Prin Macedonia și Grecia
1Când s‑a sfârșit tulburarea, Pavel i‑a chemat pe ucenici și, după ce i‑a încurajat, și‑a luat rămas bun și a plecat în Macedonia. 2A călătorit prin părțile acelea și i‑a încurajat pe credincioși prin multe cuvinte. Apoi a venit în Grecia, 3unde a stat timp de trei luni. Tocmai când urma să plece pe mare în Siria, iudeii au pus la cale un complot împotriva lui; atunci el a luat decizia să se întoarcă prin Macedonia. 4Îl însoțeau Sopater, fiul lui Pirus din Beroia –, Aristarhus și Secundus din Tesalonic, Gaius din Derbe, precum și Timotei, Tyhikos și Trofimos din Asia4 Vezi nota de la 2:9.. 5Aceștia au luat‑o înainte și ne‑au5 Vezi nota de la 16:10. așteptat în Troa. 6Iar noi, după zilele Sărbătorii Azimelor, am plecat pe mare din Filipi și, în cinci zile, am ajuns la ei în Troa, unde am rămas timp de șapte zile.
Învierea lui Eutih
7În prima zi a săptămânii, când ne adunaserăm să frângem pâinea7 Posibilă referire la Cina Domnului (vezi Lc. 22:19; F.A. 2:42)., Pavel, care urma să plece a doua zi, stătea de vorbă cu ucenicii și astfel și‑a prelungit vorbirea până la miezul nopții. 8În camera de sus, unde eram adunați, erau multe candele. 9Pe un tânăr numit Eutih, care stătea la fereastră, l‑a apucat un somn adânc în timpul vorbirii îndelungate a lui Pavel. Doborât de somn, a căzut de la etajul al treilea și a fost ridicat mort. 10Pavel a coborât, s‑a aplecat asupra lui și l‑a luat în brațe10 Vezi 1 Regi 17:21., zicând: „Nu vă tulburați, căci sufletul lui este în el!“ 11Apoi a urcat scările, a frânt pâinea, a mâncat și a mai discutat cu ei destul de mult timp, până în zori, după care a plecat. 12Tânărul a fost adus viu, și ei au fost nespus de încurajați.
Pavel își ia rămas bun de la bătrânii din Efes
13Noi ne‑am dus înainte la corabie și am pornit pe mare spre Assos, de unde urma să‑l luăm pe Pavel. Căci așa dăduse îndrumări, el urmând să călătorească pe uscat. 14Când s‑a întâlnit cu noi în Assos, l‑am luat și ne‑am dus în Mitilene. 15De acolo am plecat pe mare mai departe, iar a doua zi am ajuns vizavi de Chios. O zi mai târziu am sosit în Samos, apoi ne‑am oprit în Troghilion, iar în ziua următoare am ajuns în Milet. 16Căci Pavel hotărâse să treacă pe lângă Efes, ca să nu mai piardă timpul în Asia16 Vezi nota de la 2:9 [peste tot în capitol]., pentru că se grăbea să fie în Ierusalim de Ziua Cincizecimii, dacă‑i va fi posibil.
17Din Milet el a trimis la Efes și i‑a chemat pe bătrânii17 Sau: prezbiterii. bisericii.
