1Adu‑ți aminte de Creatorul tău
în zilele tinereții tale,
până nu vin zilele cele rele
și până nu se apropie anii când vei zice:
„Nu găsesc nicio plăcere în ei“;
2până nu se întunecă soarele și lumina, luna și stelele
și până nu se întorc norii de ploaie.
3În zilele acelea încep să tremure paznicii casei,
iar cei tari șovăiesc,
se opresc cei ce macină, împuținați fiind,
și se întunecă cei ce se uită pe ferestre,
4se închid cele două uși care dau în stradă
și scade sunetul morii.
Atunci, cineva se va trezi la ciripitul păsării,
dar glasul tuturor cântărețelor se va auzi înăbușit;
5se vor teme de înălțime,
iar pe drum vor fi terori.
Adu‑ți aminte de Creatorul tău,
până nu înflorește migdalul,
până nu se târăște lăcusta
și până nu se strică caperul5 Cu referire la fructul arbustului Capparis spinosa, folosit atât ca și condiment, cât și pentru proprietățile lui afrodisiace.,
căci fiecare merge spre casa cea veșnică,
iar cei ce jelesc cutreieră pe stradă;
6până nu se rupe funia de argint
și până nu se sparge vasul de aur;
până nu se sfărâmă urciorul la izvor
și până nu este zdrobită roata de la puț;
7până nu se întoarce țărâna în pământ, de unde a fost luată,
și până când suflarea nu se întoarce la Dumnezeu,
Cel Care a dat‑o.
8O, deșertăciune a deșertăciunilor! zice oratorul.
Totul este deșertăciune!
Epilog
9Pe lângă faptul că oratorul a fost un înțelept, el a învățat și cunoștința pe popor, culegând, cercetând și aranjând numeroase proverbe. 10Oratorul a căutat să găsească cuvinte plăcute și să scrie drept cuvintele adevărului.
11Cuvintele înțelepților sunt ca niște țepușe, iar stăpânii colecțiilor de proverbe sunt ca niște cuie bătute, date de un singur păstor. 12Dincolo de toate acestea, fiule, ia aminte: să scrii12 Lit.: a face. multe cărți este o activitate fără sfârșit și prea mult studiu este obositor pentru trup.
13Concluzia la tot ceea ce ai auzit este aceasta:
teme‑te de Dumnezeu
și păzește poruncile Lui,
căci aceasta este datoria fiecărui om.13 Sau: căci aceasta este întreaga obligație a omului.
14Fiindcă Dumnezeu va aduce la judecată fiecare lucrare,
tot ce este ascuns,
fie bine, fie rău.
12
1若い日を夢中で楽しむあまり、あなたの造り主を忘れてはいけません。生きていることを楽しむ余裕などない逆境の時が来る前に、神を信じなさい。 2年を取り、日の光や月、星がかすんでよく見えず、夢も希望もなくなってから、神を思い出そうとしても手遅れです。 3やがて、手足が老齢のため震えるようになり、しっかりしていた足も弱くなり、歯がなくなって食べ物もかめず、目も見えなくなる時がきます。 4歯がなくなったら、物を食べるときは口を開かないようにしなさい。鳥がさえずり始める朝早く目が覚めても、耳が遠くて聞こえず、声もしわがれてきます。 5あなたは白髪でしわだらけの老人となり、高い所を怖がり、転ぶことを心配しながら足を引きずって歩きます。性欲もなく、死の門のそばに立ち、死んだ人を嘆く者のように永遠の家へと近づいて行きます。
6もう一度言います。あなたの若い日に、あなたの造り主を覚えなさい。銀色のいのちのひもが切れ、金の器が壊れ、水がめが泉のそばで壊れ、滑車が井戸のそばで壊れてしまう前に。 7やがて、ちりは元の地に帰り、たましいは、これを授けた神のもとに帰ります。 8伝道者は言います。すべて何もかもむなしい、と。
伝道者が出した結論
9しかし、伝道者は知恵があったので、自分の知っていることを全部人に教えました。また、さまざまの人生訓を集め、それを分類しました。 10知恵があっただけでなく、優れた教師でもあったからです。伝道者は人々に、自分の知っていることを興味深く教えました。
11知恵ある人のことばは、家畜を追い立てる突き棒のようなものです。大切な真理を逃しません。教師の語ることを身につける学生は賢い学生です。
12若い人よ、注意しなさい。人の意見には際限がありません。それを全部学ぼうと思うなら、いつになっても終わりがなく、疲れ果ててしまいます。
13これが私の最終的な結論です。神を恐れ、その命令に従いなさい。これこそ人間の本分です。 14神は私たちのすることをすべて、隠れたこともすべて、善も悪も、みなさばくのです。
