Semnele care‑l vor însoți pe Moise
1Moise a răspuns și a zis:
– Iată că nu mă vor crede și nu mă vor asculta, ci vor zice: „Nu ți S‑a arătat Domnul!“
2Domnul l‑a întrebat.
– Ce ai în mână?
El a răspuns:
– Un toiag.
3Domnul i‑a zis:
– Aruncă‑l la pământ!
El l‑a aruncat la pământ și acesta s‑a transformat într‑un șarpe. Moise a fugit dinaintea lui.
4Apoi Domnul i‑a zis lui Moise:
– Întinde‑ți mâna și prinde‑l de coadă!
El și‑a întins mâna, l‑a prins și acesta s‑a transformat în mâna lui într‑un toiag.
5– Așa să faci pentru ca ei să creadă că ți S‑a arătat Domnul, Dumnezeul părinților lor, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov.
6Domnul i‑a mai zis:
– Bagă‑ți mâna în sân!
El și‑a băgat mâna în sân, iar când a scos‑o, iată că mâna lui era leproasă6 Ebr.: tsara’, verb la participiu din care derivă substantivul tsara’at (termen care, prin intermediul LXX, a ajuns să fie redat în versiunile moderne prin lepră). Majoritatea studiilor lexicale și medicale au ajuns însă la concluzia că termenul tradus în mod tradițional cu lepră se referă la o varietate de afecțiuni/infecții ale pielii, care pot fi contagioase sau nu. Acestea pot include Boala lui Hansen (lepra modernă, provocată de bacilul Mycobacterium leprae), dar și o serie de alte diagnostice moderne, cum ar fi: psoriazis, vitiligo, râie, dermatită seboreică, precum și alte tipuri de infecții datorate micozelor cutanate (ciupercile de piele) [peste tot în capitol]., ca zăpada.
7Apoi Domnul i‑a zis:
– Bagă‑ți mâna înapoi în sân!
El și‑a băgat mâna înapoi în sân. Când a scos‑o din sân, iată că se făcuse iarăși ca restul pielii sale.
8– Dacă nu te vor crede și nu vor lua în seamă mesajul primului semn, vor crede mesajul următorului semn. 9Dacă nu vor crede nici aceste două semne și nu vor asculta de glasul tău, să iei apă din Nil și s‑o verși pe pământ. Apa pe care o vei lua din Nil se va preface în sânge pe pământul uscat.
10Dar Moise I‑a zis Domnului:
– Ah, Stăpâne, eu nu sunt un om al cuvintelor, nici de ieri, nici de alaltăieri, nici măcar de când i‑ai vorbit robului Tău, căci vorbirea‑mi este greoaie, iar limba‑mi este încurcată10 Vezi 6:12, 30 și nota de la 6:12..
11Atunci Domnul l‑a întrebat:
– Cine a făcut gura omului? Sau cine îl face mut, sau surd, sau văzător, sau orb? Oare nu Eu, Domnul? 12Acum, du‑te, căci Eu voi fi cu gura ta și te voi învăța ce să spui.
13Însă Moise I‑a răspuns:
– Ah, Stăpâne, Te rog, trimite pe altcineva, pe care vei vrea să‑l trimiți!
14Atunci mânia Domnului s‑a aprins împotriva lui Moise și El a zis:
– Nu este levitul14 Și Moise era levit, fiind frate cu Aaron, însă accentul cade aici pe oficiul preoțesc care‑i va reveni mai târziu lui Aaron și fiilor săi (vezi 1 Cron. 23:13). Aaron fratele tău? Știu că el vorbește bine. Iată că vine să te întâlnească, iar când te va vedea, se va bucura în inima lui. 15Să vorbești cu el și să pui în gura lui aceste cuvinte. Eu voi fi cu gura ta și cu gura lui și vă voi învăța ce să faceți. 16El va vorbi poporului în locul tău. Îți va sluji drept gură și tu vei fi pentru el asemenea lui Dumnezeu. 17Să iei în mână toiagul acesta cu care vei face semnele.
Moise se întoarce în Egipt
18Moise s‑a întors la socrul său, Ietro, și i‑a zis:
– Te rog, lasă‑mă să mă întorc la frații18 Vezi nota de la 2:11. mei, care sunt în Egipt, ca să văd dacă mai trăiesc.
