Prefigurarea exilului
1Cuvântul Domnului mi‑a vorbit, zicând: 2„Fiul omului, tu locuiești în mijlocul unei Case răzvrătite. Ei au ochi să vadă, dar nu văd și au urechi să audă, dar nu aud, căci sunt o Casă răzvrătită.
3De aceea, fiul omului, fă‑ți bagajul ca pentru exil și, în timpul zilei, de față cu ei, fă‑te că pleci în captivitate. Pleacă înaintea ochilor lor din locuința ta spre un alt loc! Poate vor înțelege că sunt o Casă răzvrătită. 4Să‑ți scoți afară bagajul ca pentru exil, în timpul zilei, ca să te vadă! Apoi să pleci seara, înaintea ochilor lor, cum pleacă exilații. 5Să faci o gaură în zid de față cu ei și să scoți bagajul pe acolo. 6Să‑l pui pe umăr, înaintea ochilor lor, și să pleci în amurg. Să‑ți acoperi fața, ca astfel să nu vezi pământul, căci te fac un semn pentru cei din Casa lui Israel.“
7Am făcut cum mi se poruncise. Mi‑am scos afară bagajul în timpul zilei, ca pentru exil, iar seara am făcut o gaură în zid cu propriile mele mâini. Am ieșit în amurg și mi‑am pus pe umăr bagajul, înaintea ochilor lor.
8Dimineața, Cuvântul Domnului mi‑a vorbit, zicând: 9„Fiul omului, nu te‑a întrebat această Casă a lui Israel, această Casă răzvrătită: «Ce faci?»
10Să le spui: «Așa vorbește Stăpânul Domn: ‘Rostirea aceasta se referă la prințul din Ierusalim și la toți cei din Casa lui Israel care locuiesc acolo.’» 11Spune‑le astfel: «Eu sunt un semn pentru voi! Cum am făcut eu, așa li se va face și lor. Vor merge captivi în exil.
12În amurg, prințul lor își va pune pe umăr bagajul ca să plece. El va face o gaură în zid ca să iasă, după care își va acoperi fața ca să nu vadă pământul. 13Eu însă Îmi voi arunca năvodul peste el și el va fi prins în lațul Meu. Îl voi aduce în Babilon, în țara caldeenilor, fără însă s‑o poată vedea; și va muri acolo. 14Pe toți cei din jurul lui – ajutoarele și toate trupele lui – îi voi împrăștia în toate vânturile și voi da drumul la o sabie după ei.
15Când îi voi împrăștia printre neamuri și‑i voi risipi în țări străine, vor ști că Eu sunt Domnul. 16Voi scăpa însă de sabie, de foamete și de molimă un anumit număr de bărbați, ca să istorisească despre toate urâciunile lor printre neamurile unde vor ajunge. Și vor ști atunci că Eu sunt Domnul.»“
17Cuvântul Domnului mi‑a vorbit, zicând: 18„Fiul omului, mănâncă‑ți pâinea tremurând și bea‑ți apa cu teamă și neliniște! 19Spune poporului țării: «Așa vorbește Stăpânul Domn despre locuitorii Ierusalimului și despre țara lui Israel: ‘Își vor mânca pâinea cu neliniște și își vor bea apa cu groază, căci țara va fi jefuită de toate bunurile ei, din cauza violenței tuturor celor ce locuiesc în ea. 20Cetățile locuite vor fi devastate, iar țara va deveni o paragină. Și vor ști atunci că Eu sunt Domnul.’»“
Judecata este aproape
21Cuvântul Domnului mi‑a vorbit, zicând: 22„Fiul omului, ce este cu zicala aceasta pe care o spuneți în țara lui Israel: «Se lungesc zilele și fiecare viziune rămâne neîmplinită!»? 23De aceea spune‑le: «Așa vorbește Stăpânul Domn: ‘Voi face să înceteze această zicală și n‑o vor mai folosi în Israel!’» În schimb, spune‑le astfel: «Se apropie zilele și împlinirea fiecărei viziuni. 24Căci nu va mai fi vreo viziune falsă sau vreo prezicere lingușitoare în mijlocul Casei lui Israel. 25Eu, Domnul, vorbesc, iar cuvântul pe care‑l spun se va împlini și nu va mai întârzia, deoarece chiar în zilele tale, Casă răzvrătită, voi împlini ceea ce am spus! zice Stăpânul Domn.»“
26Cuvântul Domnului mi‑a vorbit, zicând: 27„Fiul omului, iată, Casa lui Israel spune: «Viziunea pe care o are el se va împlini peste multe zile. El profețește cu privire la niște vremuri îndepărtate.»
