Mana și prepelițele
1Întreaga comunitate a fiilor lui Israel a plecat din Elim și a ajuns în pustia Sin, care este între Elim și Sinai, în ziua a cincisprezecea a lunii a doua după ieșirea lor din țara Egiptului. 2În pustie, întreaga comunitate a fiilor lui Israel a cârtit împotriva lui Moise și a lui Aaron. 3Fiii lui Israel le‑au zis: „O, de‑am fi fost omorâți de mâna Domnului în țara Egiptului, când stăteam lângă oalele cu carne și mâncam pâine din belșug! Căci ne‑ați adus în pustia aceasta ca să faceți să moară de foame toată adunarea aceasta!“
4Atunci Domnul i‑a zis lui Moise: „Iată, voi face să plouă pâine din cer pentru voi. În fiecare zi poporul să iasă și să adune pâine pentru ziua aceea. Îi voi pune la încercare ca să văd dacă vor umbla sau nu potrivit cu legea4 În acest context, lege (ebr.: tora) face referire la instrucțiunile sau poruncile pe care Domnul i le dă poporului cu privire la mană (vezi v. 16, 19, 23, 28). Mea. 5În ziua a șasea să pregătească ce au adunat, într‑o cantitate dublă față de ce au adunat în fiecare zi.“
6Moise și Aaron le‑au zis tuturor fiilor lui Israel: „Diseară, veți ști că Domnul v‑a scos din țara Egiptului, 7iar dimineață veți vedea slava Domnului, pentru că El aude cârtirile voastre împotriva Lui. Căci ce suntem noi, ca să cârtiți împotriva noastră?“ 8Moise a zis: „Veți ști aceasta când Domnul vă va da carne seara, iar dimineața – pâine din belșug, pentru că Domnul v‑a auzit cârtirile pe care le‑ați rostit împotriva Lui. Ce suntem noi? Cârtirile voastre nu sunt împotriva noastră, ci împotriva Domnului.“
9După aceea, Moise i‑a zis lui Aaron: „Spune întregii comunități a fiilor lui Israel: «Apropiați‑vă de Domnul, căci El a auzit cârtirile voastre.»“ 10În timp ce Aaron vorbea întregii comunități a fiilor lui Israel, ei s‑au uitat înspre pustie și iată că slava Domnului s‑a arătat în nor. 11Domnul i‑a vorbit lui Moise, zicând: 12„Am auzit cârtirile fiilor lui Israel. De aceea spune‑le: «Între cele două seri12 Vezi nota de la 12:6. o să mâncați carne, iar dimineața – pâine din belșug. Atunci veți ști că Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.»“
13Seara au venit niște prepelițe care au acoperit tabăra. Dimineața, în jurul taberei, se afla un strat de rouă. 14Când stratul de rouă s‑a ridicat, iată că pe fața pustiei au rămas niște boabe mici, ca boabele de gheață pe pământ. 15Când fiii lui Israel le‑au văzut, fiecare i‑a zis fratelui său: „Ce este aceasta?“ Căci nu știau ce este. Moise le‑a zis: „Este pâinea pe care Domnul v‑a dat‑o s‑o mâncați. 16Domnul a poruncit: «Fiecare din voi să adune cât îi trebuie pentru hrană și anume un omer16, 18, 32-33, 36 Un omer măsura a zecea parte dintr‑o efă; aproximativ 2,2 l (măsurile erau calculate în litri, atât pentru lichide, cât și pentru solide). de fiecare persoană, după numărul celor din cortul lui. Să adunați pentru fiecare persoană din cortul vostru.»“
