Profeție împotriva Edomului
1Cuvântul Domnului mi‑a vorbit, zicând: 2„Fiul omului, îndreaptă‑ți fața spre muntele Seir și profețește împotriva lui! 3Spune‑i că așa vorbește Stăpânul Domn: «Iată, sunt împotriva ta, munte al Seirului! Îmi voi întinde mâna împotriva ta și te voi preface într‑o pustietate și într‑un loc devastat! 4Îți voi preface cetățile în ruină, iar tu vei ajunge o pustietate și vei ști atunci că Eu sunt Domnul.
5Pentru că aveai o ură străveche și i‑ai doborât cu sabia pe fiii lui Israel în vremea necazului lor, în vremea pedepsei lor finale, 6de aceea, viu sunt Eu, zice Stăpânul Domn, că te voi îneca în sânge și sângele te va urmări. Fiindcă nu ai urât vărsarea de sânge, aceasta te va urmări. 7Voi preface muntele Seir într‑o pustietate și într‑un loc devastat. Și voi nimici din el pe oricine îl străbate7 Lit.: pe cel ce se duce și pe cel ce se întoarce; sau pe cel care încearcă să scape și pe cel care se întoarce.. 8Îi voi umple versanții de morții lui. Cei răpuși de sabie vor cădea pe dealurile tale, pe văile tale și în toate albiile tale. 9Te voi preface într‑o pustietate veșnică și cetățile tale nu vor mai fi locuite. Și vei ști astfel că Eu sunt Domnul.
10Pentru că ai zis: ‘Aceste două neamuri și aceste două țări vor fi ale mele și le vom lua în stăpânire!’, măcar că Domnul era încă acolo, 11de aceea, viu sunt Eu, zice Stăpânul Domn, că‑ți voi face după mânia și râvna pe care le‑ai arătat și tu, în ura ta față de ei. Și Mă voi face cunoscut în mijlocul lor când te voi judeca. 12Vei ști astfel că Eu, Domnul, am auzit toate batjocurile pe care le‑ai spus despre munții lui Israel atunci când ai zis: ‘Sunt pustiiți, ne sunt dați nouă să‑i devorăm!’ 13V‑ați lăudat împotriva Mea prin vorbirea voastră și v‑ați înmulțit cuvintele împotriva Mea, însă Eu am auzit.» 14Așa vorbește Stăpânul Domn: «Când tot pământul se va bucura, pe tine te voi preface într‑o pustietate. 15Pentru că te‑ai bucurat când moștenirea Casei lui Israel a fost pustiită, îți voi face și ție la fel. Vei ajunge o pustietate, munte Seir, tu și tot Edomul, și veți ști astfel că Eu sunt Domnul.»“
1Moreover the word of the LORD came unto me, saying, 2Son of man, set thy face against mount Seir, and prophesy against it, 3And say unto it, Thus saith the Lord GOD; Behold, O mount Seir, I am against thee, and I will stretch out mine hand against thee, and I will make thee most desolate.35.3 most…: Heb. desolation and desolation 4I will lay thy cities waste, and thou shalt be desolate, and thou shalt know that I am the LORD. 5Because thou hast had a perpetual hatred, and hast shed the blood of the children of Israel by the force of the sword in the time of their calamity, in the time that their iniquity had an end:35.5 perpetual…: or, hatred of old35.5 shed…: Heb. poured out the children35.5 force: Heb. hands 6Therefore, as I live, saith the Lord GOD, I will prepare thee unto blood, and blood shall pursue thee: sith thou hast not hated blood, even blood shall pursue thee. 7Thus will I make mount Seir most desolate, and cut off from it him that passeth out and him that returneth.35.7 most…: Heb. desolation and desolation 8And I will fill his mountains with his slain men: in thy hills, and in thy valleys, and in all thy rivers, shall they fall that are slain with the sword. 9I will make thee perpetual desolations, and thy cities shall not return: and ye shall know that I am the LORD.
10Because thou hast said, These two nations and these two countries shall be mine, and we will possess it; whereas the LORD was there:35.10 whereas…: or, though the LORD was there 11Therefore, as I live, saith the Lord GOD, I will even do according to thine anger, and according to thine envy which thou hast used out of thy hatred against them; and I will make myself known among them, when I have judged thee. 12And thou shalt know that I am the LORD, and that I have heard all thy blasphemies which thou hast spoken against the mountains of Israel, saying, They are laid desolate, they are given us to consume.35.12 to consume: Heb. to devour 13Thus with your mouth ye have boasted against me, and have multiplied your words against me: I have heard them.35.13 boasted: Heb. magnified 14Thus saith the Lord GOD; When the whole earth rejoiceth, I will make thee desolate. 15As thou didst rejoice at the inheritance of the house of Israel, because it was desolate, so will I do unto thee: thou shalt be desolate, O mount Seir, and all Idumea, even all of it: and they shall know that I am the LORD.
