Cartea Legământului
(Ex. 20:1–23:33)
Cele Zece Porunci
(Deut. 5:6-33)
1Dumnezeu a rostit toate aceste cuvinte, zicând:
2„Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, Care te‑am scos din țara Egiptului, din casa robilor.
3Să nu ai alți dumnezei în afară de Mine!
4Să nu‑ți faci vreun chip cioplit și nici vreo înfățișare a ceea ce este sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele de sub pământ. 5Să nu te pleci înaintea lor și să nu le slujești, fiindcă Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, Care pedepsesc copiii pentru nelegiuirea părinților lor, până la a treia sau a patra generație5 Cel care păcătuia atrăgea pedeapsa atât asupra sa, cât și asupra familiei sale, alcătuită de obicei din trei sau patru generații (vezi Num. 16:31-34; Ios. 7:24). a celor ce Mă urăsc 6și arăt îndurare6 Ebr.: hesed, termen care apare frecvent (de peste 250 ori) în VT, având o varietate de sensuri (îndurare, bunătate, bunăvoință, milă, credincioșie, dragoste statornică). Se referă atât la relațiile dintre oameni, cât și, într‑un mod cu totul special, la relația dintre YHWH și Israel. Cel mai frecvent, se referă la loialitatea părților implicate în legământ (în special loialitatea lui YHWH, care este certă). Termenul, așa cum o dovedește varietatea de sensuri, cuprinde toate implicațiile loialității lui YHWH față de promisiunile legământului; [peste tot în carte]. față de mii de generații ale celor ce Mă iubesc și păzesc poruncile Mele.
7Să nu folosești nesăbuit7 Expresia poate avea mai multe sensuri: (1) abuzul față de acest Nume, concepția antică fiind aceea că o cunoaștere a numelui unei zeități oferă puteri magice cunoscătorului, care putea astfel să manipuleze zeitatea; (2) jurământul fals pe acest Nume – vezi Lev. 19:12; (3) numirea unui idol cu acest Nume – construcția gramaticală ebraică oferă spațiu pentru această interpretare; (4) orice altă folosire a Numelui fără un scop precis și corect (în mod nesăbuit). Numele Domnului, Dumnezeul tău, căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel care va folosi nesăbuit Numele Lui.
8Adu‑ți aminte de ziua de Sabat, ca s‑o sfințești8 Verbul poate avea sensul de a pune pe cineva/ceva într‑o stare specială (fizic sau spiritual), a consacra, a pune deoparte pentru Dumnezeu (uneori printr‑un ritual de ungere cu ulei sau sânge, spălare și/sau rugăciune ori declarație publică).! 9Să lucrezi șase zile și să‑ți faci toată lucrarea ta, 10dar ziua a șaptea este Sabatul Domnului, Dumnezeul tău. Să nu faci nicio lucrare nici tu, nici fiul tău sau fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vitele tale și nici străinul care locuiește în cetatea ta. 11Căci în șase zile a făcut Domnul cerurile, pământul, marea și tot ce este în ele, dar în ziua a șaptea S‑a odihnit. De aceea a binecuvântat Domnul ziua de Sabat și a sfințit‑o11 Vezi nota de la 20:8..
12Cinstește‑i pe tatăl tău și pe mama ta, pentru ca să ți se lungească zilele în țara pe care ți‑o dă Domnul, Dumnezeul tău!
13Să nu ucizi!
14Să nu comiți adulter!
15Să nu furi!
16Să nu depui mărturie falsă împotriva semenului tău!
17Să nu poftești casa semenului tău! Să n‑o poftești pe soția semenului tău, nici pe robul lui, nici pe roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui și nici vreun alt lucru care este al semenului tău!“
18Tot poporul vedea tunetele și fulgerele, auzea sunetul trâmbiței18 Vezi nota de la 19:16. și vedea muntele fumegând. Când poporul a văzut, a tremurat de frică și a stat la depărtare.
19Ei i‑au zis lui Moise:
– Vorbește tu cu noi și vom asculta. Dar să nu mai vorbească Dumnezeu cu noi, ca nu cumva să murim!
20Moise a răspuns poporului:
– Nu vă temeți, căci Dumnezeu a venit ca să vă pună la încercare și să aveți teama de El înaintea ochilor20 Lit.: fețelor. voștri, pentru ca să nu păcătuiți.
21Poporul stătea la depărtare, iar Moise s‑a apropiat de negura unde se afla Dumnezeu.