17Fiii lui Israel au făcut astfel: unii au adunat mai mult, alții mai puțin. 18După ce au măsurat‑o cu omerul, au văzut că celui ce a adunat mai mult nu i‑a rămas în plus, iar cel ce a adunat mai puțin n‑a dus lipsă; fiecare om a adunat după nevoile lui. 19Moise le‑a zis: „Nimeni să nu lase ceva din ea până dimineața!“ 20Însă ei nu l‑au ascultat pe Moise. Unii au lăsat o parte din ea până dimineața, astfel că aceasta a făcut viermi și s‑a împuțit. Moise s‑a mâniat pe ei. 21În fiecare dimineață adunau după cum aveau nevoie. Când soarele era fierbinte, pâinea se topea. 22În ziua a șasea ei au adunat de două ori mai multă pâine, și anume doi omeri22 Vezi nota de la 16:16; aproximativ 4,4 l. de fiecare. Când toți conducătorii comunității au venit și l‑au înștiințat pe Moise, 23acesta le‑a zis: „Iată ce a spus Domnul: «Mâine este o zi de odihnă23 Termenul ebraic șabbaton. Spre deosebire de șabbat (Sabat, ziua de odihnă), șabbaton definește o perioadă cu semnificație specială și poate fi tradus cu sensul de zi solemnă, zi specială de odihnă. Când apare singur, termenul descrie ziua de Anul Nou (Lev. 23:24), ziua întâi și a opta din Sărbătoarea Corturilor (Lev. 23:29), perioada Anului Sabatic (Lev. 25:5) sau ziua de Sabat (Lev. 16:23). Când apare în forma de superlativ șabbat șabbaton, se referă la Ziua Ispășirii (Lev. 16:31; 23:32), perioada Anului Sabatic (Lev. 25:4) sau ziua de Sabat (Lev. 23:3)., un Sabat sfânt pentru Domnul. Coaceți ce aveți de copt, fierbeți ce aveți de fiert și tot ce vă rămâne păstrați până dimineața.»“ 24Ei au păstrat‑o așa cum a poruncit Moise, și ea nu s‑a împuțit și n‑a făcut viermi. 25Moise a zis: „Mâncați‑o azi, pentru că azi este Sabatul Domnului; azi nu veți găsi pâine pe câmp. 26S‑o adunați timp de șase zile, căci în ziua a șaptea, ziua de Sabat, ea nu va fi.“
27În ziua a șaptea însă, unii oameni din popor au ieșit să adune pâine, dar n‑au găsit nimic. 28Domnul i‑a zis lui Moise: „Până când veți refuza să păziți poruncile și legile Mele? 29Vedeți că Domnul v‑a dat Sabatul; de aceea vă dă El în a șasea zi pâine pentru două zile. Orice om să rămână acolo unde este. Niciunul să nu iasă din locul său în ziua a șaptea.“ 30Și astfel, în ziua a șaptea poporul s‑a odihnit.
31Casa lui Israel i‑a pus numele „mană“31 Mana înseamnă Ce? (ebr.: Man?). Ea era ca sămânța de coriandru. Era albă, iar la gust era ca o turtă cu miere. 32Moise a zis: „Acesta este cuvântul pe care l‑a poruncit Domnul: «Puneți deoparte un omer plin de mană, ca să fie păstrat de‑a lungul generațiilor voastre, pentru ca ei să vadă pâinea cu care v‑am hrănit în pustie, când v‑am scos din țara Egiptului.»“ 33Moise i‑a zis lui Aaron: „Ia un vas, pune în el un omer plin cu mană și așază‑l înaintea Domnului ca să fie păstrat de‑a lungul generațiilor voastre.“ 34Aaron l‑a pus înaintea Mărturiei34 Expresia descrie în mod specific locul în care era păstrată mana, dar ea trebuie înțeleasă în contextul Tablelor Legii, care aveau să fie revelate mai târziu. Expresia anticipă vremea când va fi construit Chivotul., ca să fie păstrat acolo, așa cum Domnul îi poruncise lui Moise. 35Fiii lui Israel au mâncat mană timp de patruzeci de ani, până când au ajuns într‑o țară locuită. Au mâncat mană până au ajuns la hotarul țării Canaan. (36Un omer este a zecea parte dintr‑o efă.)
