Legi privind robia
(Deut. 15:12-18)
1Acestea sunt judecățile pe care trebuie să le pui înaintea lor: 2«Dacă vei cumpăra un rob evreu, el să te slujească timp de șase ani, iar în al șaptelea an să plece liber, fără să plătească nimic. 3Dacă a venit singur, va putea să plece singur. Dacă era căsătorit, să plece și soția lui împreună cu el. 4Dacă stăpânul lui i‑a dat o soție și ea i‑a născut fii sau fiice, soția și copiii ei să rămână ai stăpânului, iar el să plece singur. 5Dar dacă robul va zice: ‘Îmi iubesc stăpânul, soția și copiii și nu doresc să plec ca să fiu liber’, 6atunci stăpânul lui să‑l aducă la judecători6 Sau: să‑l aducă înaintea lui Dumnezeu., să‑l apropie de ușă sau de unul din stâlpii ușii și să‑i străpungă urechea cu o andrea. Astfel, el îi va sluji pentru totdeauna.
7Dacă un om își vinde fata ca roabă, ea să nu plece așa cum pleacă robii.7 Este vorba despre o situație în care părintele sărac își proteja fiica de lipsuri și de moarte și asigura familiei sale o resursă temporară de venit printr‑un aranjament cu o familie mai înstărită, fata urmând să se mărite cu stăpânul sau fiul acestuia. 8De asemenea, dacă ea nu‑i va plăcea stăpânului care și‑a luat‑o pentru el8 Sau: stăpânului ei, astfel că acesta n‑o va mai lua pentru el., acesta trebuie să permită răscumpărarea ei. Nu va avea dreptul s‑o vândă unui popor străin, pentru că a trădat‑o. 9Dacă o va da fiului său, să se poarte cu ea după dreptul fiicelor. 10Dacă însă își va lua o altă soție, nu va avea voie să‑i scadă celei dintâi nimic din hrana, îmbrăcămintea și drepturile ei de soție10 În ideea că o păstrează și pe prima ca soție. Astfel: Dacă se căsătorește însă cu ea, iar apoi, nemaiplăcând‑o, își va lua o altă soție, nu va avea voie să‑i scadă nimic din hrana, îmbrăcămintea și drepturile ei de soție.. 11Dacă nu face aceste trei lucruri pentru ea, atunci ea va putea să plece de la el fără nicio despăgubire, fără să plătească argint.
Legi privind violența fizică
12Când cineva lovește un om și acesta moare, să fie pedepsit cu moartea. 13Dacă n‑a stat la pândă ca să‑l omoare, ci Dumnezeu a îngăduit să se întâmple aceasta prin mâna lui, îi voi pregăti un loc în care să fugă. 14Însă dacă un om pune la cale să‑l ucidă pe semenul său prin vicleșug, chiar și de la altarul Meu să‑l iei ca să fie omorât!
15Cel ce‑și lovește tatăl sau mama să fie pedepsit cu moartea.
16Cine răpește un om și‑l vinde – sau chiar dacă omul este găsit în mâna răpitorului – să fie pedepsit cu moartea.
17Cel ce își blestemă tatăl sau mama să fie pedepsit cu moartea.
18Dacă se vor certa doi oameni, și unul îl va lovi pe celălalt cu o piatră sau cu pumnul18 Sau: cu o unealtă., iar acesta din urmă nu va muri, ci va fi nevoit să stea la pat, 19cel care l‑a lovit să nu fie pedepsit, dacă rănitul va putea să se ridice după o vreme și să umble afară cu ajutorul toiagului său. Va trebui însă să‑l despăgubească pe cel rănit pentru inactivitatea lui și să‑l îngrijească până când acesta se va vindeca.
20Dacă un om va lovi cu bățul pe robul său – sau pe roaba sa –, iar acesta va muri sub mâna lui, va trebui să fie răzbunat. 21Dar dacă robul se ridică după o zi sau două, să nu fie răzbunat, căci este argintul stăpânului său.
22Dacă se vor lupta niște bărbați și vor lovi o femeie însărcinată, iar copiii acesteia se vor naște înainte de vreme, fără nicio altă nenorocire, cel responsabil să plătească așa cum stabilește soțul femeii și să dea potrivit cu ce stabilesc judecătorii. 23Dar, dacă se va întâmpla vreo nenorocire, vei da viață pentru viață, 24ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior, 25arsură pentru arsură, rană pentru rană și vânătaie pentru vânătaie.
