Evrei 6 – NTLR & NIRV

Nouă Traducere În Limba Română

Evrei 6:1-20

1De aceea, lăsând învățătura începătoare despre Cristos, să ne îndreptăm spre maturitate1 Sau: spre desăvârșire., fără să mai punem din nou temelia pocăinței de faptele moarte și a credinței în Dumnezeu, 2a învățăturii despre ritualurile de spălare2 Termenul grecesc baptismon este la plural și se referă la toate ritualurile de spălare/curățire, nu numai la botezul creștin. Existau șase tipuri de „botez“ prin care credinciosul putea trece: (1) ritualurile de spălare/curățire evreiești, la care credinciosul putea participa dacă oferea dovada credinței și a ascultării de poruncile lui Dumnezeu; (2) botezul practicat de Ioan Botezătorul (F.A. 19:4), un botez al pocăinței și al pregătirii pentru venirea lui Mesia; acesta era un botez care făcea tranziția de la Vechiul Legământ la Noul Legământ; (3) botezul în apă practicat de Isus (In. 4:1), o continuare a lucrării lui Ioan, un botez care făcea tranziția spre identificarea credinciosului cu Isus ca Mesia; (4) botezul creștin, practicat doar după moartea și învierea lui Isus; acest botez este un simbol al identificării cu Isus în moartea Sa, fiind văzut de Pavel ca loc de înmormântare a modului de viață păcătos din trecut (Rom. 6:4); (5) botezul cu Duhul Sfânt (Mt. 3:11), simbolizând identificarea cu Isus în viața Sa; acest botez îi împuternicește pe credincioșii umpluți cu Duhul Sfânt să‑L mărturisească și să‑L reprezinte pe Isus prin modul lor de viață. În F.A. se poate observa strânsa legătură dintre botezul creștin și botezul cu Duhul Sfânt (F.A. 8:12-18; 9:17-18; 10:44-48; 19:1-6); (6) botezul cu foc (Mt. 3:11)., a punerii mâinilor, a învierii celor morți și a judecății veșnice. 3Și vom face aceasta dacă va îngădui Dumnezeu.

4Căci este imposibil pentru cei ce odinioară au fost luminați, au gustat darul ceresc, au fost făcuți părtași ai Duhului Sfânt 5și au gustat Cuvântul cel bun al lui Dumnezeu și puterile5 Gr.: dynamis, care poate însemna și minuni. veacului care vine, 6dar care apoi au căzut, este imposibil să fie înnoiți iarăși spre pocăință, întrucât ei Îl răstignesc din nou pentru ei pe Fiul lui Dumnezeu și‑L dau la batjocură. 7Când pământul absoarbe ploaia care deseori cade pe el și dă iarbă folositoare celor prin care este cultivat, el primește binecuvântarea de la Dumnezeu. 8Dacă însă dă spini și ciulini, atunci este nefolositor și este aproape să fie blestemat; sfârșitul lui este în ardere.

9Chiar dacă vorbim astfel, preaiubiților, totuși, în ce vă privește, suntem convinși că sunteți în stare de lucruri mai bune și care însoțesc mântuirea. 10Căci Dumnezeu nu este nedrept ca să uite lucrarea voastră și dragostea pe care ați arătat‑o pentru Numele Lui, prin faptul că i‑ați slujit și‑i slujiți pe sfinți. 11Însă ne dorim mult ca fiecare dintre voi să arate aceeași râvnă, ca să aibă siguranța deplină a speranței până la sfârșit, 12astfel încât să nu deveniți leneși, ci urmași12 Lit.: imitatori. ai celor ce, prin credință și îndelungă răbdare, moștenesc promisiunile.

Garanția promisiunii lui Dumnezeu

13Când Dumnezeu i‑a făcut o promisiune lui Avraam, pentru că nu avea pe nimeni mai mare pe care să jure, a jurat pe Sine Însuși, 14zicând: „Te voi binecuvânta cu adevărat și‑ți voi înmulți foarte mult sămânța14 Vezi Gen. 22:17..“ 15Și astfel, fiindcă a așteptat cu răbdare, Avraam a obținut promisiunea.

16Într-adevăr, oamenii jură pe cineva mai mare decât ei, iar jurământul pentru confirmare este sfârșitul oricărei dispute între ei. 17În același fel, când Dumnezeu a vrut să le arate mai limpede moștenitorilor promisiunii caracterul neschimbător al planului Său, El a garantat acest lucru printr‑un jurământ, 18pentru ca, prin două lucruri neschimbătoare, cu privire la care este imposibil ca Dumnezeu să mintă, să avem o puternică încurajare noi, cei care am fugit să ne ținem strâns de speranța pusă înainte. 19Avem această speranță ca pe o ancoră a sufletului, sigură și fermă, și care pătrunde dincolo de draperie19 Gr.: katapetasma, draperia care despărțea Locul Sfânt de Locul Preasfânt [peste tot în carte]., 20acolo unde predecesorul nostru, Isus, a intrat pentru noi. El a devenit Mare Preot în veci, după felul lui Melchisedek.

New International Reader’s Version

Hebrews 6:1-20

1So let us move beyond the simple teachings about Christ. Let us grow up as believers. Let us not start all over again with the basic teachings. They taught us that we need to turn away from doing things that lead to death. They taught us that we must have faith in God. 2These basic teachings taught us about different ways of becoming “clean.” They taught us about placing hands of blessing on people. They taught us that people will rise from the dead. They taught us that God will judge everyone. And they taught us that what he decides will last forever. 3If God permits, we will go beyond those teachings and grow up.

4What if some people fall away from the faith? It won’t be possible to bring them back. It is true that they have seen the light. They have tasted the heavenly gift. They have shared in the Holy Spirit. 5They have tasted the good things of God’s word. They have tasted the powers of the age to come. 6But they have fallen away from the faith. So it won’t be possible to bring them back. They won’t be able to turn away from their sins. They are losing everything. That’s because they are nailing the Son of God to the cross all over again. They are bringing shame on him in front of everyone. 7Some land drinks the rain that falls on it. It produces a crop that is useful to those who farm the land. That land receives God’s blessing. 8But other land produces only thorns and weeds. That land isn’t worth anything. It is in danger of coming under God’s curse. In the end, it will be burned.

9Dear friends, we have to say these things. But we are sure of better things in your case. We are talking about the things that have to do with being saved. 10God is fair. He will not forget what you have done. He will remember the love you have shown him. You showed it when you helped his people. And you show it when you keep on helping them. 11We want each of you to be faithful to the very end. If you are, then what you hope for will fully happen. 12We don’t want you to slow down. Instead, be like those who have faith and are patient. They will receive what God promised.

God Keeps His Promise

13When God made his promise to Abraham, God gave his word. There was no one greater than himself to promise by. So he promised by making an appeal to himself. 14He said, “I will certainly bless you. I will give you many children.” (Genesis 22:17) 15Abraham was patient while he waited. Then he received what God promised him.

16People promise things by someone greater than themselves. Giving your word makes a promise certain. It puts an end to all arguing. 17So God gave his word when he made his promise. He wanted to make it very clear that his purpose does not change. He wanted those who would receive what was promised to know this. 18When God made his promise, he gave his word. He did this so we would have good reason not to give up. Instead, we have run to take hold of the hope set before us. This hope is set before us in God’s promise. So God made his promise and gave his word. These two things can’t change. He couldn’t lie about them. 19Our hope is certain. It is something for the soul to hold on to. It is strong and secure. It goes all the way into the Most Holy Room behind the curtain. 20That is where Jesus has gone. He went there to open the way ahead of us. He has become a high priest forever, just like Melchizedek.