天粮
1以色列全体会众从以琳出发，来到以琳和西奈中间的汛旷野，时值他们离开埃及后的第二个月的十五日。 2以色列全体会众在旷野向摩西和亚伦发怨言说： 3“我们还不如当初在埃及就死在耶和华手中。在那里，我们至少可以围在肉锅旁吃个饱。现在，你把我们带到旷野来，是要叫全体会众饿死在这里吗？”
4耶和华对摩西说：“我要从天上降下食物给你们。百姓可以每天出去拾取他们当天所需的分量，这样我就可以试验他们是否遵行我的训诲。 5到第六天，他们要比平时多拾取一倍，好够两天的分量。” 6摩西和亚伦对以色列百姓说：“今天晚上你们就知道把你们从埃及领出来的是耶和华。 7明天早上，你们会看见祂的荣耀，因为祂听见了你们向祂所发的怨言。我们算什么，你们何必埋怨我们？ 8耶和华听见你们发的怨言了，晚上祂必给你们肉吃，早晨再给你们饼吃。我们算什么？你们埋怨的其实不是我们，而是耶和华。” 9摩西对亚伦说：“你去叫以色列全体会众到耶和华面前来，因为祂已听见他们的怨言。” 10亚伦对以色列全体会众说话的时候，他们向旷野远望，果然看见耶和华的荣光在云彩中显现。 11耶和华对摩西说： 12“我已经听见以色列人的怨言。你告诉他们，‘到了黄昏，你们就会有肉吃，早晨就会有饼可以吃饱，这样你们就知道我是你们的上帝耶和华。’”
13到了黄昏，果然有许多鹌鹑飞来，把营地都遮盖了。到了早晨，营区四周的地上布满露水， 14露水蒸发以后，旷野便出现一层薄薄的、像白霜的东西。 15以色列人见了，不知道是何物，便彼此议论说：“这是什么？”摩西对他们说：“这就是耶和华给你们的食物。 16耶和华吩咐你们要按自己和家人的食量来拾取，每人约拾取两升。”
17于是，以色列人遵命而行，有些拾的多，有些拾的少。 18后来，他们用俄梅珥16:18 “俄梅珥”，量器，约“两升”。量的时候，就发现多拾的没有剩余，少拾的也没有缺乏，刚好是每人所需要的量。 19摩西又吩咐他们说：“你们所拾取的，不可留到早晨！” 20可是，有的人不听，留了一些。到第二天早上，食物已腐烂生虫，发出恶臭，摩西就向他们发怒。 21于是，百姓每天早晨出营拾取食物，各人按着所需分量拾取，到太阳升起后，食物就融化了。 22到第六天，他们就拾取双倍的分量，也就是每人四升。会众的首领来禀告摩西， 23摩西对他们说：“耶和华说，‘明天是安息日，是向耶和华守的圣安息日。你们要把一切食物预备好，或烤或煮，吃剩的可以留到明天。’” 24百姓就照摩西的吩咐，把吃剩的食物留到第二天早晨，食物没有发臭生虫。 25摩西对他们说：“你们今天就吃这些吧，因为今天是耶和华的安息日，地上不会有食物让你们拾取。 26你们有六天可以拾取食物，但第七天是安息日，没有食物可以拾取。” 27到了第七天早晨，有些人仍然出去要拾取食物，结果什么也找不到。 28耶和华对摩西说：“你们到什么时候才肯遵行我的诫命和吩咐呢？ 29要知道，耶和华已将安息日赐给你们，所以第六天我会赐你们双倍的食物。第七天，人人都要留在营中，不许外出。” 30于是，百姓在第七天休息。
31以色列人称这种食物为吗哪，它形状像芫荽的种子，白色，味道像用蜜糖制成的薄饼。 32摩西说：“以下是耶和华的吩咐，‘把两升的吗哪存留起来，直到世世代代，以便你们的子子孙孙可以看见上帝带你们离开埃及时在旷野赐给你们的食物。’” 33于是，摩西吩咐亚伦：“拿个罐子盛满两升的吗哪，放在耶和华面前，留到世世代代。” 34亚伦便照耶和华给摩西的吩咐，把吗哪放在约柜前保存起来。 35以色列百姓就在旷野吃了四十年的吗哪，直到他们到达有人烟的迦南为止。 36一俄梅珥等于十分之一伊法。