18Când aceștia au venit la el, le‑a spus următoarele: „Știți că, încă din prima zi în care am pus piciorul în Asia, am fost cu voi tot timpul, 19slujindu‑I Domnului cu toată smerenia și cu lacrimi în mijlocul încercărilor care au venit asupra mea din cauza comploturilor iudeilor. 20N‑am oprit nimic din ceea ce vă era de folos, istorisindu‑vă și învățându‑vă în public și prin case, 21și mărturisind atât iudeilor, cât și grecilor despre pocăința față de Dumnezeu și credința în Domnul nostru Isus. 22Și acum, iată că, împins22 Lit.: legat. de Duhul, mă duc în Ierusalim, fără să știu ce mi se va întâmpla acolo. 23Doar Duhul Sfânt mă avertizează23 Sau: mă înștiințează; îmi mărturisește. în fiecare cetate că mă așteaptă lanțuri și necazuri. 24Însă îmi privesc viața ca nefiind prețioasă pentru mine, ca să‑mi pot sfârși alergarea și slujba pe care am primit‑o de la Domnul Isus, și anume să depun mărturie despre Evanghelia harului lui Dumnezeu. 25Și acum, iată, știu că nu‑mi veți mai vedea fața, voi toți aceia printre care am umblat proclamând Împărăția. 26De aceea, vă mărturisesc astăzi că sunt curat de sângele tuturor. 27Căci nu m‑am ferit să vă vestesc tot planul lui Dumnezeu. 28Fiți atenți deci la voi înșivă și la toată turma peste care Duhul Sfânt v‑a pus episcopi28 Funcția aceasta este asimilabilă prezbiterilor și pastorilor. Sau supraveghetori. ca să păstoriți Biserica lui Dumnezeu28 Unele mss conțin: Biserica Domnului., pe care El a câștigat‑o prin propriul Său sânge!28 Lit.: prin sângele Lui propriu sau prin sângele propriului Său. Construcția genitivală poate fi tradusă în ambele sensuri: prin Însuși sângele Său sau prin sângele propriului Său (Fiu). 29Știu că după plecarea mea vor veni între voi lupi feroce, care nu vor cruța turma. 30Chiar și dintre voi se vor ridica bărbați care vor spune lucruri pervertite, ca să‑i tragă pe ucenici după ei. 31De aceea, vegheați, aducându‑vă aminte că timp de trei ani, zi și noapte, n‑am încetat să sfătuiesc pe fiecare dintre voi cu lacrimi! 32Iar acum vă încredințez lui Dumnezeu și Cuvântului harului Său, Cuvânt care are putere să vă zidească și să vă dea moștenirea alături de toți cei sfințiți! 33N‑am tânjit nici după argintul, nici după aurul și nici după haina nimănui. 34Voi înșivă știți că mâinile acestea au slujit pentru nevoile mele și ale celor ce erau împreună cu mine. 35În toate v‑am arătat că, ostenindu‑ne astfel, trebuie să‑i ajutăm pe cei neputincioși și să ne aducem aminte de cuvintele Domnului Isus. Căci El Însuși a zis: «Este mai ferice să dai decât să primești!»“
36După ce a spus acestea, s‑a pus în genunchi împreună cu ei toți și s‑a rugat. 37Toți au început să plângă în hohote, au căzut la gâtul lui Pavel și l‑au sărutat mult. 38Căci erau îndurerați mai ales din cauza cuvintelor pe care le spusese el, și anume că nu‑i vor mai vedea fața. Apoi l‑au însoțit până la corabie.
Paulus reser till Makedonien och Grekland
1När allt blivit lugnt igen, kallade Paulus samman lärjungarna och uppmuntrade dem. Sedan tog han farväl av dem och började sin resa till Makedonien. 2Han reste genom området och uppmuntrade de troende och när han kom fram till Grekland, 3stannade han där i tre månader. Han skulle just segla vidare till Syrien när några judar hade gjort upp planer på att döda honom och han bestämde sig därför att fara tillbaka upp genom Makedonien. 4Med honom reste Sopatros, Pyrrhos son från Beroia, Aristarchos och Secundus från Thessalonike, Gaius från Derbe, Timotheos samt Tychikos och Trofimos från provinsen Asien. 5De reste i förväg över till Troas och väntade på oss20:5 Här börjar bokens författare skriva i vi-form igen. där. 6Efter det osyrade brödets högtid20:6 Påsk. seglade sedan vi andra från Filippi och fem dagar senare mötte vi dem i Troas där vi stannade en vecka.