28De aceea spune‑le: «Așa vorbește Stăpânul Domn: ‘Nu va mai întârzia niciun cuvânt de‑al Meu! Ceea ce am spus se va împlini! zice Stăpânul Domn.’»“
The exile symbolised
1The word of the Lord came to me: 2‘Son of man, you are living among a rebellious people. They have eyes to see but do not see and ears to hear but do not hear, for they are a rebellious people.
3‘Therefore, son of man, pack your belongings for exile and in the daytime, as they watch, set out and go from where you are to another place. Perhaps they will understand, though they are a rebellious people. 4During the daytime, while they watch, bring out your belongings packed for exile. Then in the evening, while they are watching, go out like those who go into exile. 5While they watch, dig through the wall and take your belongings out through it. 6Put them on your shoulder as they are watching and carry them out at dusk. Cover your face so that you cannot see the land, for I have made you a sign to the Israelites.’
7So I did as I was commanded. During the day I brought out my things packed for exile. Then in the evening I dug through the wall with my hands. I took my belongings out at dusk, carrying them on my shoulders while they watched.
8In the morning the word of the Lord came to me: 9‘Son of man, did not the Israelites, that rebellious people, ask you, “What are you doing?”
10‘Say to them, “This is what the Sovereign Lord says: this prophecy concerns the prince in Jerusalem and all the Israelites who are there.” 11Say to them, “I am a sign to you.”
‘As I have done, so it will be done to them. They will go into exile as captives.
12‘The prince among them will put his things on his shoulder at dusk and leave, and a hole will be dug in the wall for him to go through. He will cover his face so that he cannot see the land. 13I will spread my net for him, and he will be caught in my snare; I will bring him to Babylonia, the land of the Chaldeans, but he will not see it, and there he will die. 14I will scatter to the winds all those around him – his staff and all his troops – and I will pursue them with drawn sword.
15‘They will know that I am the Lord, when I disperse them among the nations and scatter them through the countries. 16But I will spare a few of them from the sword, famine and plague, so that in the nations where they go they may acknowledge all their detestable practices. Then they will know that I am the Lord.’
17The word of the Lord came to me: 18‘Son of man, tremble as you eat your food, and shudder in fear as you drink your water. 19Say to the people of the land: “This is what the Sovereign Lord says about those living in Jerusalem and in the land of Israel: they will eat their food in anxiety and drink their water in despair, for their land will be stripped of everything in it because of the violence of all who live there. 20The inhabited towns will be laid waste and the land will be desolate. Then you will know that I am the Lord.” ’
There will be no delay
21The word of the Lord came to me: 22‘Son of man, what is this proverb you have in the land of Israel: “The days go by and every vision comes to nothing”? 23Say to them, “This is what the Sovereign Lord says: I am going to put an end to this proverb, and they will no longer quote it in Israel.” Say to them, “The days are near when every vision will be fulfilled. 24For there will be no more false visions or flattering divinations among the people of Israel. 25But I the Lord will speak what I will, and it shall be fulfilled without delay. For in your days, you rebellious people, I will fulfil whatever I say, declares the Sovereign Lord.” ’
26The word of the Lord came to me: 27‘Son of man, the Israelites are saying, “The vision he sees is for many years from now, and he prophesies about the distant future.”
28‘Therefore say to them, “This is what the Sovereign Lord says: none of my words will be delayed any longer; whatever I say will be fulfilled, declares the Sovereign Lord.” ’
