Uciderea idolatrilor
1După aceea a strigat cu glas tare în auzul urechilor mele, zicând: „Să se apropie străjerii cetății, fiecare cu arma lui de distrugere!“ 2Și iată că șase bărbați veneau dinspre drumul Porții de Sus, care este înspre nord, fiecare cu arma lui distrugătoare în mână. Între ei era un om îmbrăcat în haine de in, care avea la brâu o călimară. Ei au venit și s‑au oprit în apropierea altarului de bronz.
3Slava Dumnezeului lui Israel s‑a ridicat dintre heruvimii de unde era și a venit deasupra pragului Casei. Apoi El l‑a chemat pe bărbatul care era îmbrăcat în haine de in și care avea călimara la brâu. 4Domnul i‑a zis: „Străbate cetatea, străbate Ierusalimul și fă un semn pe frunțile celor ce suspină și gem din cauza tuturor urâciunilor care se săvârșesc în mijlocul ei.“
5Iar celorlalți le‑a zis în auzul urechilor mele: „Străbateți cetatea în urma lui și ucideți! Ochii voștri să nu arate milă și să nu cruțați pe nimeni! 6Bătrâni și tineri, fecioare, copii și femei, pe toți să‑i ucideți! Însă de toți aceia care au primit semnul să nu vă atingeți! Începeți chiar din Sfântul Meu Lăcaș!“ Așa că ei au început cu bătrânii care erau înaintea Casei.
7El le‑a zis: „Întinați Casa și umpleți‑i curțile cu morți! Porniți!“ Ei au pornit și au ucis prin cetate.
8În timp ce ucideau ei, eu am rămas singur.
Atunci m‑am aruncat cu fața la pământ și am strigat, zicând:
– Ah, Stăpâne Doamne! Vei distruge Tu toată rămășița lui Israel, revărsându‑Ți furia peste Ierusalim?
9El mi‑a zis:
– Nelegiuirea Casei lui Israel și Iuda este mare, este foarte mare. Țara este plină de vărsare de sânge, iar cetatea este plină de nedreptate, căci ei zic: „Domnul a părăsit țara și Domnul nu vede!“ 10De aceea nu voi avea milă de ei și nu‑i voi cruța, ci voi face să cadă asupra capului lor faptele lor.
11Și, iată, bărbatul îmbrăcat în haine de in și cu călimara la brâu s‑a întors cu următorul mesaj: „Am făcut cum ai poruncit!“
Een teken op het voorhoofd
1Toen hoorde ik Hem met krachtige stem roepen: ‘Breng de wachters van de stad hierheen, ieder met een wapen in de hand.’ 2Op zijn geroep verschenen zes mannen uit de richting van de bovenste noordelijke poort, ieder met een dodelijk wapen. Eén van hen droeg linnen kleding en had een schrijverskoker aan zijn riem. Zij gingen de tempel binnen en bleven naast het koperen altaar staan. 3En de heerlijkheid van de God van Israël steeg op vanaf de cherubs waarop Hij had gerust, tot boven de ingang van de tempel. 4En de Here zei tegen de man met de schrijverskoker: ‘Ga door de straten van Jeruzalem en zet een teken op de voorhoofden van de mensen die huilen en zuchten om alle zonden die zij om zich heen zien.’ 5-6 Tegen de andere mannen hoorde ik de Here zeggen: ‘Loop achter hem aan door de stad en dood ieder die geen teken op het voorhoofd heeft. Spaar niemand en toon geen medelijden. Dood hen allemaal: oud en jong, meisjes, vrouwen en kleine kinderen, maar raak niemand aan die het teken draagt. Begin hier maar, bij mijn heiligdom!’ En zo begonnen zij met de leiders te doden. 7Hij zei: ‘Ontheilig de tempel! Vul de voorhoven met de lichamen van hen die u doodt! Vooruit, ga uw gang!’
Zo trokken zij door de stad en deden wat hun was opgedragen. 8Terwijl zij hun opdracht uitvoerden, was ik alleen. Ik liet mij met mijn gezicht naar beneden op de grond vallen en riep: ‘Och Oppermachtige Here! Zal de uitbarsting van uw toorn tegen Jeruzalem iedereen wegvagen die in Israël is achtergebleven?’ 9Maar Hij antwoordde: ‘De zonden van de inwoners van Israël en Juda zijn onmetelijk groot, het hele land is vol moord en overal wordt het recht verkracht, want zij denken bij zichzelf: de Here heeft het land verlaten en ziet ons toch niet! 10Daarom zal ik hen niet sparen, noch medelijden met hen hebben. Ik zal hen laten boeten voor alles wat zij hebben misdaan.’ 11Op dat moment kwam de man in de linnen kleding en met de schrijverskoker terug en zei: ‘Ik heb de opdracht die U mij gaf, uitgevoerd.’
