1Pavel s‑a uitat țintă la cei din Sinedriu și le‑a zis:
– Bărbați, fraților, eu mi‑am trăit viața cu o conștiință curată înaintea lui Dumnezeu până în ziua aceasta.
2Marele preot Ananias2 Mare preot între anii 47–59 d.Cr. le‑a poruncit atunci celor ce stăteau lângă el să‑l lovească peste gură.
3Atunci Pavel i‑a zis:
– Te va bate Dumnezeu, perete văruit3 Sau: ipocritule. Ananias este ucis de către zeloți în urma declanșării războiului împotriva romanilor (66–70 d.Cr.); vezi Flavius Josephus, Istoria, 4.5.2.! Tu șezi ca să mă judeci după Lege și poruncești să mă lovească, încălcând astfel Legea?!
4Cei care stăteau lângă el i‑au zis:
– Îl insulți pe marele preot al lui Dumnezeu?
5Pavel le‑a răspuns:
– N‑am știut, fraților, că este marele preot. Căci este scris: „Să nu‑l vorbești de rău pe conducătorul poporului tău.“5 Vezi Ex. 22:28.
6Pavel, știind că o parte dintre ei erau saduchei, iar cealaltă parte erau farisei, a strigat în Sinedriu:
– Bărbați, fraților, eu sunt fariseu, fiu de fariseu și din cauza speranței în învierea morților sunt judecat eu!
7Când a spus aceasta, s‑a stârnit o neînțelegere între farisei și saduchei, și adunarea s‑a dezbinat. 8Căci saducheii zic că nu există nici înviere, nici înger, nici duh, pe când fariseii le recunosc pe toate. 9S‑a făcut mult vacarm, iar câțiva cărturari din partida fariseilor s‑au ridicat și au început să se certe, zicând: „Nu găsim nimic rău la omul acesta! Dacă i‑a vorbit un duh sau un înger?!“ 10Fiindcă neînțelegerea a devenit atât de mare, tribunului i‑a fost teamă ca nu cumva Pavel să fie rupt în bucăți de ei, așa că le‑a poruncit soldaților să se coboare să‑l smulgă din mijlocul lor și să‑l ducă în fort.
11În noaptea următoare, Domnul a stat lângă Pavel și i‑a zis: „Fii curajos! Căci așa cum ai depus mărturie despre Mine în Ierusalim, tot așa trebuie să mărturisești și în Roma!“
Complot pentru uciderea lui Pavel
12Când s‑a făcut ziuă, iudeii au pus la cale un complot și s‑au legat cu blestem, zicând că nu vor mânca și nici nu vor bea până când nu‑l vor omorî pe Pavel. 13Cei ce au pus la cale acest complot erau mai mult de patruzeci de oameni. 14Ei s‑au apropiat de conducătorii preoților și de bătrâni și le‑au zis: „Ne‑am legat cu blestem14 Gr.: anathema, un termen tehnic care, în perioada și cultura respectivă, avea cu preponderență o semnificație negativă. Termenul apare și în LXX (de 15 ori) având semnificație pozitivă doar o singură dată (Lev. 27:28, a dedica). să nu gustăm nimic până când nu‑l omorâm pe Pavel. 15Acum deci, voi – împreună cu Sinedriul – trimiteți‑i vorbă tribunului să‑l aducă la voi ca și cum ar urma să cercetați mai amănunțit lucrurile privitoare la el. Și înainte să ajungă el, noi suntem gata să‑l omorâm.“
16Însă fiul surorii lui Pavel, auzind despre această cursă, s‑a dus, a intrat în fort și l‑a anunțat pe Pavel. 17Atunci Pavel l‑a chemat pe unul dintre centurioni și i‑a zis: „Condu‑l pe tânărul acesta la tribun, căci are ceva să‑l anunțe!“
18Atunci centurionul l‑a luat, l‑a dus la tribun și a zis:
– Prizonierul Pavel m‑a chemat și m‑a rugat să‑l aduc pe acest tânăr la tine, pentru că are ceva să‑ți spună.
