1Există un rău pe care l‑am văzut sub soare, un mare rău pentru fiii oamenilor. 2Dumnezeu îi dă unui om bogăție, averi și glorie, așa încât nu‑i lipsește nimic din ceea ce‑și dorește, însă Dumnezeu nu‑i dă dreptul să se bucure de ele, ci dă acest drept unui străin. Aceasta este o deșertăciune și un rău tulburător!
3Dacă unui om i s‑ar naște o sută de copii și ar trăi mulți ani, iar zilele anilor lui i s‑ar înmulți, dar sufletul lui nu s‑ar sătura de fericire și n‑ar avea parte nici măcar de înmormântare, eu zic că îi este mai bine unei stârpituri, decât îi este lui! 4Căci stârpitura vine în zadar și pleacă în întuneric, iar numele îi rămâne acoperit în întuneric. 5Deși ea n‑a văzut și n‑a cunoscut soarele, totuși, este mai multă liniște pentru aceasta, decât pentru celălalt, 6chiar dacă celălalt ar fi trăit de două ori o mie de ani, dar fără să fi văzut fericirea. Oare nu merg toate într‑un singur loc?
7Toată osteneala omului este pentru gura lui;
totuși, pofta lui nu este împlinită.
8Căci ce avantaj are înțeleptul față de cel nesăbuit?
Ce avantaj are săracul,
știind cum să se poarte înaintea celor vii?
9Mai bine ce vezi cu ochii,
decât umblarea după pofte!
Dar și aceasta este deșertăciune
și goană după vânt!
10Ceea ce există de mult timp a fost deja numit
și ce este omul a fost cunoscut deja;
el nu se poate judeca cu Cel Ce este mai tare decât el.
11Cu cât sunt mai numeroase cuvintele,
cu atât este mai mare deșertăciunea!
Și ce folos are omul din aceasta?
12Cine știe ce este bine cu adevărat pentru om în scurta lui viață, în zilele vieții lui deșarte, pe care le petrece ca o umbră? Cine îi poate spune omului ce va fi după el sub soare?
1May nakita pa gayod akong dili maayo dinhi sa kalibotan nga dili gayod makatarunganon alang sa tawo: 2May mga tawo nga gihatagan sa Dios sa tanan nilang gitinguha: dungog, kabtangan, ug uban pang bahandi. Apan wala niya sila tugoti nga makapahimulos niini kondili ang ubang tawo hinuon. Wala kini kapuslanan, ug dili gayod maayo. 3Mahimo nga ang usa ka tawo taas ug kinabuhi ug daghag kabataan. Apan bisan taas ang iyang kinabuhi, kon wala siya malipay sa iyang maayong kahimtang sa kinabuhi, ug sa iyang pagkamatay wala siya hatagi ug desente nga lubong, mas maayo pa kay kaniya ang usa ka bata nga natawo nga patay. 4Kon namatay pa siya sa iyang pagkahimugso, mahanaw na unta siya ug dili na mahinumdoman pa. 5Wala unta siya makakita sa kahayag sa adlaw ug makahibalo bahin sa kinabuhi, ug mas nagmalinawon pa unta siya kaysa midako siya nga walay kalipay sa kinabuhi. 6Oo, mahimong magkinabuhi kadtong tawhana ug 2,000 ka tuig nga walay kalipay sa kinabuhi. Apan unsa pa may pulos niana nga mamatay man lang gihapon siya sama sa tanang mga tawo?
7Nagahago ang tawo aron makakaon, apan dili gihapon siya matagbaw. 8Busa unsa may bintaha sa tawong maalamon sa tawong buang-buang? Unsa may kaayohan nga makuha sa tawong kabos kon mahibalo siyang moatubang sa kinabuhi? 9Busa mas maayo pa nga makontento ka na lang kon unsa ang anaa kanimo kay sa magsige kag handom sa wala diha. Wala kini kapuslanan; sama lang nga nagagukod ka sa hangin.
10Gitakda na sa Dios ang tanan kaniadto pa, ug nasayod siya kon unsay mahitabo kanato. Busa dili kita makalalis sa Dios6:10 sa Dios: sa literal, sa mas kusgan pa kay kanato. bahin sa atong kapalaran. 11Kon magsige kita ug pakiglalis mas mawad-an ug pulos ang atong gipanulti, ug wala kini ikahatag nga kaayohan kanato. 12Walay nasayod kon unsa gayod ang maayo alang sa usa ka tawo sa hamubo ug walay kapuslanan niyang kinabuhi—lumalabay lang kini sama sa anino. Walay makasulti kaniya kon unsa ang mahitabo sa kalibotan human siya mamatay.
