Păcatul poporului a ajuns la culme
1Cuvântul Domnului mi‑a vorbit, zicând:
2„Fiul omului, vrei să judeci? Vrei să judeci cetatea cea setoasă de sânge? Atunci fă‑i cunoscute toate urâciunile! 3Spune‑i că așa vorbește Stăpânul Domn: «Cetate care verși sânge în mijlocul tău ca să‑ți grăbești ceasul și care‑ți faci idoli ca să te spurci, 4te‑ai făcut vinovată din cauza sângelui pe care l‑ai vărsat și a idolilor pe care ți i‑ai făcut ca să te spurci! Ți‑ai apropiat astfel ziua și ai ajuns la capătul anilor tăi! De aceea te voi face de dispreț printre neamuri și de râsul tuturor țărilor. 5Cei de aproape și cei de departe își vor bate joc de tine, căci ești vestită ca necurată și plină de tulburări!
6Iată că în tine fiecare dintre prinții lui Israel se folosește de puterea lui ca să verse sânge. 7În tine, tatăl și mama sunt necinstiți, străinul din mijlocul tău este jecmănit, iar orfanul și văduva sunt nedreptățiți. 8Ai disprețuit lucrurile Mele sfinte și Mi‑ai profanat Sabatele. 9În tine sunt cei ce defaimă ca să verse sânge, în tine sunt cei ce mănâncă pe munți și cei ce se desfrânează în mijlocul tău. 10În tine se descoperă goliciunea tatălui10 Eufemism ebraic cu sensul de a avea relații sexuale. și în tine este necinstită femeia în perioada necurăției ei. 11În tine, fiecare se dedă la urâciuni cu soția semenului său, fiecare își pângărește prin desfrânare nora și fiecare își necinstește sora, fiica tatălui său. 12În tine, se ia mită ca să se verse sânge; tu iei dobândă și camătă, câștigi de pe urma prietenului tău, jecmănindu‑l, iar pe Mine M‑ai uitat, zice Stăpânul Domn.
13Iată, bat din palme din cauza câștigului nedrept pe care l‑ai făcut și din cauza sângelui care a fost vărsat în mijlocul tău. 14Îți va rezista oare inima sau îți vor fi mâinile destul de tari în ziua în care Mă voi ocupa de tine? Eu, Domnul, am vorbit și voi face întocmai. 15Te voi împrăștia printre neamuri, te voi risipi în țări străine și voi pune astfel capăt necurăției din mijlocul tău. 16Când te vei fi întinat înaintea ochilor neamurilor, vei ști că Eu sunt Domnul.»“
17Cuvântul Domnului mi‑a vorbit, zicând: 18„Fiul omului, cei din Casa lui Israel au ajuns pentru Mine ca zgura de metal: toți sunt bronz, cositor, fier și plumb, în mijlocul furnalului; au ajuns ca zgura de argint. 19De aceea, așa vorbește Stăpânul Domn: «Pentru că toți ați devenit zgură, iată că vă voi strânge în mijlocul Ierusalimului. 20Așa cum se strânge argintul, arama, fierul, plumbul și cositorul în mijlocul furnalului și se suflă în foc ca să se topească, tot așa vă voi strânge și Eu în mânia și furia Mea, vă voi lăsa în mijlocul Ierusalimului și vă voi topi. 21Da, vă voi strânge și voi sufla peste voi cu focul înverșunării Mele, astfel că veți fi topiți în mijlocul Ierusalimului. 22Așa cum se topește argintul în mijlocul furnalului, tot așa veți fi și voi topiți în mijlocul Ierusalimului și veți ști că Eu, Domnul, Mi‑am revărsat furia peste voi.»“
23Cuvântul Domnului mi‑a vorbit, zicând: 24„Fiul omului, spune‑i țării astfel: «Tu ești o țară necurățită, neudată de ploaie în ziua indignării!» 25Uneltirea profeților este în mijlocul ei25 TM. LXX: a cărei prinți sunt în mijlocul ei precum leul care răcnește când își sfâșie prada. Ei devorează suflete și își însușesc bogății și lucruri scumpe, astfel că numărul văduvelor sporește în mijlocul țării. 26Preoții ei încalcă Legea Mea și întinează lucrurile Mele sfinte. Ei nu fac diferență între ce este sfânt și ce este obișnuit, nici nu‑i învață pe alții să facă diferență între ce este necurat și ce este curat. Își ascund ochii de Sabatele Mele și astfel Eu sunt necinstit în mijlocul lor. 27Conducătorii săi sunt în mijlocul ei asemenea lupilor care‑și sfâșie prada. Ei varsă sânge și pierd suflete ca să obțină un câștig nedrept. 28Profeții din mijlocul ei au pentru aceștia o tencuială din ipsos28 Vezi v. 30. – viziuni deșarte și preziceri28 Sau: practicarea divinației. Vezi nota de la Deut. 18:10. mincinoase. Ei zic: «Așa vorbește Stăpânul Domn!» Dar Domnul n‑a vorbit. 29Poporul țării se dedă la asuprire, se ocupă cu jaful, nedreptățește pe sărac și pe nevoiaș și asuprește străinul, ignorând dreptatea.29 Sau: și prin nedreptate îl jecmănește pe străin.
