Nouă Traducere În Limba Română

Eclesiastul 1

1Cuvintele oratorului[a], fiul lui David, rege la Ierusalim.

Deşertăciunea existenţei

„O, deşertăciune a deşertăciunilor, zice oratorul,
    o deşertăciune a deşertăciunilor! Totul este deşertăciune!

Ce câştig are omul din toată osteneala
    pe care o depune sub soare?
Un neam trece şi altul vine,
    dar pământul rămâne mereu în picioare.
Soarele răsare şi apune,
    grăbindu-se apoi înspre locul de unde va răsări iar.
Vântul bate spre sud,
    apoi se întoarce spre nord,
se întoarce din nou, umblă mereu
    şi revine continuu la circuitul său.
Toate râurile curg spre mare,
    fără să o umple însă;
râurile se întorc de unde au plecat,
    doar ca să pornească iarăşi de acolo.
Toate lucrurile sunt obositoare,
    cum nu se poate spune,
dar ochiul nu se satură să privească,
    aşa cum nici urechea nu se satură să asculte.
Ce a fost va mai fi,
    iar ce s-a făcut se va mai face!
        Nu este nimic nou sub soare!
10 Dacă cineva zice:
    «Iată un lucru nou!»,
totuşi el exista demult,
    încă din veacurile dinaintea noastră.
11 Nu ne mai amintim de cei de demult,
    tot aşa cum nici cei ce vor urma
        nu se vor mai păstra în amintirea
        celor ce vor veni după ei.“[b]

Deşertăciunea înţelepciunii

12 „Eu, oratorul, am fost rege peste Israel la Ierusalim. 13 M-am dedicat studiului şi cercetării înţelepciunii cu privire la toate lucrurile care se săvârşesc sub ceruri; aceasta este o ocupaţie obositoare, pe care Dumnezeu o dă oamenilor ca să se îndeletnicească cu ea. 14 Am observat toate lucrările care se fac sub soare şi iată că toate sunt deşertăciune şi goană după vânt.

15 «Ce a fost îndoit odată nu mai poate fi îndreptat,
    iar ce lipseşte nu poate fi numărat.»

16 Mi-am zis: «Iată că mi-am mărit faima şi mi-am sporit înţelepciunea mai mult decât toţi cei care au fost la Ierusalim înaintea mea; inima mea a experimentat mult mai multă înţelepciune şi cunoştinţă.» 17 M-am dedicat cunoaşterii înţelepciunii, precum şi cunoaşterii nebuniei şi a prostiei, dar mi-am dat seama că şi aceasta este goană după vânt.

18 «Unde este multă înţelepciune, este şi multă supărare
    şi cu cât este mai multă cunoştinţă, cu atât este mai multă mâhnire.»“

Notas al pie

  1. Eclesiastul 1:1 Ebr.: Qohelet, termen cu sens nesigur; gr.: Ecclesiastul, termen care arată înspre o persoană care vorbeşte în faţa unei adunări (gr.: ecclesia; ebr.: qahal); sau: conducător al adunării; şi în vs. 2, 12
  2. Eclesiastul 1:11 Poate fi vorba şi despre lucruri sau fapte (vezi v. 10)

New International Reader's Version

Ecclesiastes 1

Everything Is Meaningless

1These are the words of the Teacher. He was the son of David. He was also the king in Jerusalem.

“Meaningless! Everything is meaningless!”
    says the Teacher.
“Everything is completely meaningless!
    Nothing has any meaning.”

What do people get for all their work?
    Why do they work so hard on this earth?
People come and people go.
    But the earth remains forever.
The sun rises. Then it sets.
    And then it hurries back to where it rises.
The wind blows to the south.
    Then it turns to the north.
Around and around it goes.
    It always returns to where it started.
Every stream flows into the ocean.
    But the ocean never gets full.
The streams return
    to the place they came from.
All things are tiresome.
    They are more tiresome than anyone can say.
But our eyes never see enough of anything.
    Our ears never hear enough.
Everything that has ever been will come back again.
    Everything that has ever been done will be done again.
    Nothing is new on earth.
10 There isn’t anything about which someone can say,
    “Look! Here’s something new.”
It was already here long ago.
    It was here before we were.
11 No one remembers the people of long ago.
    Even those who haven’t been born yet
won’t be remembered
    by those who will be born after them.

Wisdom Is Meaningless

12 I, the Teacher, was king over Israel in Jerusalem. 13 I decided to study things carefully. I used my wisdom to check everything out. I looked into everything that is done on earth. What a heavy load God has put on human beings! 14 I’ve seen what is done on this earth. All of it is meaningless. It’s like chasing the wind.

15 People can’t straighten things that are crooked.
    They can’t count things that don’t even exist.

16 I said to myself, “Look, I’ve now grown wiser than anyone who ruled over Jerusalem in the past. I have a lot of wisdom and knowledge.” 17 Then I used my mind to understand what it really means to be wise. And I wanted to know what foolish pleasure is all about. But I found out that it’s also like chasing the wind.

18 A lot of human wisdom leads to a lot of sorrow.
    More knowledge only brings more sadness.