Ezechiel 21 – NTLR & APSD-CEB

Nouă Traducere În Limba Română

Ezechiel 21:1-32

Babilon, sabia judecății lui Dumnezeu

1Cuvântul Domnului mi‑a vorbit, zicând: 2„Fiul omului, îndreaptă‑ți fața spre Ierusalim, predică împotriva locurilor sfinte și profețește împotriva țării lui Israel. 3Spune țării lui Israel că așa vorbește Domnul: «Iată, sunt împotriva ta, și de aceea Îmi voi scoate sabia din teacă și‑l voi tăia din tine atât pe cel drept, cât și pe cel rău. 4De vreme ce sunt pe cale să tai din tine atât pe cel drept, cât și pe cel rău, sabia Mea va ieși din teacă împotriva tuturor făpturilor, din sud până în nord. 5Și toate făpturile vor ști că Eu, Domnul, Mi‑am scos sabia din teacă; ea nu se va mai întoarce la locul ei

6Iar tu, fiul omului, gemi! Suspină cu coapsele zdrobite și cu amărăciune! Suspină înaintea ochilor lor. 7Când te vor întreba «De ce suspini?», să le răspunzi: «Din cauza veștii care vine! Orice inimă se va descuraja și toate mâinile vor slăbi. Orice duh va leșina și pe toți genunchii se va scurge apă7 Vezi nota de la 7:17..» Iat‑o că vine! Este foarte aproape, zice Stăpânul Domn.“

8Cuvântul Domnului mi‑a vorbit, zicând: 9„Fiul omului, profețește și spune că așa vorbește Stăpânul:

«O sabie, o sabie

este ascuțită și lustruită.

10Este ascuțită pentru măcel

și lustruită ca să scânteieze ca fulgerul.

Sau să ne bucurăm, sceptru al fiului Meu? Ea disprețuiește orice copac.10 Sensul frazei este nesigur. Sau Nu ne vom bucura, sceptru al fiului Meu.

11El a dat‑o să fie lustruită

și să poată fi ținută în mână.

Ea este o sabie ascuțită și lustruită

ca să fie pusă în mâna celui ce ucide.

12Strigă și gemi, fiul omului,

căci ea este scoasă împotriva poporului Meu

și împotriva tuturor prinților lui Israel.

Ei sunt dați sabiei împreună cu poporul Meu.

De aceea, lovește‑ți coapsa!12 Semn de mare suferință și întristare.

13Căci încercarea va avea loc. Și ce se va întâmpla dacă sceptrul, pe care sabia îl disprețuiește, nu va mai fi?13 Sensul versetului este nesigur. zice Stăpânul Domn

14Tu, fiul omului, profețește

și bate din palme!

«Fie ca sabia să lovească de două ori,

ba chiar de trei ori.

Este o sabie pentru prăpăd,

pentru un mare prăpăd,

o sabie care îi împresoară!

15Pentru ca inimile să se descurajeze

și mulți să se poticnească,

am pus sabia pentru înjunghiere

la toate porțile lor.

Ah, ea este făcută să scânteieze ca fulgerul

și este lustruită pentru măcel!

16Sabie, lovește în dreapta,

taie în stânga

sau oriunde îți este îndreptat tăișul!

17Iar Eu voi bate din palme

și‑Mi voi potoli furia!»

Eu, Domnul, am vorbit!“

18Cuvântul Domnului mi‑a vorbit, zicând: 19„Fiul omului, hotărăște două drumuri pe care să vină sabia împăratului Babilonului. Amândouă să iasă din aceeași țară. Apoi fă un semn; fă‑l la răscrucea drumului spre cetate. 20Să faci în așa fel încât unul din drumurile pe care trebuie să vină sabia să treacă prin Raba fiilor lui Amon, iar celălalt – prin Iuda, prin fortificațiile Ierusalimului. 21Căci împăratul Babilonului stă la răscrucea drumului, la capătul celor două drumuri, ca să ghicească prin divinație.21 Pentru divinație, vezi nota de la Deut. 18:10. El scutură săgețile, întreabă terafimii21 Idoli ai casei, așa cum erau penații în mitologia etruscă și romană. și se uită la ficat. 22În mâna lui dreaptă stă prezicerea pentru Ierusalim, ca să pregătească berbecii de fier, să dea ordin să înceapă măcelul, să scoată strigăte de război, să pregătească berbecii de fier împotriva porților, să înalțe rampe de asalt și să zidească întărituri. 23Dar cei care și‑au încălcat jurămintele pe care i le‑au făcut vor crede că ceea ce s‑a prevestit23 Prevestire prin „arta divinației“ (vezi nota de la Deut. 18:10). nu este decât deșertăciune. El însă le va ține minte nelegiuirea aceasta și îi va prinde.