26Dacă un om va lovi ochiul robului său sau ochiul roabei sale și‑l distruge, îi va lăsa să plece liberi ca despăgubire pentru ochi. 27Dacă va face să cadă un dinte al robului său sau un dinte al roabei sale, îi va lăsa să plece liberi ca despăgubire pentru dinte.
28Dacă un bou va împunge și va omorî un bărbat sau o femeie, boul să fie omorât cu pietre. Să nu i se mănânce carnea, iar stăpânul boului va fi nevinovat. 29Dar dacă boul împungea mai dinainte, și stăpânul său a fost avertizat, însă nu l‑a ținut sub pază, boul să fie omorât cu pietre, când va omorî un bărbat sau o femeie, iar stăpânul său să fie omorât și el. 30Dacă stăpânului i se va stabili un preț de răscumpărare, să dea tot ce se va stabili pentru răscumpărarea vieții lui. 31Dacă boul va împunge un băiat sau dacă va împunge o fată, să i se facă stăpânului după aceeași lege. 32Dacă boul va împunge un rob sau o roabă, să se dea stăpânului acestora treizeci de șecheli32 Sau: sicli, greutate de bază, comună la toate popoarele semite antice; existau mai multe tipuri de șechel: regal (2 Sam. 14:26; aproximativ 13 gr), obișnuit (aproximativ 12 gr) și cel al Lăcașului (aproximativ 10 gr); greutatea șechelului a variat în diferite vremuri și în diferite zone; aproximativ 0,36 kg. de argint, iar boul să fie omorât cu pietre.
33Dacă un om descoperă o groapă sau dacă un om sapă o groapă și n‑o acoperă, iar un bou sau un măgar cade în ea, 34stăpânul gropii să‑l despăgubească cu argint pe stăpânul animalului mort, iar animalul mort să‑i rămână lui.
35Dacă boul unui om va împunge boul semenului său, iar boul acestuia moare, vor vinde boul viu, vor împărți argintul și vor împărți și boul mort. 36Sau dacă se știa mai dinainte că boul obișnuia să împungă, și stăpânul său nu l‑a ținut sub pază, atunci stăpânul trebuie să plătească bou pentru bou, iar animalul mort să‑i rămână lui.
Les lois sur les esclaves hébreux
1L’Eternel dit à Moïse : Voici les lois que tu exposeras au peuple : 2Lorsque vous achèterez un esclave hébreu, son service durera six ans ; la septième année, il partira libre, sans avoir rien à payer. 3S’il était célibataire en entrant à votre service, il partira seul. S’il était marié, sa femme partira avec lui. 4Si son maître lui a procuré une femme et qu’elle lui a donné des fils ou des filles21.4 C’est-à-dire : lui a donné l’une de ses esclaves., la femme et ses enfants resteront la propriété de son maître, lui seul partira libre. 5Mais si le serviteur déclare : « J’aime mon maître, ma femme et mes enfants, je renonce à partir libre », 6alors le maître prendra Dieu à témoin21.6 Concrètement cela signifie qu’il ira devant un représentant de l’autorité divine, c’est-à-dire un juge (voir 22.7-8 ; Dt 1.17) ou l’assemblée des juges (voir Ps 82.1). et fera approcher l’homme du battant de la porte ou de son montant et lui percera l’oreille avec un poinçon21.6 Le percement de l’oreille, courant en Syrie et dans les pays environnants comme signe de servitude, symbolisait l’obéissance stricte que le serviteur devait à son maître. et cet homme sera son esclave pour toujours21.6 Voir Lv 25.39-46..
7Si un homme a vendu sa fille comme servante, elle ne sera pas libérée dans les mêmes conditions que les esclaves. 8Si elle déplaît à son maître qui se la réservait21.8 Selon la leçon indiquée en marge par les copistes, le texte porte : et que celui-ci ne se l’attribue pas., il la fera racheter, mais il ne pourra pas la vendre à des étrangers. Ce serait la trahir. 9S’il l’a destinée à son fils, il la traitera selon le droit qui s’applique à des filles. 10Si, après l’avoir épousée, il prend une autre femme, il ne retranchera rien à la nourriture et à l’habillement de la première, ni à son devoir conjugal envers elle. 11S’il lui refuse l’une de ces trois choses, elle pourra partir libre, sans paiement21.11 En donnant ces droits à la femme-esclave, la Loi la protégeait et restreignait la polygamie..
