În Iconia
1În Iconia, ei au intrat în sinagoga iudeilor și au vorbit în așa fel încât o mare mulțime de iudei și de greci au crezut. 2Însă iudeii care n‑au vrut să asculte au stârnit și au otrăvit sufletele neamurilor împotriva fraților. 3Totuși, Pavel și Barnabas au mai rămas acolo destul de mult timp, vorbind cu îndrăzneală despre Domnul, Care mărturisea despre Cuvântul harului Său, lăsând să se facă semne și minuni prin mâinile lor. 4Mulțimea din cetate s‑a împărțit: unii erau cu iudeii, iar alții erau cu apostolii. 5Neamurile și iudeii, alături de conducătorii lor, s‑au înțeles să‑i chinuie și să‑i omoare cu pietre. 6Dându‑și seama de lucrul acesta, Pavel și Barnabas au fugit în cetățile Licaoniei, Listra și Derbe, și în vecinătatea acestora. 7Ei au vestit Evanghelia și acolo.
În Listra și Derbe
8În Listra ședea un om neputincios, care nu umblase niciodată, fiind olog încă din pântecul mamei lui. 9El îl asculta pe Pavel în timp ce vorbea. Pavel s‑a uitat țintă la el și, văzând că are credință ca să fie vindecat, 10i‑a zis cu glas tare: „Ridică‑te și stai drept în picioare!“ El a sărit în picioare și a început să umble. 11Când au văzut mulțimile ce a făcut Pavel, și‑au ridicat glasul, zicând în limba licaoniană: „Dumnezeii au coborât la noi în chip de oameni!“11 În regiune circula o legendă care spunea că, odată, Zeus și Hermes au coborât printre oamenii locului, însă aceștia nu i‑au primit în casele lor, așa că au fost pedepsiți. Legenda este redată de poetul roman Ovidiu (vezi Metamorfoze, 8. 611-724). 12Pe Barnabas îl numeau Zeus12 Zeus era cea mai importantă zeitate din panteonul grecesc, luând la romani numele de Jupiter., iar pe Pavel, Hermes12 Hermes era una dintre numeroasele zeități ale panteonului grecesc, luând la romani numele de Mercur. Era considerat mesagerul zeilor și zeul elocvenței. – pentru că el era cel ce mânuia cuvântul. 13Preotul lui Zeus, al cărui templu era în fața cetății, a adus boi și ghirlande de flori la porți și, împreună cu mulțimile, voia să le aducă jertfă. 14Când au auzit aceasta, apostolii Barnabas și Pavel și‑au sfâșiat hainele și s‑au repezit afară, în mijlocul mulțimii, strigând: 15„Oamenilor15 Lit.: Bărbaților., de ce faceți aceste lucruri? Și noi suntem oameni obișnuiți, ca și voi15 Sau: oameni de aceleași suferințe [trăiri] ca voi.! Noi vă vestim Evanghelia ca să vă întoarceți de la aceste lucruri nefolositoare15 Cu referire la idoli sau idolatrie. la Dumnezeul cel Viu, Care a făcut cerul, pământul, marea și tot ce este în ele! 16În generațiile trecute, El a lăsat toate neamurile să umble pe propriile lor căi, 17măcar că nu S‑a lăsat fără mărturie în a face bine, dându‑vă ploi din cer și anotimpuri roditoare, săturându‑vă de hrană și umplându‑vă inimile de bucurie!“ 18Chiar și cu aceste cuvinte, cu greu au reușit să împiedice mulțimile să le aducă jertfă.
19Niște iudei din Antiohia și din Iconia au venit și au convins mulțimile să li se alăture. Ei au aruncat cu pietre în Pavel și apoi l‑au târât afară din cetate, crezând că a murit. 20Însă, când ucenicii s‑au strâns în jurul lui, Pavel s‑a ridicat și a intrat în cetate. A doua zi a plecat la Derbe împreună cu Barnabas.