24De aceea, așa vorbește Stăpânul Domn: «Pentru că v‑ați făcut nelegiuirea de pomină, descoperindu‑vă fărădelegile și lăsând astfel să vi se vadă păcatele în toate faptele voastre, pentru că ați făcut aceasta, veți fi prinși.

25Iar tu, prinț al lui Israel, păgân și ticălos, căruia ți‑a venit ziua, vremea pedepsei finale, 26așa vorbește Stăpânul Domn: ‘Să se dea jos turbanul! Să se înlăture coroana! Nimic nu va mai fi la fel. Cel smerit va fi înălțat, iar cel înălțat va fi smerit. 27O ruină! O ruină! O voi preface într‑o ruină. Și aceasta nu se va întâmpla până când nu va veni cel căruia îi aparține judecata; i‑am dat‑o lui.’»

28Iar tu, fiul omului, profețește și spune că așa vorbește Stăpânul Domn despre fiii lui Amon și despre disprețul lor:

«O sabie, o sabie

este scoasă pentru măcel.

Ea este lustruită, ca să reziste,

să fie un fulger.

29În pofida vedeniilor mincinoase despre tine,

în pofida divinației29 Pentru divinație, vezi nota de la Deut. 18:10. înșelătoare cu privire la tine,

vei fi pusă la gâtul

acelor ticăloși care vor fi uciși,

cărora le‑a venit ziua,

vremea pedepsei finale.

30Pune sabia înapoi în teacă!

În locul în care ai fost făurită,

în țara ta de origine,

acolo te voi judeca.

31Îmi voi revărsa peste tine indignarea

și voi sufla peste tine cu focul furiei Mele.

Te voi da pe mâna barbarilor,

a celor ce sunt pricepuți să distrugă.

32Vei cădea pradă focului,

sângele tău va fi vărsat în mijlocul țării

și nu vei mai fi amintită,

căci Eu, Domnul, am vorbit!»“

Ang Pulong Sa Dios

Ezekiel 21:1-32

Ang Babylon Gamiton sa Ginoo Ingon nga Espada sa Pagsilot sa Israel

1Miingon ang Ginoo kanako, 2“Tawo, pag-atubang sa Jerusalem ug panghimaraota ang Israel ug ang mga simbahan niini. 3Ingna sila nga ako, ang Ginoo nga Dios, nagaingon, ‘Kontra ko kamo! Ibton ko ang akong espada ug pamatyon ko kamo nga tanan, maayo man o daotan. 4Oo, pamatyon ko kamo nga tanan sa akong espada, gikan sa habagatan hangtod sa amihan. 5Ug mahibaloan sa tanan nga ako mao ang Ginoo. Giibot ko na ang akong espada, ug dili ko kini ibalik sa iyang sakoban hangtod nga dili mahuman ang iyang pagpamatay.’

6“Busa tawo, padungga sila nga mag-agulo ka sa kasubo ug sa kasakit sa imo nga kasingkasing. Mag-agulo ka diha sa ilang atubangan. 7Kon mangutana sila kon nganong nagaagulo ka, ingna sila nga tungod kini sa balita nga makapakurog, makapaluya, makapalisang, ug makapalipong kanila. Mahitabo gyud kini nga mga butanga sa dili madugay. Ako, ang Ginoo nga Dios, ang nagaingon niini.”

8Miingon pa gyud ang Ginoo kanako, 9-10“Tawo, isulti ang akong mensahe ngadto sa mga tawo. Ingna sila nga ako, ang Ginoo, nagaingon: Gibaid ko ang akong espada alang sa pagpatay kaninyo. Gipasinaw ko kini pag-ayo aron mokidlap kini sama sa kilat. Karon, maglipay pa ba kamo? Balewalaon pa ba ninyo ang akong mga pagdisiplina kaninyo?21:9-10 Balewalaon… kaninyo?: Dili klaro ang buot ipasabot niini sa Hebreo nga teksto. 11Gibaid ko ang akong espada ug gipasinaw, ug andam na kini nga gamiton sa pagpamatay.

