1Apostolii și frații care erau în Iudeea au auzit că neamurile au primit și ele Cuvântul lui Dumnezeu.
2Când Petru s‑a suit la Ierusalim, unii dintre creștinii circumciși îl judecau, 3zicând:
– Ai intrat în casă la niște bărbați necircumciși și ai mâncat cu ei!
4Atunci Petru a început să le explice pe rând cele întâmplate și le‑a zis:
5– Eram în cetatea Iafo și, în timp ce mă rugam, am avut5 Lit.: am văzut., într‑o răpire sufletească, o viziune. Am văzut un obiect coborând – ceva ca o pânză mare fiind adusă jos din cer, de cele patru colțuri – și venind până la mine. 6M‑am uitat în ea cu atenție și am văzut patrupede de pe pământ, fiare sălbatice, târâtoare6 Vezi nota de la 10:12. și păsări ale cerului. 7Apoi am auzit un glas care mi‑a zis: „Petru, ridică‑te, înjunghie și mănâncă!“ 8Însă eu am zis: „Nicidecum, Doamne! Căci niciodată n‑a intrat în gura mea ceva întinat sau necurat!“ 9Dar glasul mi‑a vorbit a doua oară din cer: „Ceea ce a curățit Dumnezeu, să nu consideri întinat!“ 10Lucrul acesta s‑a întâmplat de trei ori. Apoi toate au fost ridicate iarăși la cer. 11Și iată că imediat după aceea, la poarta casei în care eram, stăteau trei bărbați trimiși la mine din Cezareea11 Vezi nota de la 8:40.. 12Duhul mi‑a spus să mă duc cu ei fără să fac deosebire. Împreună cu mine au mers și acești șase frați. Am intrat în casa acelui om, 13iar el ne‑a istorisit cum a văzut un înger stând în casa lui și zicând: „Trimite la Iafo și cheamă‑l pe Simon, numit și Petru, 14care îți va spune cuvinte prin care vei fi mântuit tu și toată familia ta!“ 15În timp ce eu începusem să vorbesc, Duhul Sfânt S‑a coborât peste ei, așa cum S‑a coborât și peste noi la început. 16Atunci mi‑am amintit de cuvintele Domnului, așa cum El obișnuia să spună: „Ioan, într-adevăr, a botezat cu16 Sau: în. apă, dar voi veți fi botezați cu Duhul Sfânt.“ 17Deci, dacă Dumnezeu le‑a dat același dar ca și nouă, care am crezut în Domnul Isus Cristos, cine eram eu ca să‑L pot împiedica17 Sau: opri. pe Dumnezeu?!
18Când au auzit ei aceste lucruri, s‑au liniștit și L‑au slăvit pe Dumnezeu, zicând: „Așadar, Dumnezeu le‑a dat și neamurilor pocăința care duce la viață!“
Biserica în Antiohia
19Cei ce fuseseră împrăștiați din cauza persecuției care avusese loc în urma uciderii lui Ștefan au ajuns până în Fenicia, în Cipru și în Antiohia19 Al treilea oraș ca mărime din Imperiul Roman, după Roma și Alexandria.. Ei nu vorbeau despre Cuvânt nimănui în afară de iudei. 20Câțiva dintre ei însă, niște bărbați din Cipru și din Cirena, care veniseră în Antiohia, le‑au vorbit și grecilor, vestindu‑le Evanghelia despre Domnul Isus. 21Mâna Domnului era cu ei, și astfel un mare număr de oameni care au crezut, s‑au întors la Domnul. 22Vestea despre ei a ajuns și la urechile bisericii care era în Ierusalim, astfel că l‑au trimis pe Barnabas să meargă până în Antiohia. 23Când a ajuns el și a văzut harul lui Dumnezeu, s‑a bucurat și i‑a îndemnat pe toți să rămână lângă Domnul cu o inimă devotată.23 Lit.: scopul [planul/țelul] inimii. 24Căci Barnabas era un om bun și plin de Duhul Sfânt și de credință. Și o mulțime mare de oameni a fost adăugată la Domnul. 25S‑a dus apoi la Tars ca să‑l caute pe Saul 26și, când l‑a găsit, l‑a dus în Antiohia. Astfel, timp de un an întreg, ei s‑au adunat cu biserica și au dat învățătură la o mare mulțime de oameni. În Antiohia, ucenicii au fost numiți pentru prima oară „creștini“26 Gr.: christianos; termenul apare de trei ori în NT și are sensul de: cel care‑L urmează pe Cristos, cel care aparține lui Cristos. Vezi și 26:28; 1 Pet. 4:16..