Ietro i‑a răspuns:
– Du‑te în pace!
19Domnul îi spusese lui Moise în Midian: „Întoarce‑te în Egipt, pentru că toți cei ce căutau să‑ți ia viața au murit.“ 20Moise și‑a luat soția și fiii, i‑a pus pe măgari și a plecat înapoi spre țara Egiptului. Moise avea în mână toiagul lui Dumnezeu.
21Domnul i‑a zis lui Moise: „Când vei pleca și te vei întoarce în Egipt, vezi să înfăptuiești înaintea lui Faraon toate minunile pe care te‑am împuternicit să le faci. Eu îi voi împietri21 În cărțile Exod și Deuteronom apar cinci verbe care descriu starea inimii lui Faraon și care sunt traduse uniform cu sensul de a împietri: a împietri/a face tare (4:21; 7:13; 7:22; 8:19; 9:35; 10:20, 27; 11:10; 14:8, 17), a deveni/face grea (7:14; 8:15, 32; 9:7; 9:12; 9:34; 10:1), a înțepeni (7:3), a se schimba (14:5) și a se înăspri (Deut. 2:30). inima și el nu va lăsa poporul să plece. 22Atunci să‑i spui lui Faraon: «Așa vorbește Domnul: ‘Israel este fiul Meu, întâiul Meu născut. 23Îți spun: lasă‑l pe fiul Meu să plece ca să‑Mi slujească. Dacă nu vrei să‑l lași să plece, iată că‑l voi ucide pe întâiul tău născut!’»“
24Pe drum, în locul în care au rămas peste noapte, Domnul l‑a întâlnit24 Sau: l‑a întâlnit pe fiul lui Moise. Lit.: l‑a întâlnit pe el. și a vrut să‑l omoare. 25Dar Sefora a luat o piatră ascuțită și a tăiat prepuțul fiului ei25 Vezi Gen. 17:14.. Apoi a atins cu el picioarele lui Moise și a zis: „Tu îmi ești un soț de sânge!“ 26Atunci El l‑a lăsat în pace. Ea a zis: „Un soț de sânge“ din cauza circumciziei.
27Domnul i‑a zis lui Aaron: „Du‑te în pustie ca să‑l întâlnești pe Moise.“ El a plecat și, când a ajuns la muntele lui Dumnezeu, l‑a întâlnit pe Moise și i‑a dat sărutare. 28Moise i‑a spus lui Aaron toate cuvintele cu care Domnul l‑a trimis și despre toate semnele pe care i le‑a poruncit să le facă. 29Apoi Moise și Aaron s‑au dus și i‑au adunat pe toți bătrânii fiilor lui Israel. 30Aaron le‑a spus toate cuvintele pe care Domnul i le zisese lui Moise și a făcut semnele înaintea poporului. 31Poporul a crezut, iar când au auzit că Domnul i‑a cercetat pe fiii lui Israel și le‑a văzut suferința, s‑au plecat la pământ și s‑au închinat.