19Tribunul l‑a apucat de mână, l‑a luat deoparte și l‑a întrebat:
– Ce ai să mă anunți?
20El i‑a zis:
– Iudeii s‑au înțeles să‑ți ceară mâine să‑l duci pe Pavel în Sinedriu, ca și cum urmează să‑l interogheze mai amănunțit. 21Dar tu să nu te lași convins. Căci mai mult de patruzeci dintre oamenii lor îl pândesc și s‑au legat cu blestem să nu mănânce și nici să nu bea, până când nu‑l vor omorî; iar acum sunt gata și așteaptă aprobare de la tine!
22Tribunul l‑a lăsat pe tânăr să plece, poruncindu‑i:
– Să nu spui nimănui că mi‑ai descoperit aceste lucruri!
Pavel este dus la Cezareea
23I‑a chemat apoi la el pe doi dintre centurioni și le‑a zis: „Pregătiți două sute de soldați, șaptezeci de călăreți și două sute de sulițași23 Termenul grecesc este unul militar, al cărui sens este nesigur. ca să meargă până în Cezareea23, 33 Cezareea era reședința procuratorului provinciei. Vezi nota de la 8:40. la ceasul al treilea din noapte23 Ora 21:00. 24și aduceți cai și pentru Pavel, ca să‑l puneți călare și să‑l duceți teafăr la guvernatorul Felix!“
25Tribunul a scris o scrisoare care avea următorul conținut:
26„Claudius Lisias,
Către preaalesul guvernator Felix26 Antonius Felix, libertul Antoniei (mama împăratului Claudiu). El a fost procurator al Iudeei între anii 52–59 d.Cr., fiind considerat un om deosebit de crud, capricios și corupt (Tacitus – în Istorii, 5.9.1 – îl descrie drept un om care a exercitat puterea regală într‑un fel tipic pentru un sclav).. Salutări!
27Omul acesta a fost prins de către iudei și era să fie omorât de ei; dar, când am aflat că este cetățean roman, am venit cu soldații și l‑am salvat. 28Dorind să aflu și motivul pentru care îl acuzau, l‑am dus în Sinedriul lor 29și am găsit că era acuzat pentru niște controverse referitoare la Legea lor, dar nu era nicio acuzație pentru care să merite moartea sau lanțurile. 30Mi s‑a dat însă de știre că există un complot împotriva acestui om, așa că l‑am trimis imediat la tine, poruncindu‑le și acuzatorilor lui să‑ți spună ce au împotriva lui. Fii sănătos!“
31Așadar, soldații, luându‑l pe Pavel, așa cum li se poruncise, l‑au dus în timpul nopții în Antipatris. 32În ziua următoare, soldații i‑au lăsat pe călăreți să meargă mai departe cu el, iar ei s‑au întors la fort. 33Când au ajuns în Cezareea, călăreții i‑au înmânat guvernatorului scrisoarea și l‑au înfățișat și pe Pavel înaintea lui. 34Guvernatorul a citit scrisoarea și l‑a întrebat din ce provincie este. Aflând că este din Cilicia, 35a zis: „Te voi audia când vor veni și acuzatorii tăi.“ Și a poruncit să fie ținut sub pază în palatul lui Irod35 Lit.: pretoriul lui Irod. Pretoriul era cartierul general al împăratului, la Roma sau în alte cetăți, și reședința guvernatorului, care era reprezentantul împăratului. În Cezareea, pretoriul se afla în palatul construit ca reședință de către Irod cel Mare (care a domnit între anii 37–4 î.Cr.)..
1Paul looked straight at the Sanhedrin and said, ‘My brothers, I have fulfilled my duty to God in all good conscience to this day.’ 2At this the high priest Ananias ordered those standing near Paul to strike him on the mouth. 3Then Paul said to him, ‘God will strike you, you whitewashed wall! You sit there to judge me according to the law, yet you yourself violate the law by commanding that I be struck!’