Întoarcerea în Antiohia Siriei
21După ce au vestit Evanghelia și în cetatea aceea și au făcut destul de mulți ucenici, s‑au întors în Listra, în Iconia și în Antiohia, 22întărind sufletele ucenicilor, îndemnându‑i să rămână în credință și spunând că în Împărăția lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri. 23Au desemnat bătrâni23 Sau: prezbiteri. în fiecare biserică și, cu rugăciune și post, i‑au încredințat Domnului în Care crezuseră. 24Au trecut prin Pisidia și au venit în Pamfilia. 25Apoi au predicat Cuvântul în Perga, s‑au coborât în Atalia, 26iar de acolo au plecat pe mare spre Antiohia, locul de unde fuseseră încredințați harului lui Dumnezeu în vederea lucrării pe care o îndepliniseră. 27Când au ajuns, au adunat biserica și le‑au istorisit tot ce făcuse Domnul cu ei și cum deschisese El neamurilor ușa credinței. 28Și au rămas mult timp acolo, cu ucenicii.
Paul and Barnabas Preach in Iconium
1At Iconium, Paul and Barnabas went into the Jewish synagogue as usual. They spoke there with great power. Large numbers of Jews and Greeks became believers. 2But the Jews who refused to believe stirred up some of the Gentiles who were there. They turned them against the two men and the new believers. 3So Paul and Barnabas spent a lot of time there. They spoke boldly for the Lord. He gave them the ability to do signs and wonders. In this way the Lord showed that they were telling the truth about his grace. 4The people of the city did not agree with one another. Some were on the side of the Jews. Others were on the side of the apostles. 5Jews and Gentiles alike planned to treat Paul and Barnabas badly. Their leaders agreed. They planned to kill them by throwing stones at them. 6But Paul and Barnabas found out about the plan. They escaped to the Lycaonian cities of Lystra and Derbe and to the surrounding area. 7There they continued to preach the good news.
Paul Preaches in Lystra
8In Lystra there sat a man who couldn’t walk. He hadn’t been able to use his feet since the day he was born. 9He listened as Paul spoke. Paul looked right at him. He saw that the man had faith to be healed. 10So he called out, “Stand up on your feet!” Then the man jumped up and began to walk.
11The crowd saw what Paul had done. They shouted in the Lycaonian language. “The gods have come down to us in human form!” they exclaimed. 12They called Barnabas Zeus. Paul was the main speaker. So they called him Hermes. 13Just outside the city was the temple of the god Zeus. The priest of Zeus brought bulls and wreaths to the city gates. He and the crowd wanted to offer sacrifices to Paul and Barnabas.
14But the apostles Barnabas and Paul heard about this. So they tore their clothes. They rushed out into the crowd. They shouted, 15“Friends, why are you doing this? We are only human, just like you. We are bringing you good news. Turn away from these worthless things. Turn to the living God. He is the one who made the heavens and the earth and the sea. He made everything in them. 16In the past, he let all nations go their own way. 17But he has given proof of what he is like. He has shown kindness by giving you rain from heaven. He gives you crops in their seasons. He provides you with plenty of food. He fills your hearts with joy.” 18Paul and Barnabas told them all these things. But they had trouble keeping the crowd from offering sacrifices to them.
19Then some Jews came from Antioch and Iconium. They won the crowd over to their side. They threw stones at Paul. They thought he was dead, so they dragged him out of the city. 20The believers gathered around Paul. Then he got up and went back into the city. The next day he and Barnabas left for Derbe.
Paul and Barnabas Return to Antioch
21Paul and Barnabas preached the good news in the city of Derbe. They won large numbers of followers. Then they returned to Lystra, Iconium and Antioch. 22There they helped the believers gain strength. They told them to remain faithful to what they had been taught. “We must go through many hard times to enter God’s kingdom,” they said. 23Paul and Barnabas appointed elders for them in each church. The elders had trusted in the Lord. Paul and Barnabas prayed and fasted. They placed the elders in the Lord’s care. 24After going through Pisidia, Paul and Barnabas came into Pamphylia. 25They preached the good news in Perga. Then they went down to Attalia.
26From Attalia they sailed back to Antioch. In Antioch they had been put in God’s care to preach the good news. They had now completed the work God had given them to do. 27When they arrived at Antioch, they gathered the church together. They reported all that God had done through them. They told how he had opened a way for the Gentiles to believe. 28And they stayed there a long time with the believers.
