Nouă Traducere În Limba Română

Ezra 6

Decretul lui Darius

1Atunci împăratul Darius a dat ordin să se caute în documentele aflate în arhivele din Babilon. El a găsit în palatul din Ahmeta[a], din provincia Mediei, un sul în care erau scrise următoarele:

„Memoriu

În primul an de domnie al împăratului Cirus, împăratul Cirus a dat următoarea poruncă cu privire la Casa lui Dumnezeu din Ierusalim: «Casa să fie rezidită, pentru a fi un loc unde să se aducă jertfe şi să-i fie puse temeliile. Să aibă o înălţime de şaizeci de coţi[b] şi o lăţime de şaizeci de coţi; să aibă trei rânduri de piatră cioplită şi un rând de lemn nou. Cheltuielile vor fi suportate de palatul imperial. Mai mult, vasele de aur şi de argint ale Casei lui Dumnezeu, care au fost luate de Nebucadneţar din Templul[c] de la Ierusalim şi aduse la Babilon, să fie duse înapoi la locul lor, în Templul de la Ierusalim; să le puneţi în Casa lui Dumnezeu!»

Drept urmare, Tatnai, guvernator al provinciei de peste râu, Şetar-Boznai şi camarazii voştri, emisari în provincia de peste râu, depărtaţi-vă de locul acela! Lăsaţi în pace lucrarea de la această Casă a lui Dumnezeu! Lăsaţi-i pe guvernatorul iudeilor şi pe cei din sfatul bătrânilor iudeilor să rezidească această Casă a lui Dumnezeu pe locul ei de odinioară.

Mai mult, dau următoarea poruncă cu privire la ceea ce trebuie să faceţi pentru aceşti bărbaţi din sfatul bătrânilor iudeilor, ca să poată rezidi această Casă a lui Dumnezeu: cheltuielile acestor oameni să fie imediat plătite din veniturile împăratului provenite din tributul provinciei de peste râu, astfel încât să nu înceteze lucrul. Zilnic să se dea preoţilor de la Ierusalim, la cerere, tot ce au nevoie – viţei, berbeci şi miei – pentru arderile de tot aduse Dumnezeului cerurilor, precum şi grâu, sare, vin şi ulei, ca să nu ducă lipsă 10 şi ca astfel să poată aduce jertfe de o aromă plăcută Dumnezeului cerurilor şi să se roage pentru viaţa împăratului şi a fiilor săi.

11 De asemenea, dau următoarea poruncă cu privire la orice om care va schimba edictul acesta: să se scoată o bârnă din casa lui şi să se ridice bârna ca să fie tras în ţeapă[d] pe ea, iar casa lui să fie prefăcută într-un morman de gunoi din cauza faptei lui.

12 Fie ca Dumnezeul Care Şi-a pus Numele să locuiască acolo să răstoarne pe orice împărat sau popor care va încerca să schimbe ceva cu scopul de a distruge această Casă a lui Dumnezeu din Ierusalim! Eu, Darius, am dat această poruncă! Să fie împlinită întocmai!“

Terminarea şi dedicarea Casei Domnului. Paştele

13 Tatnai, guvernatorul provinciei de peste râu, Şetar-Boznai şi camarazii lor au făcut întocmai cum le poruncise împăratul Darius. 14 Prin urmare, cei din sfatul bătrânilor iudeilor au continuat să zidească şi au reuşit, aşa cum le profeţiseră profetul Hagai şi Zaharia, fiul lui Ido. Ei au zidit şi au terminat potrivit cu porunca Dumnezeului lui Israel şi potrivit cu porunca lui Cirus, a lui Darius şi a lui Artaxerxes, împăraţii Persiei. 15 Casa a fost terminată în ziua a treia a lunii Adar[e], în al şaselea an al domniei împăratului Darius.

16 Israeliţii – preoţii, leviţii şi ceilalţi care fuseseră în captivitate – au sărbătorit cu bucurie dedicarea acestui Templu al lui Dumnezeu. 17 Pentru dedicarea acestei Case a lui Dumnezeu au oferit o sută de viţei, două sute de berbeci şi patru sute de miei, iar ca jertfă pentru păcatul întregului Israel au adus doisprezece ţapi, câte un ţap pentru fiecare seminţie. 18 I-au pus pe preoţi, după cetele lor, şi pe leviţi, după grupele lor, să facă lucrarea lui Dumnezeu la Ierusalim, după cum este scris în Cartea lui Moise.

