Orice lucru își are timpul său
1Pentru toate există o vreme,
și orice lucru de sub ceruri își are timpul său:
2un timp pentru a te naște și un timp pentru a muri;
un timp pentru a sădi și un timp pentru a smulge;
3un timp pentru a ucide și un timp pentru a vindeca;
un timp pentru a dărâma și un timp pentru a zidi;
4un timp pentru a plânge și un timp pentru a râde;
un timp pentru a jeli și un timp pentru a dansa;
5un timp pentru a arunca cu pietre și un timp pentru a strânge pietre;
un timp pentru a îmbrățișa și un timp pentru a fi departe de îmbrățișări;
6un timp pentru a căuta și un timp pentru a pierde;
un timp pentru a păstra și un timp pentru a arunca;
7un timp pentru a rupe și un timp pentru a coase;
un timp pentru a tăcea și un timp pentru a vorbi;
8un timp pentru a iubi și un timp pentru a urî;
un timp pentru război și un timp pentru pace.
9Ce câștig are lucrătorul din toată osteneala lui? 10Am văzut munca pe care Dumnezeu o dă fiilor omului ca să se îndeletnicească cu ea. 11El a făcut toate lucrurile bune la timpul lor, a pus chiar și veșnicia11 Sau: un sens al veșniciei (adică al raportării lui la timp, atât la trecut, cât și la viitor); sau, pe baza unei asemănări între termeni, ignoranța, necunoașterea, în sensul limitelor pe care le are omul în a cunoaște pe deplin gândul lui Dumnezeu. în inimile lor, dar omul nu poate pricepe de la început până la sfârșit lucrarea pe care a făcut‑o Dumnezeu. 12Înțeleg că pentru oameni nu este nimic mai bun, decât să se bucure și să facă ce este bine în viață. 13În plus, faptul că cineva poate mânca, poate bea și poate duce un trai bun de pe urma întregii lui osteneli este un dar de la Dumnezeu. 14Înțeleg că tot ceea ce face Dumnezeu durează veșnic; la aceasta nimic nu se adaugă și nimic nu se scade. Dumnezeu face astfel pentru ca oamenii să se teamă de El.
15Ceea ce este, există de mult timp,
ceea ce va fi, a existat deja demult,
iar Dumnezeu va aduce înapoi ceea ce a trecut.15 Sensul versului este nesigur. Lit.: Dumnezeu va căuta pe cel ce este urmărit. Sau: Dumnezeu va aduce trecutul la judecată.
16Am mai văzut ceva sub soare:
Pe locul judecății, acolo era răutatea,
și pe locul dreptății, acolo era răutatea.
17Atunci am zis în inima mea:
„Dumnezeu îl va judeca
atât pe cel drept, cât și pe cel nedrept,
căci atunci va fi timp pentru orice lucru
și pentru orice faptă.“
18Apoi am zis în inima mea: „În privința fiilor oamenilor, Dumnezeu îi încearcă, pentru ca ei să vadă că sunt precum animalele.“ 19Căci soarta fiilor omului și soarta animalului este o singură soartă: cum este moartea unuia, așa este și moartea celuilalt. Cu toții au o singură suflare; avantajul omului față de animal nu este niciunul. Totul este deșertăciune! 20Totul merge în același loc, totul a fost făcut din țărână și totul se întoarce în țărână. 21Cine poate ști dacă sufletul omului merge sus, iar dacă sufletul animalelor21 Sau: cine poate cunoaște sufletul omului, care merge sus, sau sufletul animalelor, care. se coboară sub pământ?
22Am înțeles deci că nu există un alt lucru bun de care să se bucure omul, în afară de osteneala lui, căci aceasta este partea lui, și cine îl poate face să vadă ce va fi după el?
Tid til alt
1Alt i livet har sin egen tid:
2Tid til at fødes og tid til at dø,
tid til at plante og tid til at høste,
3tid til at dræbe og tid til at læge,
tid til at bryde ned og tid til at bygge op,
4tid til at græde og tid til at le,
tid til at sørge og tid til at danse,
5tid til at dænge sten på en mark3,5 Jf. 2.Kong. 3,25. og tid til at samle dem,
tid til at omfavne og tid til ikke at omfavne,
6tid til at finde og tid til at miste,
tid til at gemme og tid til at kassere,
7tid til at flænge og tid til at lappe,
tid til tavshed og tid til tale,
8tid til at elske og tid til at hade,
tid til krig og tid til fred.
Gud er suveræn
9Hvad har man så ud af alt sit slid? 10Gud har givet menneskene mange ting at beskæftige sig med. 11Alt har han skabt, så det har sin tid og tjener hans plan. Men skønt han har lagt evigheden i vores hjerter, fatter vi dog ikke hans plan og virke fra begyndelsen til enden. 12Derfor er det bedste, man kan gøre, at glæde sig og nyde livet, så længe det er muligt, 13for det at spise og drikke og finde tilfredsstillelse i sit arbejde er en Guds gave.
14Jeg ved, at hvad Gud gør, står ikke til at ændre. Man kan hverken lægge noget til eller trække noget fra. Hans hensigt er, at vi skal have ærefrygt for ham.
15Hvad der sker nu, er allerede sket før, og hvad der sker i fremtiden, er også sket før. Gud lader historien gentage sig.
16Jeg lagde også mærke til, at der var gudløshed og ondskab, hvor der burde være retfærdighed og godhed, 17og jeg sagde til mig selv: „Når tiden er inde, vil Gud dømme de gode såvel som de onde.” 18-19Gud lader verden gå sin gang for at lade os forstå, at den samme skæbne venter både mennesker og dyr: Alle indånder de den samme luft, og alle skal de dø en dag. Mennesket er i det stykke ikke bedre stillet end et dyr, for begges liv synes at være uden formål. 20Alle ender samme sted, for af jord er de kommet, og til jord skal de blive. 21Hvem ved, om menneskets ånd går opad, og dyrets ånd går nedad?
22Jeg fandt altså, at det bedste for et menneske er at glæde sig ved sit arbejde. Ingen af os kan vide, hvad der sker efter døden.