27În acele zile, au coborât din Ierusalim în Antiohia niște profeți. 28Unul dintre ei, pe nume Agab, s‑a ridicat și a arătat, prin Duhul Sfânt, că urmează să vină o mare foamete în toată lumea28 Lumea cunoscută atunci. Sau în întreg Imperiul Roman.. Și așa s‑a și întâmplat în timpul lui Claudius28 Tiberius Claudius Nero Germanicus, împărat care a domnit între anii 41–54 d.Cr. Foametea a ținut din anul 45 d.Cr. până în anul 48 d.Cr.. 29Atunci ucenicii au hotărât să le trimită ajutor fraților care locuiau în Iudeea, fiecare după posibilitățile lui; 30și așa au și făcut, trimițând acest ajutor bătrânilor30 Sau: prezbiterilor., prin Barnabas și Saul.
Peter Explains His Actions
1The apostles and the believers all through Judea heard that Gentiles had also received God’s word. 2Peter went up to Jerusalem. There the Jewish believers found fault with him. 3They said, “You went into the house of Gentiles. You ate with them.”
4Starting from the beginning, Peter told them the whole story. 5“I was in the city of Joppa praying,” he said. “There I had a vision. I saw something that looked like a large sheet. It was being let down from heaven by its four corners. It came down to where I was. 6I looked into it and saw four-footed animals of the earth. There were also wild animals, reptiles and birds. 7Then I heard a voice speaking to me. ‘Get up, Peter,’ the voice said. ‘Kill and eat.’
8“I replied, ‘No, Lord! I will not! Nothing that is not pure and “clean” has ever entered my mouth.’
9“A second time the voice spoke from heaven. The voice said, ‘Do not say anything is not pure that God has made “clean.” ’ 10This happened three times. Then the sheet was pulled up into heaven.
11“Just then three men stopped at the house where I was staying. They had been sent to me from Caesarea. 12The Holy Spirit told me not to let anything keep me from going with them. These six brothers here went with me. We entered the man’s house. 13He told us how he had seen an angel appear in his house. The angel said, ‘Send to Joppa for Simon Peter. 14He has a message to bring to you. You and your whole family will be saved through it.’
15“As I began to speak, the Holy Spirit came on them. He came just as he had come on us at the beginning. 16Then I remembered the Lord’s words. ‘John baptized with water,’ he had said. ‘But you will be baptized with the Holy Spirit.’ 17God gave them the same gift he gave those of us who believed in the Lord Jesus Christ. So who was I to think that I could stand in God’s way?”
18When they heard this, they didn’t object anymore. They praised God. They said, “So then, God has allowed even Gentiles to turn away from their sins. He did this so that they could live.”
The Believers in Antioch
19Some believers had been scattered by the suffering that unbelievers had caused them. They were scattered after Stephen was killed. Those believers traveled as far as Phoenicia, Cyprus and Antioch. But they spread the word only among Jews. 20Some believers from Cyprus and Cyrene went to Antioch. There they began to speak to Greeks also. They told them the good news about the Lord Jesus. 21The Lord’s power was with them. Large numbers of people believed and turned to the Lord.
22The church in Jerusalem heard about this. So they sent Barnabas to Antioch. 23When he arrived and saw what the grace of God had done, he was glad. He told them all to remain true to the Lord with all their hearts. 24Barnabas was a good man. He was full of the Holy Spirit and of faith. Large numbers of people came to know the Lord.
25Then Barnabas went to Tarsus to look for Saul. 26He found him there. Then he brought him to Antioch. For a whole year Barnabas and Saul met with the church. They taught large numbers of people. At Antioch the believers were called Christians for the first time.
27In those days some prophets came down from Jerusalem to Antioch. 28One of them was named Agabus. He stood up and spoke through the Spirit. He said there would not be nearly enough food anywhere in the Roman world. This happened while Claudius was the emperor. 29The believers decided to provide help for the brothers and sisters living in Judea. All of them helped as much as they could. 30They sent their gift to the elders through Barnabas and Saul.