Paulus i Troas – En ung man uppväcks från de döda
7Dagen efter sabbaten när vi hade samlats för att bryta bröd tillsammans, talade Paulus till de troende och eftersom han skulle resa från Troas nästa dag, höll han på ända till midnatt. 8Rummet på övre våningen där vi var samlade var upplyst av många oljelampor 9och en ung man som hette Eutychos hade satt sig i fönstret. Men när Paulus talade så länge, somnade han djupt och föll i sömnen ner från tredje våningen och var död när man lyfte upp honom. 10Paulus kom då ner och lade sig över honom och tog honom i sina armar och sa: ”Oroa er inte, han lever!” 11Så gick han tillbaka upp och bröt brödet och åt. Sedan fortsatte Paulus att tala ända fram till gryningen innan han till slut lämnade dem. 12Men den unga mannen fördes hem levande till stor lättnad för alla.
Paulus avsked till församlingsledarna i Efesos
13Vi gick ombord och avseglade till Assos där vi skulle ta med Paulus som hade bestämt det så, eftersom han ville ta landvägen dit. 14När vi mötte honom i Assos, tog vi honom ombord och reste ner till Mitylene. 15Därifrån seglade vi vidare och passerade nästa dag Chios. Dagen därpå lade vi till vid Samos och en dag senare var vi framme i Miletos.
16Paulus hade bestämt sig för att resa förbi Efesos för att inte bli uppehållen i provinsen Asien, eftersom han ville hinna till Jerusalem till pingsthögtiden. 17Men från Miletos skickade han ändå ett meddelande till församlingsledarna i Efesos att komma till honom.
18När de hade anlänt, sa han till dem: ”Ni vet hur jag har hela tiden varit hos er ända från den dag då jag först kom till provinsen Asien. 19Jag har tjänat Herren i all ödmjukhet, under tårar och prövningar som drabbat mig genom judarnas angrepp. 20Jag har aldrig tvekat att säga något som kunde vara till nytta för er, utan har undervisat er både offentligt och i hemmen. 21Jag har allvarligt uppmanat både judar och greker att vända om till Gud och tro på vår Herre Jesus.
22Men nu drivs jag av Anden20:22 Eller: en inre drivkraft har fått mig… att resa tillbaka till Jerusalem, trots att jag inte vet vad som väntar mig. 23Det enda jag vet är att den heliga Anden i stad efter stad har sagt till mig att fängelse och lidande ligger framför mig. 24Men för mig är livet inget värt om jag inte får slutföra mitt lopp och den uppgift som Herren Jesus har gett mig, att vittna om evangeliet om Guds nåd.
25Och nu vet jag att ni aldrig kommer att få se mig igen, alla ni som jag har besökt och undervisat om Guds rike. 26Därför vill jag säga er idag att jag inte är skyldig om någon av er går förlorad, 27för jag har utan att tveka meddelat er hela Guds plan.
28Vaka nu noga över er själva och den hjord som den heliga Anden har satt er till ledare för! Var som herdar för Guds församling, den hjord som han har köpt med sitt eget blod. 29Jag vet att när jag lämnar er kommer glupska vargar att komma in bland er och de kommer inte att skona hjorden. 30Några av er kommer själva att förvränga sanningen och försöka få anhängare bland lärjungarna. 31Var därför på er vakt! Kom ihåg att jag under tre år personligen har väglett var och en av er dag och natt under tårar.
32Jag anförtror er nu åt Gud och hans nådefulla ord, det som bygger upp er och ger er ett arv bland dem som helgats. 33Jag har aldrig krävt att få silver eller guld eller kläder av någon, 34utan som ni vet har jag med egna händer försörjt både mig själv och mina medhjälpare. 35Jag ville genom mitt eget handlande visa att man ska hjälpa de fattiga genom hårt arbete. Kom ihåg att Herren Jesus sa: ’Det är lyckligare att ge än att få.’ ”
36När Paulus sedan slutat tala, föll han på knä och bad tillsammans med dem alla. 37De grät högt och omfamnade honom och kysste honom. 38Det som bedrövade dem allra mest var att han sa att de aldrig mer skulle ses igen. Sedan följde alla honom ner till fartyget.
