Vestirea celei de‑a zecea urgii
1Domnul îi zisese lui Moise: „Voi mai aduce încă o urgie peste Faraon și peste Egipt. După aceasta, el vă va lăsa să plecați de aici. Când vă va lăsa să plecați de aici, de fapt el vă va alunga de tot. 2Spune poporului ca orice om să ceară vecinului său și orice femeie să ceară vecinei ei lucruri de argint și de aur.“ 3Domnul a făcut ca poporul să găsească bunăvoință înaintea3 Lit.: în ochii. egiptenilor. Mai mult, Moise a devenit un om foarte însemnat în țara Egiptului, atât în ochii slujitorilor lui Faraon, cât și în ochii poporului.
4Moise a zis:
– Așa vorbește Domnul: „La miezul nopții voi ieși în mijlocul Egiptului. 5Toți întâii născuți din țara Egiptului vor muri, de la întâiul născut al lui Faraon care stă pe tron, până la întâiul născut al roabei care învârte la râșniță și până la toți întâii născuți ai vitelor. 6Apoi va fi un mare strigăt în toată țara Egiptului, așa cum n‑a mai fost și nu va mai fi. 7Dar între fiii lui Israel nici măcar un câine nu va lătra, nici la animale, nici la oameni, ca să știți ce deosebire face Domnul între Egipt și Israel.“ 8Atunci toți acești slujitori ai tăi vor veni la mine și se vor pleca până la pământ înaintea mea, zicând: „Ieși, tu și tot poporul care te urmează!“ După aceea voi ieși.
Și plin de mânie Moise a ieșit de la Faraon.
9Domnul i‑a zis lui Moise: „Faraon nu vă va asculta, pentru ca minunile Mele să se înmulțească în țara Egiptului.“ 10Moise și Aaron au făcut toate aceste minuni înaintea lui Faraon, dar Domnul a împietrit10 Vezi nota de la Ex. 4:21. inima lui Faraon și acesta nu i‑a lăsat pe fiii lui Israel să plece din țara sa.
La Pâque
L’annonce du dernier fléau
1L’Eternel dit à Moïse : Je vais encore faire venir un fléau pour frapper le pharaon et l’Egypte. Après cela, il vous laissera partir d’ici ; et même, il vous chassera définitivement de son pays. 2Va donc parler au peuple : que chacun demande à son voisin, et chacune à sa voisine, des objets d’or et d’argent.
3L’Eternel fit gagner au peuple la faveur des Egyptiens, Moïse lui-même était un personnage très respecté par les hauts fonctionnaires du pharaon et par la population.
4Moïse dit au pharaon : Voici ce que l’Eternel déclare : « Au milieu de la nuit, j’irai et je parcourrai l’Egypte 5et tout fils aîné11.5 Au Moyen-Orient l’avenir de la famille reposait sur le fils aîné. Un jugement frappant les premiers-nés touchait toute la communauté. dans ce pays mourra, depuis le fils aîné du pharaon qui est sur le trône jusqu’à celui de la servante qui fait tourner la meule, ainsi que tout premier-né du bétail. 6De grands cris s’élèveront dans tout le pays comme il n’y en a jamais eu et comme il n’y en aura plus de semblable. 7Mais chez les Israélites, on n’entendra pas même un chien aboyer contre un homme ou une bête. Vous saurez ainsi que l’Eternel fait une distinction entre l’Egypte et Israël. 8Alors tous tes hauts fonctionnaires qui t’entourent viendront me trouver et se jetteront à mes pieds en suppliant : “Va-t’en, toi et tout le peuple qui marche à ta suite.” Après cela, oui, je partirai. »
Moïse sortit alors de chez le pharaon dans une grande colère.
9L’Eternel lui avait dit : Le pharaon ne vous écoutera pas, afin que mes prodiges se multiplient en Egypte.
10Moïse et Aaron accomplirent donc tous ces prodiges en présence du pharaon. Mais l’Eternel rendit son cœur obstiné, de sorte qu’il ne laissa pas les Israélites quitter son pays.
