la tine, poruncindu‑le și acuzatorilor lui să‑ți spună ce au împotriva lui. Fii sănătos!“
31Așadar, soldații, luându‑l pe Pavel, așa cum li se poruncise, l‑au dus în timpul nopții în Antipatris. 32În ziua următoare, soldații i‑au lăsat pe călăreți să meargă mai departe cu el, iar ei s‑au întors la fort. 33Când au ajuns în Cezareea, călăreții i‑au înmânat guvernatorului scrisoarea și l‑au înfățișat și pe Pavel înaintea lui. 34Guvernatorul a citit scrisoarea și l‑a întrebat din ce provincie este. Aflând că este din Cilicia, 35a zis: „Te voi audia când vor veni și acuzatorii tăi.“ Și a poruncit să fie ținut sub pază în palatul lui Irod35 Lit.: pretoriul lui Irod. Pretoriul era cartierul general al împăratului, la Roma sau în alte cetăți, și reședința guvernatorului, care era reprezentantul împăratului. În Cezareea, pretoriul se afla în palatul construit ca reședință de către Irod cel Mare (care a domnit între anii 37–4 î.Cr.)..
1Paweł spojrzał na członków Rady i powiedział:
—Przyjaciele! Żyję z czystym sumieniem przed Bogiem!
2Na to najwyższy kapłan polecił stojącym obok Pawła uderzyć go w twarz.
3—I ciebie, obłudniku, uderzy Bóg!—odpowiedział Paweł. —Sądzisz mnie na podstawie Prawa Mojżesza, a jednocześnie łamiesz je, każąc mnie bić!
4—Znieważasz najwyższego kapłana?!—odezwali się stojący obok Pawła.
5—Przyjaciele! Nie wiedziałem, że to najwyższy kapłan—rzekł Paweł. —Napisane jest przecież w Prawie Mojżesza: „Nie będziesz mówił nic złego o przełożonym ludu”.
6Gdy się zorientował, że Rada składa się z saduceuszy i faryzeuszy, zawołał:
—Drodzy przyjaciele! Podobnie jak moi przodkowie, jestem faryzeuszem. A dziś jestem sądzony dlatego, że wierzę w zmartwychwstanie!
7Słowa te od razu skłóciły przedstawicieli dwóch ugrupowań i powstał miedzy nimi rozłam. 8Saduceusze bowiem, w przeciwieństwie do faryzeuszy, nie wierzą w zmartwychwstanie, aniołów ani życie po śmierci. 9Powstało więc ogromne zamieszanie. Niektórzy przywódcy religijni z ugrupowania faryzeuszy wołali:
—On nic złego nie zrobił. Może rzeczywiście przemówił do niego duch albo anioł!
10Kłótnia między członkami Rady stawała się coraz bardziej zawzięta. W końcu dowódca, obawiając się, że rozerwą Pawła na kawałki, kazał żołnierzom zabrać go z sali obrad i zaprowadzić do koszar.
11Tej nocy Pan stanął przed Pawłem i rzekł:
—Odwagi! Musisz opowiedzieć o Mnie nie tylko tu, w Jerozolimie, ale także w Rzymie!
Spisek na życie Pawła
12-13Następnego dnia zebrała się grupa czterdziestu Żydów, którzy złożyli przysięgę, że nie będą ani jeść, ani pić, dopóki nie zabiją Pawła. 14Udali się do najwyższych kapłanów oraz starszych i rzekli:
—Złożyliśmy przysięgę, że nie weźmiemy nic do ust, dopóki nie zgładzimy Pawła. 15Poproście więc dowódcę, żeby jeszcze raz przyprowadził Pawła na posiedzenie Wysokiej Rady, celem dokładniejszego przesłuchania go. My zaś zabijemy go w drodze.
16O planowanym zamachu dowiedział się jednak siostrzeniec Pawła. Przyszedł więc do koszar i uprzedził go o tym. 17On zaś zawołał jednego z dowódców.
—Zaprowadź tego chłopca do dowódcy oddziału—powiedział. —Ma dla niego ważną informację.
18Ten udał się więc z nim do dowódcy oddziału i powiedział:
—Więzień Paweł prosił mnie, bym przyprowadził tu tego młodzieńca, bo ma dla ciebie jakąś wiadomość.
19Dowódca wziął chłopca za rękę, odprowadził na bok i zapytał:
—O czym chcesz mi powiedzieć?
20—Żydowscy przywódcy postanowili poprosić cię, żebyś jutro przyprowadził Pawła na posiedzenie Wysokiej Rady w celu rzekomego przesłuchania go. 21Nie zgódź się jednak na to! Ponad czterdziestu ludzi przygotowało bowiem na niego zasadzkę. Przysięgli sobie nawet, że nie będą jeść i pić, dopóki go nie zabiją. Są już gotowi i czekają tylko na twoją zgodę.
22—Nie mów nikomu, że mi o tym powiedziałeś—ostrzegł go dowódca i wypuścił.
23Potem wezwał dwóch podległych sobie dowódców i rozkazał im:
—Na dziewiątą wieczorem przygotujcie dwustu żołnierzy, dwustu oszczepników i siedemdziesięciu jezdnych. Wyruszą do Cezarei. 24Przygotujcie też konia dla Pawła i bezpiecznie doprowadźcie go do gubernatora Feliksa.
25Do gubernatora zaś napisał list następującej treści:
26„Pozdrowienia od Klaudiusza Lizjasza dla gubernatora Feliksa!
27Grupa Żydów schwytała tego oto człowieka i już chciała go zabić. Gdy się dowiedziałem, że jest Rzymianinem, posłałem żołnierzy i uratowałem go. 28Potem postawiłem go przed ich Wysoką Radą, żeby poznać stawiane mu zarzuty. 29Stwierdziłem jednak, że oskarżenia dotyczą jakichś spornych kwestii z ich religijnego prawa, a nie czynu podlegającego karze śmierci lub więzienia. 30Ponieważ dowiedziałem się o spisku na jego życie, niezwłocznie posłałem go do ciebie, informując jego oskarżycieli, że mają postawić mu zarzuty przed tobą”.
31Nocą, zgodnie z rozkazem, żołnierze wyruszyli więc z Pawłem i odprowadzili go do Antipatris. 32Sami wrócili rano do koszar, jeźdźcom zaś polecili odstawić go na miejsce. 33Ci więc, po przybyciu do Cezarei, przekazali Pawła gubernatorowi i wręczyli mu list od dowódcy. 34Przeczytawszy list, gubernator zapytał Pawła, z jakiej pochodzi prowincji. Gdy się zaś dowiedział, że jest z Cylicji, powiedział:
35—Przesłucham cię, gdy przybędą twoi oskarżyciele.
Następnie rozkazał pilnować go w celi pałacu Heroda.