19 Cei care fuseseră în captivitate au sărbătorit Paştele în a paisprezecea zi a lunii întâi. 20 Preoţii şi leviţii se curăţiseră în acelaşi timp, astfel că toţi erau curaţi. Ei au adus jertfa de Paşte pentru toţi cei ce fuseseră în captivitate, pentru rudele lor dintre preoţi şi pentru ei înşişi. 21 Israeliţii întorşi din captivitate au mâncat jertfa de Paşte împreună cu toţi aceia care se separaseră de necurăţia neamurilor ţării, ca să-L caute pe Domnul, Dumnezeul lui Israel. 22 Au celebrat cu bucurie Sărbătoarea Azimelor timp de şapte zile, căci Domnul îi înveselise întorcând spre ei inima împăratului Asiriei[f], ca să-i sprijinească în lucrarea de la Casa lui Dumnezeu, a Dumnezeului lui Israel.

Notas al pie

  1. Ezra 6:2 Sau Ecbatana, capitala de vară a imperiului persan
  2. Ezra 6:3 Aproximativ 30 m
  3. Ezra 6:5 Vezi nota de la 3:6
  4. Ezra 6:11 Sau: spânzurat
  5. Ezra 6:15 Luna a douăsprezecea în calendarul babilonian, ce corespunde lunilor februarie-martie; 12 martie 516 î.Cr., la aproape şaptezeci de ani după distrugerea lui
  6. Ezra 6:22 Împăratul persan purta acest titlu, precum şi pe cel de împărat al Babilonului

The Message

Ezra 6

11-3 So King Darius ordered a search through the records in the archives in Babylon. Eventually a scroll was turned up in the fortress of Ecbatana over in the province of Media, with this writing on it:

Memorandum

In his first year as king, Cyrus issued an official decree regarding The Temple of God in Jerusalem, as follows:

3-5 The Temple where sacrifices are offered is to be rebuilt on new foundations. It is to be ninety feet high and ninety feet wide with three courses of large stones topped with one course of timber. The cost is to be paid from the royal bank. The gold and silver vessels from The Temple of God that Nebuchadnezzar carried to Babylon are to be returned to The Temple at Jerusalem, each to its proper place; place them in The Temple of God.

6-7 Now listen, Tattenai governor of the land beyond the Euphrates, Shethar-Bozenai, associates, and all officials of that land: Stay out of their way. Leave the governor and leaders of the Jews alone so they can work on that Temple of God as they rebuild it.

8-10 I hereby give official orders on how you are to help the leaders of the Jews in the rebuilding of that Temple of God:

1. All construction costs are to be paid to these men from the royal bank out of the taxes coming in from the land beyond the Euphrates. And pay them on time, without delays.

2. Whatever is required for their worship—young bulls, rams, and lambs for Whole-Burnt-Offerings to the God-of-Heaven; and whatever wheat, salt, wine, and anointing oil the priests of Jerusalem request—is to be given to them daily without delay so that they may make sacrifices to the God-of-Heaven and pray for the life of the king and his sons.

11-12 I’ve issued an official decree that anyone who violates this order is to be impaled on a timber torn out of his own house, and the house itself made a manure pit. And may the God who put his Name on that place wipe out any king or people who dares to defy this decree and destroy The Temple of God at Jerusalem.

I, Darius, have issued an official decree. Carry it out precisely and promptly.

13 Tattenai governor of the land across the Euphrates, Shethar-Bozenai, and their associates did it: They carried out the decree of Darius precisely and promptly.

The Building Completed: “Exuberantly Celebrated the Dedication”

14-15 So the leaders of the Jews continued to build; the work went well under the preaching of the prophets Haggai and Zechariah son of Iddo. They completed the rebuilding under orders of the God of Israel and authorization by Cyrus, Darius, and Artaxerxes, kings of Persia. The Temple was completed on the third day of the month Adar in the sixth year of the reign of King Darius.

16-18 And then the Israelites celebrated—priests, Levites, every last exile, exuberantly celebrated the dedication of The Temple of God. At the dedication of this Temple of God they sacrificed a hundred bulls, two hundred rams, and four hundred lambs—and, as an Absolution-Offering for all Israel, twelve he-goats, one for each of the twelve tribes of Israel. They placed the priests in their divisions and the Levites in their places for the service of God at Jerusalem—all as written out in the Book of Moses.

19 On the fourteenth day of the first month, the exiles celebrated the Passover.

20 All the priests and Levites had purified themselves—all, no exceptions. They were all ritually clean. The Levites slaughtered the Passover lamb for the exiles, their brother priests, and themselves.

21-22 Then the Israelites who had returned from exile, along with everyone who had removed themselves from the defilements of the nations to join them and seek God, the God of Israel, ate the Passover. With great joy they celebrated the Feast of Unraised Bread for seven days. God had plunged them into a sea of joy; he had changed the mind of the king of Assyria to back them in rebuilding The Temple of God, the God of Israel.