La loi sur les atteintes aux personnes
12Celui qui frappera un homme et causera sa mort, sera puni de mort21.12 Voir Gn 9.6 ; Lv 24.17.. 13Cependant, s’il n’avait pas l’intention de donner la mort21.13 C’est le cas que nos législations ont retenu sous l’appellation d’homicide involontaire ou par imprudence., mais que Dieu a fait tomber l’homme entre ses mains, je te désignerai un endroit où il pourra se réfugier21.13 Dieu désignera certaines villes de refuge lorsque le peuple sera entré en Canaan (voir Nb 35.9-34 ; Dt 19.1-13 ; Jos 20.1-9).. 14Par contre, si quelqu’un agit avec préméditation, et qu’il assassine son prochain par ruse, vous irez jusqu’à l’arracher à mon autel21.14 L’autel était l’ultime refuge du coupable poursuivi par la justice (voir 1 R 1.50-51 ; 2.28-34 ; Am 3.14). pour le faire mourir.
15Celui qui frappe son père ou sa mère sera puni de mort.
16Celui qui commet un rapt sera également mis à mort – qu’il ait vendu sa victime comme esclave ou qu’on la trouve encore entre ses mains21.16 Voir Dt 24.7..
17Celui qui maudit son père ou sa mère sera puni de mort21.17 Voir Lv 20.9. Cité en Mt 15.4 ; Mc 7.10..
18Si, au cours d’une dispute, un homme en frappe un autre du poing ou à coups de pierres sans causer sa mort, mais en l’obligeant à s’aliter, 19si la victime se relève et peut de nouveau se promener dehors – fût-ce en s’appuyant sur une canne – celui qui l’aura frappé sera acquitté. Toutefois, il dédommagera l’autre pour son temps d’arrêt de travail et il se chargera de le faire soigner.
20Si quelqu’un fait mourir son esclave ou sa servante en le frappant à coups de bâton, il devra être puni. 21Toutefois, si le blessé survit un jour ou deux, son maître ne sera pas puni, car il l’a acquis avec son propre argent.
22Si des hommes, en se battant, heurtent une femme enceinte et causent un accouchement prématuré, mais sans qu’il y ait d’autre conséquence grave, l’auteur de l’accident devra payer une indemnité dont le montant sera fixé par le mari de la femme et approuvé par arbitrage. 23Mais s’il s’ensuit un dommage21.23 Pour la mère ou pour l’enfant., tu feras payer vie pour vie, 24œil pour œil, dent pour dent, main pour main, pied pour pied21.24 Cité en Mt 5.38., 25brûlure pour brûlure, blessure pour blessure, contusion pour contusion21.25 Voir Lv 24.19-20 ; Dt 19.21 ; Mt 5.38..
26Si un homme blesse son esclave ou sa servante à l’œil au point de lui en faire perdre l’usage, il lui rendra la liberté en compensation de l’œil perdu. 27S’il lui fait tomber une dent, il lui rendra également la liberté en compensation de sa dent. 28Si un taureau frappe un homme ou une femme et les tue, il sera lapidé. On n’en mangera pas la viande, mais son propriétaire ne sera pas puni. 29Toutefois si, depuis quelque temps, ce taureau avait l’habitude d’attaquer les gens et que son propriétaire en a été formellement averti mais ne l’a pas surveillé, et si ce taureau tue quelqu’un, il sera lapidé et son propriétaire sera lui aussi mis à mort. 30Si on impose au propriétaire une rançon pour sa vie, il devra donner tout ce qu’on lui réclamera. 31Si le taureau frappe un garçon ou une fille, on lui appliquera la même loi. 32S’il heurte un esclave ou une servante, le propriétaire de l’animal versera au maître de la victime trente pièces d’argent, et le taureau sera lapidé21.32 Prix moyen d’un esclave étranger. L’esclave hébreu devait être racheté au prix de cinquante pièces d’argent (Lv 27.3-6 ; il s’agit de sicles)..
La loi sur les atteintes aux biens
33Si quelqu’un, après avoir enlevé le couvercle d’une citerne ou après avoir creusé une citerne, la laisse ouverte et qu’un taureau ou un âne tombe dedans, 34le propriétaire de la citerne paiera au propriétaire de la bête l’argent qu’elle valait, et la bête morte lui appartiendra.
35Si le taureau de quelqu’un blesse mortellement celui d’un autre, le taureau vivant sera vendu et les deux propriétaires se partageront l’argent et l’animal mort. 36Mais si l’on savait que le taureau qui en a tué un autre avait l’habitude de donner des coups de corne et si son maître ne l’a pas surveillé, celui-ci devra remplacer le taureau qui a été tué et l’animal mort lui appartiendra.
37Si quelqu’un vole un bovin ou un mouton et qu’il l’abatte ou le vende, il devra donner cinq bovins pour le bovin volé ou quatre moutons pour le mouton volé.