Tekenen van Gods belofte
1Mozes zei evenwel: ‘Zij zullen mij niet geloven! Ze zullen het niet doen en zeker niet als ík het zeg. Zij zullen zeggen: “De Here is helemaal niet aan u verschenen!” ’ 2‘Wat hebt u daar in uw hand?’ vroeg de Here hem. ‘Een herdersstaf,’ antwoordde Mozes. 3‘Gooi hem eens op de grond,’ zei de Here. Mozes gooide de staf neer, hij veranderde onmiddellijk in een slang en Mozes deed snel een stap terug. 4Toen zei de Here: ‘Pak hem bij zijn staart!’ Mozes deed dat en plotseling werd het weer een herdersstaf! 5‘Doe dit en zij zullen u geloven!’ zei de Here. ‘Dan zullen zij er van overtuigd zijn dat de Here, de God van Abraham, Isaak en Jakob, werkelijk aan u is verschenen. 6Steek nu uw hand tussen uw kleren ter hoogte van uw borst.’ Mozes deed het en toen hij de hand terugtrok, was die wit van de uitslag! 7‘Steek hem nu weer tussen uw kleren,’ zei God. Toen Mozes dat deed en de hand daarna weer terugtrok, was de uitslag verdwenen! 8‘Als zij het eerste wonder niet geloven, zal het tweede hen wel overtuigen!’ zei de Here. 9‘En als zij u na deze twee wonderen nog niet geloven, neem dan wat water uit de Nijl en gooi dat op de grond. Het zal veranderen in bloed.’ 10Maar Mozes smeekte: ‘Och Here, ik ben helemaal geen goede spreker! Ik ben het nooit geweest en zal het ook nooit worden, ook niet nu U met mij gesproken hebt. Ik kan nooit de juiste woorden vinden.’ 11‘Wie heeft de mens een mond gegeven?’ vroeg de Here hem. ‘Ben Ik dat niet, de Here? Wie maakt de mens stom of doof, ziende of blind? 12Vooruit, zoek niet langer naar uitvluchten. Doe wat Ik u heb opgedragen. Ik zal u helpen met spreken en u vertellen wat u moet zeggen.’ 13Maar Mozes wierp tegen: ‘Here, stuur toch alstublieft iemand anders!’ 14Toen werd de Here boos en zei: ‘Goed, uw broer Aäron is een goed spreker. Hij komt hierheen om u te zoeken en zal erg blij zijn u te vinden.
15Ik zal u zeggen wat u hem moet vertellen en dan zal Ik u beiden helpen bij het spreken en u zeggen wat u moet doen. 16Hij zal in uw plaats het volk toespreken. Net zoals Ik u vertel wat u moet zeggen, zult u het hem vertellen. 17En vergeet niet uw staf mee te nemen zodat u de wonderen kunt doen die Ik u heb laten zien.’
18Mozes ging terug naar huis en besprak de zaak met zijn schoonvader Jetro. ‘Als u het goed vindt,’ zei Mozes, ‘ga ik terug naar Egypte om mijn familie te bezoeken. Ik weet niet eens of ze nog wel leven.’ ‘Ga in vrede,’ antwoordde Jetro.
19Voordat Mozes Midjan verliet, zei de Here tegen hem: ‘Wees niet bang om naar Egypte terug te gaan, want allen die u wilden doden, zijn overleden.’ 20Zo trok Mozes met zijn vrouw en zonen op ezels naar Egypte. De ‘staf van God’ hield hij stevig vast! 21De Here zei tegen hem: ‘Als u terugkomt in Egypte, moet u naar de farao gaan en hem de wonderen laten zien die Ik u heb getoond. Ik zal hem echter koppig maken zodat hij het volk niet zal laten gaan. 22Zeg dan tegen de farao: “De Here zegt: Israël is mijn oudste zoon 23en Ik heb u opgedragen hem te laten gaan zodat hij Mij kan aanbidden. Als u weigert, zal Ik uw oudste zoon doden”.’
24Mozes reisde verder met zijn gezin en toen hij op een avond stopte om te overnachten, verscheen de Here hem en probeerde hem te doden. 25Zijn vrouw Sippora greep een stenen mes, besneed haar zoon en hield de bloedende voorhuid tegen Mozesʼ voet. 26‘Ik heb je leven gered met het bloed van mijn zoon,’ zei zij. Toen liet de Here Mozes met rust.
27Daarna zei de Here tegen Aäron: ‘Ga Mozes in de woestijn tegemoet.’ Aäron reisde naar de berg Horeb, de berg van God, en ontmoette Mozes daar. Het was een gelukkig weerzien. 28Mozes vertelde Aäron wat de Here hem had opgedragen en wat zij moesten zeggen. Ook vertelde hij over de staf en de wonderen die zij voor de farao moesten doen. 29Zo gingen Mozes en Aäron samen terug naar Egypte en riepen de leiders van het volk Israël bijeen. 30Aäron vertelde hun wat de Here tegen Mozes had gezegd en Mozes toonde hun de wonderen. 31Het volk geloofde dat de Here hem had gestuurd. Toen de mensen hoorden dat de Here hun moeilijkheden had gezien en hen nu wilde redden, waren zij erg blij. Zij knielden neer en aanbaden Hem.
