Apa din stâncă
(Num. 20:1-13)
1Întreaga comunitate a fiilor lui Israel a plecat din pustia Sin, călătorind din loc în loc1 Vezi Num. 33:12-14., după cum le‑a poruncit Domnul. Ei și‑au așezat tabăra la Refidim, dar acolo nu era apă de băut pentru popor. 2Atunci poporul s‑a certat cu Moise.
Ei au zis:
– Dă‑ne apă să bem!
Moise le‑a răspuns:
– De ce vă certați cu mine? De ce Îl puneți la încercare2 Același verb este folosit atât în cazul lui Dumnezeu, Care pune la încercare omul/poporul (Gen. 22:1; Ex. 15:25; 16:4), cât și în cazul omului/poporului, care Îl pune la încercare (Îl ispitește) pe Dumnezeu (Ex. 17:2, 7). Vezi și Mt. 4:1; Mc. 1:13 și Lc. 4:2, unde verbul în limba greacă este folosit și în cazul Satanei, care Îl ispitește pe Isus. pe Domnul?
3Poporul stătea acolo însetat și cârtea împotriva lui Moise.
El zicea:
– De ce ne‑ai scos din Egipt? Ca să ne faci să murim de sete cu copiii și vitele noastre?
4Moise a strigat către Domnul, zicând:
– Ce să fac cu poporul acesta? Încă puțin și o să mă omoare cu pietre!
5Domnul i‑a răspuns lui Moise:
– Treci înaintea poporului și ia cu tine câțiva dintre bătrânii lui Israel. Ia în mână toiagul tău cu care ai lovit Nilul și du‑te. 6Iată, Eu voi sta acolo, înaintea ta, la6 Sau: pe. stâncă, în Horeb. Lovește stânca și din ea va ieși apă. Astfel, poporul va putea să bea.
Și Moise a făcut așa sub privirea bătrânilor lui Israel. 7El a pus acelui loc numele „Masa și Meriba“7 Masa și Meriba înseamnă Încercare și Ceartă., pentru că acolo fiii lui Israel s‑au certat și L‑au pus la încercare pe Domnul, zicând: „Este oare Domnul cu noi sau nu?“
Victoria împotriva lui Amalek
8După aceea a venit Amalek și s‑a luptat cu Israel la Refidim. 9Moise i‑a zis lui Iosua: „Alege câțiva oameni dintre noi și ieși! Luptă‑te cu Amalek! Mâine voi sta pe vârful dealului cu toiagul lui Dumnezeu în mâna mea.“ 10Iosua a făcut așa cum i‑a zis Moise și s‑a luptat cu Amalek, în timp ce Moise, Aaron și Hur s‑au urcat pe vârful dealului. 11Atunci când Moise își ținea mâna sus, Israel era mai tare, iar atunci când își lăsa mâna jos, era mai tare Amalek. 12Când mâinile lui Moise au obosit, au luat o piatră și au pus‑o sub el, iar el s‑a așezat pe ea. Apoi Aaron și Hur i‑au sprijinit mâinile, unul de‑o parte, iar altul de cealaltă parte. Și astfel mâinile lui au rămas întinse până la apusul soarelui. 13Iosua l‑a învins pe Amalek și pe poporul acestuia cu ascuțișul sabiei.
14Atunci Domnul i‑a zis lui Moise: „Scrie lucrul acesta într‑o carte ca aducere-aminte și citește‑o în auzul lui Iosua, căci voi șterge amintirea lui Amalek de sub ceruri.“ 15Moise a zidit un altar și i‑a pus numele „Domnul este steagul meu“15 Ebr.: YHWH Nissi, 16zicând: „Pentru că o mână s‑a ridicat spre tronul Domnului,16 Cu referire la mâinile lui Moise, ce au fost ridicate în timpul luptei (17:11). Sensul propoziției este nesigur. Unele traduceri redau: Pentru că o mână s‑a ridicat împotriva tronului Domnului, referindu‑se astfel la Amalek. Domnul va purta război împotriva lui Amalek din generație în generație.“
Wasser aus dem Felsen
(4. Mose 20,2‒13)
1Die Israeliten brachen aus der Wüste Sin auf und zogen von einem Lagerplatz zum nächsten, wie der Herr es ihnen befahl. Als sie in Refidim ihr Lager aufschlugen, fanden sie kein Trinkwasser. 2Da machten sie Mose bittere Vorwürfe und verlangten: »Gib uns Wasser zum Trinken!« Mose erwiderte: »Warum beschwert ihr euch bei mir? Warum stellt ihr den Herrn auf die Probe?« 3Aber die Israeliten quälte der Durst, und sie klagten Mose an: »Warum hast du uns nur aus Ägypten herausgeholt? Willst du uns mit unseren Kindern und all unseren Herden hier verdursten lassen?«
4Da rief Mose zum Herrn: »Was soll ich jetzt mit diesem Volk tun? Es fehlt nicht viel, und sie steinigen mich!« 5Der Herr antwortete: »Ruf einige von den Sippenoberhäuptern Israels und geh mit ihnen dem Volk voran! Nimm dabei den Stab in die Hand, mit dem du in den Nil geschlagen hast! 6Du wirst sehen, dass ich dich am Berg Horeb erwarte und dort vor dir auf einem Felsen stehe. Schlag mit dem Stab an diesen Felsen! Dann wird Wasser aus dem Stein herausströmen, und das Volk kann trinken.«
Vor den Augen der Sippenoberhäupter von Israel tat Mose, was der Herr ihm befohlen hatte. 7Er nannte diesen Ort Massa und Meriba (»Herausforderung« und »Vorwurf«), weil die Israeliten dort dem Herrn Vorwürfe gemacht und ihn herausgefordert hatten. Denn sie hatten gefragt: »Ist der Herr bei uns oder nicht?«
Der Kampf gegen die Amalekiter
8Als die Israeliten bei Refidim lagerten, rückten die Amalekiter an, um Israel anzugreifen. 9Mose befahl Josua: »Wähle kampferprobte Männer aus und zieh mit ihnen in die Schlacht gegen die Amalekiter! Ich selbst werde mich morgen auf den Hügel stellen, den Stab Gottes in der Hand.«
10Josua gehorchte und zog mit seinen Soldaten in den Kampf, wie Mose es befohlen hatte. Mose, Aaron und Hur stiegen auf den Hügel. 11Solange Mose seine Hände mit dem Stab erhoben hatte, behielten die Israeliten im Kampf die Oberhand; ließ er die Hände sinken, waren die Amalekiter überlegen. 12Mit der Zeit wurden Mose die Arme schwer. Da holten Aaron und Hur einen großen Stein, auf den er sich setzen konnte; sie selbst stellten sich links und rechts neben ihn und stützten seine Arme, bis die Sonne unterging. 13So konnte Josua das Heer der Amalekiter in der Schlacht besiegen.
14Danach sagte der Herr zu Mose: »Schreib zur Erinnerung in einem Buch nieder, was heute geschehen ist, und präge Josua die Worte ein! Denn ich werde die Amalekiter völlig vernichten, niemand wird sich mehr an sie erinnern.« 15Mose errichtete einen Altar und nannte ihn: »Der Herr ist mein Feldzeichen«. 16Er sagte: »Weil sie ihre Hand gegen die Herrschaft des Herrn erhoben haben,17,16 Der hebräische Text ist nicht sicher zu deuten. führt der Herr für alle Zeiten Krieg gegen die Amalekiter!«