Idoli și altare
22Domnul i‑a zis lui Moise: „Așa să le vorbești fiilor lui Israel: «Voi înșivă ați văzut că v‑am vorbit din ceruri. 23Să nu vă faceți dumnezei de argint pe care să‑i puneți alături de Mine și să nu vă faceți dumnezei de aur.
24Să‑Mi faci un altar de pământ și să aduci pe el arderile tale de tot și jertfele tale de pace24 Adesea tradus prin jertfă de comuniune sau jertfă de mulțumire, deoarece poartă și aceste sensuri., oile tale și vitele tale. În orice loc în care voi face ca Numele Meu să fie amintit, voi veni la tine și te voi binecuvânta. 25Dacă‑Mi vei face un altar de piatră, să nu‑l zidești din pietre cioplite, pentru că, atunci când vei pune dalta pe piatră, o vei întina.25 Interdicția era îndreptată probabil împotriva unor practici canaanite. 26Să nu te urci pe trepte la altarul Meu, pentru ca să nu ți se descopere goliciunea înaintea lui.»
De ti bud
1Derefter gav Gud sit folk følgende budskab:
2„Jeg er Herren, jeres Gud, som reddede jer fra slaveriet i Egypten.
3Du må ikke tilbede andre end mig.
4Du må ikke lave afgudsbilleder af nogen art ud fra det, du ser i himmelrummet, på jorden eller i vandet under jorden. 5Du må ikke bøje dig for et afgudsbillede eller tilbede det, for jeg er Herren, din Gud, og jeg vil ikke dele din hengivenhed med nogen anden gud. Jeg undlader ikke at straffe dem, der hader mig, så det kan mærkes indtil tredje eller fjerde slægtled. 6Men jeg er også den, der er trofast gennem tusind generationer. Jeg gør godt mod dem, der elsker mig og holder mine befalinger.
7Du må ikke misbruge Herren, din Guds, navn. Jeg straffer den, der misbruger mit navn.
8Du skal holde hviledagen hellig. 9Du har seks dage om ugen til at udføre dit arbejde og dine daglige gøremål, 10men den syvende dag er en hviledag, som er indviet til Herren, din Gud. Den dag må du ikke udføre nogen form for arbejde. Det gælder også dine sønner, dine døtre, dine slaver, dine husdyr og eventuelle fremmede, som bor hos dig. 11Jeg brugte seks dage til at skabe jorden, himlen, havet og alt hvad der findes i dem, men jeg hvilede på den syvende dag. Derfor velsignede jeg hviledagen og gjorde den hellig.
12Du skal ære din far og din mor, så du kan få et godt og langt liv i det land, Herren, din Gud, vil give dig.
13Du må ikke begå drab.
14Du må ikke bryde ægteskabet.
15Du må ikke stjæle.
16Du må ikke anklage nogen på falsk grundlag.
17Du må ikke begære andre menneskers hus, ægtefælle, slaver, husdyr eller andet, der tilhører dem.”
18Da folket hørte larmen af tordenen og den frygtindgydende lyd af vædderhornet og så lynglimtene og røgen, der bølgede til vejrs fra bjerget, rystede de af skræk og holdt sig på afstand. 19Da sagde de til Moses: „Det er bedre, at du fortæller os, hvad Gud siger. Vi skal nok handle derefter! Men lad ikke Gud tale direkte til os mere, for så dør vi!”
20„I skal ikke være bange,” svarede Moses. „Når Gud kom til jer på denne frygtindgydende måde, var det, for at I skulle se hans vældige magt og lære at have ærefrygt for ham. Det skal hjælpe jer til ikke at synde imod ham.”
21Mens folket stod på afstand og så til, gik Moses ind i den tykke mørke sky, hvor Gud var.
Afguder og altre
22Herren sagde nu til Moses: „Du skal sige til folket: Nu har I selv hørt, at jeg har talt til jer fra himlen. 23Husk, at I ikke må lave eller tilbede afguder af sølv eller guld.
24De altre, I bygger for mig, må gerne være lavet af jord. På dem skal I ofre jeres får og geder og kvæg som brændofre og takofre. Hvor som helst I tilbeder og ærer mig, vil jeg selv komme til jer og velsigne jer. 25Hvis I bygger altre af sten, må I ikke bruge tilhuggede sten. For når I svinger værktøjet over dem, vanhelliger I dem. 26Og endnu en ting: Lav ikke trappetrin op til alteret, for at jeres nøgenhed under kjortlen ikke skal blottes, når I går op ad dem.