12“Tawo, hilak ug kusog ug pukpoka ang imo nga dughan sa kasubo, kay kana nga espada mopatay sa akong katawhan nga mga Israelinhon ug sa ilang mga pangulo. 13Kini usa ka pagsulay sa akong katawhan. Dili sila maghunahuna nga dili ko ipadayon ang akong pagdisiplina kanila nga ilang gibale-wala. Ako, ang Ginoo nga Dios, ang nagaingon niini. 14Busa, tawo, isulti ang akong mensahe. Mopakpak ka sa pagtamay sa akong katawhan, ug mokuha kag espada ug itigbas kini sa makaduha o makatulo ka higayon ingon nga simbolo nga daghan ang mangamatay kanila sa gubat. 15Mangurog sila sa kahadlok ug daghan ang mangamatay kanila. Gibutang ko na ang espada diha sa mga pultahan sa ilang siyudad aron sa pagpatay kanila. Nagpangidlap kini sama sa kilat ug andam na sa pagpamatay. 16O espada! Panigbas sa wala ug sa tuo. Panigbas bisan asa. 17Mopakpak usab ako sa pagtamay sa akong katawhan, ug unya mawala ang akong kasuko. Ako, ang Ginoo, ang nagaingon niini.”

18Miingon ang Ginoo kanako, 19“Tawo, paghimog mapa ug markahi ang duha ka dalan nga mahimo nga agian sa hari sa Babylon nga nagadala sa espada. Kini nga duha ka dalan magsugod sa Babylon. Butangi ug timaan ang gisang-an sa duha ka dalan aron mahibaloan kon asa paingon kini nga duha ka dalan. 20Ang usa ka dalan paingon sa Raba, ang kapital sa Ammon, ug ang usa paingon sa Jerusalem, ang kapital sa Juda nga nalibotan ug paril. 21Kay ang hari sa Babylon mihunong sa gisang-an sa duha ka dalan ug magpakisayod kon asa siya nga dalan moagi pinaagi sa pagbunot sa pana,21:21 Ang mga pana ginabutangan sa ngalan sa tawo o dapit, unya ginauyog, ug pagkahuman magbunot ug usa. sa pagpangutana sa mga dios-dios, ug sa pagsusi sa atay sa mananap nga gihalad. 22Ang mabunot niya nga pana mao ang may marka nga Jerusalem. Unya mosinggit siya sa pagsulong sa Jerusalem ug sa pagpamatay sa mga nagpuyo niini. Magpahimo siyag tore-tore ug magpabutang siya sa pultahan sa Jerusalem ug dagkong mga kahoy nga iguba sa pultahan. Magpatapok siyag yuta diha sa kilid sa paril sa siyudad aron makatkat kini. 23Dili makatuo ang mga taga-Jerusalem nga mahitabo kini kanila tungod kay may kasabotan sila tali sa Babylon. Apan ang hari sa Babylon mopahinumdom kanila sa ilang mga sala, ug unya bihagon niya sila.

24“Busa ako, ang Ginoo nga Dios, nagaingon: Ang inyong mga sala nadayag na, ug gipakita gyud ninyo kon unsa kamo kamasinupakon ug kamakasasala. Tungod kay ginahimo ninyo kini, ipabihag ko kamo.

25“Ikaw nga daotan ug makasasala nga pangulo sa Israel, miabot na ang panahon nga ikaw silotan! 26Ako, ang Ginoo nga Dios, nagaingon: Huboa ang imo nga turban ug korona, kay may kausaban na ang tanan. Ang mga anaa sa ubos mahimo nga dungganon, ug ang mga dungganon ipaubos. 27Laglagon ko gyud ang Jerusalem! Dili kini matukod pag-usab hangtod nga moabot ang akong pinili nga maoy magahukom niini nga siyudad; kay siya ang akong gitugyanan niini.

28“Ug ikaw tawo, ingna ang mga Amonihanon nga nagbiay-biay sa Israel nga ako, ang Ginoo nga Dios, nagaingon kanila: Andam na ang espada aron sa pagpamatay. Gipasinaw kini pag-ayo aron magpangidlap sama sa kilat. 29Dili tinuod ang mga panan-awon ug mga tagna nga nadawat ninyo mahitungod sa espada. Ang tinuod, andam na ang espada sa pagputol sa mga liog sa daotan nga mga tawo. Ang panahon sa pagsilot kanila miabot na. 30Ibalik ko ba ang espada sa sakoban? Dili! Silotan ko kamo diha mismo sa inyong nasod, sa dapit diin kamo natawo. 31Ipatagamtam ko kaninyo ang akong labihan nga kasuko, ug itugyan ko kamo ngadto sa mabangis nga mga tawo, nga anad sa pagpatay. 32Mahimo kamo nga sugnod, ug ang inyong dugo mobanaw sa inyong yuta. Wala na gyud makahinumdom kaninyo. Ako, ang Ginoo, ang nagaingon niini.”