Nouă Traducere În Limba Română

Eclesiastul 1:1-18

1Cuvintele oratorului1-2, 12 Ebr.: qohelet, termen cu sens nesigur. Gr.: ekklesiastes, termen care arată înspre o persoană care vorbește în fața unei adunări (gr.: ekklesia; ebr.: qahal); sau conducător al adunării., fiul lui David, rege la Ierusalim.

Deșertăciunea existenței

2O, deșertăciune a deșertăciunilor! zice oratorul.

O, deșertăciune a deșertăciunilor! Totul este deșertăciune!

3Ce câștig are omul din toată osteneala

pe care o depune sub soare?

4O generație trece și apoi altă generație vine,

dar pământul rămâne mereu în picioare.

5Soarele răsare și apune,

grăbindu‑se apoi înspre locul de unde va răsări iar.

6Vântul se îndreaptă spre sud

și se întoarce spre nord.

Vântul se întoarce din nou, umblă

și revine la circuitul său.

7Toate râurile curg spre mare,

fără să o umple însă;

râurile se întorc de unde au plecat,

doar ca să pornească iarăși de acolo.

8Toate lucrurile sunt obositoare,

cum nu se poate spune,

dar ochiul nu se satură să privească,

așa cum nici urechea nu se satură să asculte.

9Ce a fost va mai fi,

iar ce s‑a făcut se va mai face.

Nu este nimic nou sub soare!

10Este vreun lucru despre care cineva poate zice:

„Vezi lucrul acesta? Este nou!“?

Totuși, el exista demult,

încă din veacurile dinaintea noastră.

11Nu a rămas nicio amintire despre oamenii de demult,11 Textul sugerează că poate fi vorba și despre lucrurile sau evenimentele de la început.

tot așa cum nici cei ce vor urma

nu se vor mai păstra în amintirea

celor ce vor veni după ei.

Deșertăciunea înțelepciunii

12Eu, oratorul, am fost rege peste Israel la Ierusalim. 13Mi‑am îndemnat inima să caute și să cerceteze înțelepciunea cu privire la tot ce este înfăptuit sub ceruri. Aceasta este o muncă obositoare, pe care Dumnezeu o dă fiilor omului ca să se îndeletnicească cu ea. 14Am observat toate lucrările care se fac sub soare și iată că toate sunt deșertăciune și goană după vânt.

15Ce a fost îndoit odată nu mai poate fi îndreptat,

iar ce lipsește nu poate fi numărat.

16I‑am vorbit inimii mele, zicând: „Iată că mi‑am mărit și mi‑am sporit înțelepciunea mai mult decât toți cei care au fost la Ierusalim înaintea mea. Inima mea a văzut multă înțelepciune și cunoștință.“ 17Mi‑am îndemnat inima să cunosc înțelepciunea și să cunosc nebunia și prostia, dar mi‑am dat seama că și aceasta este goană după vânt.

18Căci unde este multă înțelepciune, este și multă supărare

și cu cât este mai multă cunoștință,

cu atât este mai multă mâhnire.

New International Reader's Version

Ecclesiastes 1:1-18

Everything Is Meaningless

1These are the words of the Teacher. He was the son of David. He was also the king in Jerusalem.

2“Meaningless! Everything is meaningless!”

says the Teacher.

“Everything is completely meaningless!

Nothing has any meaning.”

3What do people get for all their work?

Why do they work so hard on this earth?

4People come and people go.

But the earth remains forever.

5The sun rises. Then it sets.

And then it hurries back to where it rises.

6The wind blows to the south.

Then it turns to the north.

Around and around it goes.

It always returns to where it started.

7Every stream flows into the ocean.

But the ocean never gets full.

The streams return

to the place they came from.

8All things are tiresome.

They are more tiresome than anyone can say.

But our eyes never see enough of anything.

Our ears never hear enough.

9Everything that has ever been will come back again.

Everything that has ever been done will be done again.

Nothing is new on earth.

10There isn’t anything about which someone can say,

“Look! Here’s something new.”

It was already here long ago.

It was here before we were.

11No one remembers the people of long ago.

Even those who haven’t been born yet

won’t be remembered

by those who will be born after them.

Wisdom Is Meaningless

12I, the Teacher, was king over Israel in Jerusalem. 13I decided to study things carefully. I used my wisdom to check everything out. I looked into everything that is done on earth. What a heavy load God has put on human beings! 14I’ve seen what is done on this earth. All of it is meaningless. It’s like chasing the wind.

15People can’t straighten things that are crooked.

They can’t count things that don’t even exist.

16I said to myself, “Look, I’ve now grown wiser than anyone who ruled over Jerusalem in the past. I have a lot of wisdom and knowledge.” 17Then I used my mind to understand what it really means to be wise. And I wanted to know what foolish pleasure is all about. But I found out that it’s also like chasing the wind.

18A lot of human wisdom leads to a lot of sorrow.

More knowledge only brings more sadness.