4Those who were standing near Paul said, ‘How dare you insult God’s high priest!’
5Paul replied, ‘Brothers, I did not realise that he was the high priest; for it is written: “Do not speak evil about the ruler of your people.”23:5 Exodus 22:28’
6Then Paul, knowing that some of them were Sadducees and the others Pharisees, called out in the Sanhedrin, ‘My brothers, I am a Pharisee, descended from Pharisees. I stand on trial because of the hope of the resurrection of the dead.’ 7When he said this, a dispute broke out between the Pharisees and the Sadducees, and the assembly was divided. 8(The Sadducees say that there is no resurrection, and that there are neither angels nor spirits, but the Pharisees believe all these things.)
9There was a great uproar, and some of the teachers of the law who were Pharisees stood up and argued vigorously. ‘We find nothing wrong with this man,’ they said. ‘What if a spirit or an angel has spoken to him?’ 10The dispute became so violent that the commander was afraid Paul would be torn to pieces by them. He ordered the troops to go down and take him away from them by force and bring him into the barracks.
11The following night the Lord stood near Paul and said, ‘Take courage! As you have testified about me in Jerusalem, so you must also testify in Rome.’
The plot to kill Paul
12The next morning some Jews formed a conspiracy and bound themselves with an oath not to eat or drink until they had killed Paul. 13More than forty men were involved in this plot. 14They went to the chief priests and the elders and said, ‘We have taken a solemn oath not to eat anything until we have killed Paul. 15Now then, you and the Sanhedrin petition the commander to bring him before you on the pretext of wanting more accurate information about his case. We are ready to kill him before he gets here.’
16But when the son of Paul’s sister heard of this plot, he went into the barracks and told Paul.
17Then Paul called one of the centurions and said, ‘Take this young man to the commander; he has something to tell him.’ 18So he took him to the commander.
The centurion said, ‘Paul, the prisoner, sent for me and asked me to bring this young man to you because he has something to tell you.’
19The commander took the young man by the hand, drew him aside and asked, ‘What is it you want to tell me?’
20He said: ‘Some Jews have agreed to ask you to bring Paul before the Sanhedrin tomorrow on the pretext of wanting more accurate information about him. 21Don’t give in to them, because more than forty of them are waiting in ambush for him. They have taken an oath not to eat or drink until they have killed him. They are ready now, waiting for your consent to their request.’
22The commander dismissed the young man with this warning: ‘Don’t tell anyone that you have reported this to me.’
Paul transferred to Caesarea
23Then he called two of his centurions and ordered them, ‘Get ready a detachment of two hundred soldiers, seventy horsemen and two hundred spearmen23:23 The meaning of the Greek for this word is uncertain. to go to Caesarea at nine tonight. 24Provide horses for Paul so that he may be taken safely to Governor Felix.’
25He wrote a letter as follows:
26Claudius Lysias,
To His Excellency, Governor Felix:
Greetings.
27This man was seized by the Jews and they were about to kill him, but I came with my troops and rescued him, for I had learned that he is a Roman citizen. 28I wanted to know why they were accusing him, so I brought him to their Sanhedrin. 29I found that the accusation had to do with questions about their law, but there was no charge against him that deserved death or imprisonment. 30When I was informed of a plot to be carried out against the man, I sent him to you at once. I also ordered his accusers to present to you their case against him.
31So the soldiers, carrying out their orders, took Paul with them during the night and brought him as far as Antipatris. 32The next day they let the cavalry go on with him, while they returned to the barracks. 33When the cavalry arrived in Caesarea, they delivered the letter to the governor and handed Paul over to him. 34The governor read the letter and asked what province he was from. Learning that he was from Cilicia, 35he said, ‘I will hear your case when your accusers get here.’ Then he ordered that Paul be kept under guard in Herod’s palace.
