1Există un rău pe care l‑am văzut sub soare, un mare rău pentru fiii oamenilor. 2Dumnezeu îi dă unui om bogăție, averi și glorie, așa încât nu‑i lipsește nimic din ceea ce‑și dorește, însă Dumnezeu nu‑i dă dreptul să se bucure de ele, ci dă acest drept unui străin. Aceasta este o deșertăciune și un rău tulburător!
3Dacă unui om i s‑ar naște o sută de copii și ar trăi mulți ani, iar zilele anilor lui i s‑ar înmulți, dar sufletul lui nu s‑ar sătura de fericire și n‑ar avea parte nici măcar de înmormântare, eu zic că îi este mai bine unei stârpituri, decât îi este lui! 4Căci stârpitura vine în zadar și pleacă în întuneric, iar numele îi rămâne acoperit în întuneric. 5Deși ea n‑a văzut și n‑a cunoscut soarele, totuși, este mai multă liniște pentru aceasta, decât pentru celălalt, 6chiar dacă celălalt ar fi trăit de două ori o mie de ani, dar fără să fi văzut fericirea. Oare nu merg toate într‑un singur loc?
7Toată osteneala omului este pentru gura lui;
totuși, pofta lui nu este împlinită.
8Căci ce avantaj are înțeleptul față de cel nesăbuit?
Ce avantaj are săracul,
știind cum să se poarte înaintea celor vii?
9Mai bine ce vezi cu ochii,
decât umblarea după pofte!
Dar și aceasta este deșertăciune
și goană după vânt!
10Ceea ce există de mult timp a fost deja numit
și ce este omul a fost cunoscut deja;
el nu se poate judeca cu Cel Ce este mai tare decât el.
11Cu cât sunt mai numeroase cuvintele,
cu atât este mai mare deșertăciunea!
Și ce folos are omul din aceasta?
12Cine știe ce este bine cu adevărat pentru om în scurta lui viață, în zilele vieții lui deșarte, pe care le petrece ca o umbră? Cine îi poate spune omului ce va fi după el sub soare?
Hela livet är meningslöst
1Jag har sett ett annat ont fenomen under solen, och det vilar tungt på människan: 2Det är när Gud ger någon rikedom, ägodelar och ära, så att han inte saknar något han önskar, men att Gud sedan inte låter honom njuta av det, utan det får en främling göra. Detta är meningslöst, bedrövligt och ont.
3Om en man har hundra barn och får leva riktigt länge, men hur länge han än lever ändå inte kan njuta av det goda och inte ens får någon begravning, då säger jag att ett dödfött foster är lyckligare än den mannen. 4Meningslös var dess existens, det har gått in i mörkret och i mörkret höljs också dess namn. 5Även om det aldrig fått sett solen eller vetat om någonting, så har det mer ro än en sådan man. 6Och även om han lever tusen år två gånger om, men inte förmår glädjas över allt det goda han fått, så går väl alla slutligen till en och samma plats?
7All den möda som människan gör sig är för hennes levebröd,
och ändå blir hennes hunger aldrig tillfredsställd.
8Vilken fördel har den vise framför dåren?
Vad har den fattige för nytta av att veta
hur man ska hantera livet?
9Vad ögonen ser är bättre
än det man trånar efter.
Även detta är meningslöst och ett jagande efter vind.
10Allt som finns har redan sitt namn,
och det är känt vad människan är.
Hon kan inte gå till rätta med den som är starkare än hon.
11Ju fler ord, desto mer meningslöst – och till vilken nytta?