30Am căutat printre ei un om care să zidească zidul și să stea în spărtură înaintea Mea pentru țară, ca să n‑o distrug, dar nu am găsit niciunul. 31Prin urmare, Îmi voi revărsa peste ei indignarea, îi voi mistui cu focul înverșunării Mele și voi face ca umbletele lor să cadă asupra capetelor lor, zice Stăpânul Domn.“
Jerusalems og Judas synd
1Herren sagde til mig: 2„Du menneske, døm Jerusalem, den morderiske by. Oprems folkenes synder. 3Giv byen følgende budskab fra mig: Du har selv bragt straffen over dig ved at myrde uskyldige mennesker, og du har gjort dig uren ved at fremstille og dyrke afskyelige afgudsbilleder. 4Du er skyldig, Jerusalem, og du er selv årsag til din ulykke. Nu er tiden inde til, at du får din straf. Jeg vil ramme dig så hårdt, at alle andre folkeslag vil se ned på dig. 5Alle nationer, både nære og fjerne, skal håne dig for dit indre kaos og din afgudsdyrkelse.
6Israels ledere misbruger deres magt til vold og mord. 7Byens indbyggere er respektløse over for forældre, undertrykker de fremmede og mishandler enker og faderløse. 8De ringeagter mine love og min helligdom, og de ignorerer mine sabbatsdage. 9Folk arresteres og dømmes til døden på grundlag af sladder. Som en del af jeres afgudsdyrkelse holder I fester og begår al slags umoral rundt omkring på offerhøjene. 10Nogle mænd har seksuelt samvær med deres mor eller stedmor, eller med en kvinde, som har menstruation. 11Mange begår ægteskabsbrud, og nogle går i seng med en svigerdatter eller halvsøster.22,11 Jf. 3.Mos. 18. 12Korruptionen florerer i byen. Der er lejemordere, sortbørshandlere, pengeafpressere og profitmagere overalt. Men mig er der ingen, der skænker en tanke, siger Herren.
13Men jeg gør ende på den strøm af undertrykkelse og mord, du har på samvittigheden, Jerusalem. 14Regnskabets time er kommet, og så vil det vise sig, om du stadig er lige kry og selvrådig. Jeg, Herren, har talt, og mit ord står ved magt. 15Jeg spreder jer ud blandt fremmede folkeslag og sætter en stopper for al den uretfærdighed, I har begået. 16I vil blive ydmyget for øjnene af hele verden, og derefter vil I erkende, at jeg er Herren.”
17Herren sagde til mig: 18„Du menneske, Israels folk burde være som det ædle sølv, men er nu blandet med uædle metaller, såsom kobber, tin, jern og bly. 19-20Derfor skal du sige til dem fra mig af: Fordi I er blandet op med uædle metaller, vil jeg hælde jer i en smeltedigel i Jerusalem. Jeg vil smelte jer over min vredes ild. 21-22Jeg vil puste til ilden med min vredes åndepust, så I smelter som sølv, der smeltes over en voldsom ild. Derefter vil I forstå, at jeg er Herren, og at det er mig, der i min vrede har taget jer under behandling.”
23Herren sagde til mig: 24„Du menneske, sig til Israels folk, at når jeg udøser min vrede over landet, er det, som når regnen udebliver.22,24 Ordret „regn”, teksten er uklar. 25Landets regenter opfører sig som sultne løver på rov. De dræber uskyldige mennesker, røver andres ejendom og gør mange kvinder til enker. 26Landets præster bryder mine love, gør mit tempel urent og skelner ikke mellem helligt og syndigt, rent og urent. De overholder ikke sabbatten, men vanærer mig på alle måder. 27Landets politiske ledere er som ulve på rov, parate til at myrde for pengenes skyld. 28Profeterne holder hånden over dem ved at opdigte syner og varsler. ‚Hør Herrens ord!’ siger de, men jeg har ikke talt til dem. 29Hele landets befolkning er blevet uhæderlig og voldelig. De fattige og fremmede bliver undertrykt. Der er hverken lov eller ret i landet.
30Jeg søgte iblandt dem efter en retskaffen person, som ville kunne opbygge et forsvar og gå i forbøn for landet, så det ikke skulle ødelægges, men jeg fandt ingen. 31Derfor må jeg udøse min vrede over dem og straffe dem med tilintetgørelse. De rammes af følgerne af, hvad de har gjort, siger Herren.”
