1Ascultați, ceruri, și voi vorbi!
Ascultă, pământule, cuvintele gurii mele!
2Ca ploaia să cadă învățătura mea
și ca roua să curgă cuvintele mele,
ca stropii de ploaie pe verdeață
și ca aversele pe iarbă.
3Căci voi proclama Numele Domnului.
Recunoașteți măreția Dumnezeului nostru!
4El este Stânca; lucrarea Lui este desăvârșită,
căci toate căile Lui sunt drepte.
Dumnezeu este credincios și în El nu este nedreptate,
El este drept și cinstit.
5Poporul s‑a stricat înaintea Lui.
Ei nu mai sunt fiii Lui; au cusur5 Sensul celor două versuri este nesigur.;
sunt o generație pervertită și întortocheată.
6Astfel Îl răsplătiți voi pe Domnul,
popor nebun și neînțelept?
Nu este El Tatăl vostru, Creatorul6 Sau: Tatăl vostru, care v‑a dobândit. vostru,
Cel Ce v‑a făcut și v‑a dat înfățișare?
7Aduceți‑vă aminte de zilele din trecut.
Socotiți anii care au trecut din generație în generație.
Întreabă‑l pe tatăl tău, și el îți va istorisi,
pe bătrânii tăi, și ei îți vor spune.
8Când Cel Preaînalt8 Ebr.: Elion le‑a dat neamurilor moștenirea,
când i‑a despărțit pe fiii omului,
El a stabilit hotarele popoarelor
după numărul fiilor lui Israel.
9Căci partea Domnului este poporul Lui,
Iacov este partea Lui de moștenire.
10El l‑a găsit într‑un ținut pustiu,
într‑un pustiu, o pustietate plină de urlete.
L‑a înconjurat și S‑a îngrijit de el.
L‑a apărat ca pe lumina ochilor Lui,
11asemenea vulturului care își scutură cuibul
și zboară deasupra puilor,
care își deschide aripile,
îi ia și‑i poartă pe penele lui.
12Domnul Și‑a condus singur poporul
și nu era niciun dumnezeu străin alături de El.
13El l‑a urcat pe înălțimile țării
și l‑a hrănit cu roadele câmpului.
L‑a hrănit cu miere din stâncă
și cu ulei din stânca de cremene13 Lit.: din cremenea stâncii.,
14cu iaurtul vitelor și cu laptele oilor,
cu grăsimea mieilor,
a berbecilor din Bașan și a țapilor,
cu grăsimea boabelor de grâu.
Și ai băut vin, sângele strugurilor.
15Ieșurun15 Ieșurun înseamnă cel drept, nume poetic al lui Israel, desemnând caracterul ideal al poporului. s‑a îngrășat și s‑a împotrivit!
Te‑ai îngrășat, ai devenit greu și mare!
El L‑a părăsit pe Dumnezeul Care l‑a făcut
și a disprețuit Stânca mântuirii lui.
16Ei L‑au făcut gelos prin dumnezei străini
și L‑au mâniat prin urâciuni.
17Ei au adus jertfe demonilor, nu lui Dumnezeu,
unor dumnezei pe care nu‑i cunoșteau,
dumnezei noi, sosiți de curând,
de care părinții voștri n‑au știut.
18Ai părăsit Stânca Care te‑a născut,
L‑ai uitat pe Dumnezeul Care ți‑a dat naștere.
19Domnul a văzut și i‑a disprețuit;
El S‑a mâniat pe fiii și pe fiicele Lui.
20„Îmi voi ascunde fața de ei, a zis El,
și voi privi la sfârșitul lor,
căci sunt o generație pervertită,
sunt niște copii necredincioși.
21M‑au provocat la gelozie prin ceea ce nu este Dumnezeu;
M‑au mâniat prin idolii lor deșerți.
De aceea și Eu îi voi provoca la gelozie prin cei ce nu sunt un popor;
îi voi mânia printr‑un neam nebun.
22Căci focul mâniei Mele s‑a aprins
și va arde până în adâncimea Locuinței Morților22 Ebr.: Șeol.
Va mistui pământul împreună cu recoltele lui
și va arde temeliile munților.
23Voi îngrămădi nenorociri peste ei,
voi arunca toate săgețile Mele împotriva lor.
24Vor fi vlăguiți de foamete,
mâncați de molimă și distruși cu asprime.
Voi trimite împotriva lor colții animalelor sălbatice
și veninul târâtoarelor țărânei.
25Pe stradă, sabia îi va lăsa fără copii,
iar în odăi vor pieri de groază.
Vor pieri atât tânărul, cât și fecioara,
atât copilașul, cât și bătrânul.
26Am zis că îi voi zdrobi
și le voi șterge amintirea de printre oameni,
27dar Mă tem de insultele dușmanilor,
ca nu cumva vrăjmașii lor să se amăgească singuri
și să zică: «Tăria mâinilor noastre,
și nu Domnul a făcut toate aceste lucruri!»“
28Ei sunt un neam lipsit de sfat
și nu mai există pricepere în ei.
29Dacă ar fi fost înțelepți, ar fi înțeles aceasta
și s‑ar fi gândit la sfârșitul lor.
30Cum ar fi putut unul să urmărească o mie
sau doi să pună pe fugă zece mii,
dacă nu i‑ar fi vândut Stânca lor
și dacă Domnul nu i‑ar fi dat pe mâna acestora?
31Căci stânca lor nu este ca Stânca noastră;
chiar și dușmanii noștri înțeleg aceasta.
32Vița lor este din via Sodomei
și din câmpiile Gomorei.
Strugurii lor sunt plini de venin,
iar ciorchinii sunt amari.
33Vinul lor este venin de șerpi,
veninul cobrelor nemiloase.
34„Oare nu este păstrat lucrul acesta la Mine
și pecetluit printre comorile Mele?
35A Mea este răzbunarea! Eu voi răsplăti!
Vine vremea când le vor aluneca picioarele,
căci ziua distrugerii lor este aproape,
și lucrurile pregătite pentru ei își vor grăbi împlinirea.“
36Căci Domnul Își va judeca poporul,
dar va avea milă de robii Săi
când va vedea că li s‑a dus puterea
și că n‑a mai rămas nimeni,
nici întemnițat, nici liber.
37„Unde le sunt dumnezeii, va întreba El,
stânca în care se adăposteau,
38dumnezeii care se hrăneau cu grăsimea jertfelor lor
și care beau vinul jertfelor lor de băutură?
Să se ridice ei și să vă ajute!
Să vă fie ei un adăpost!
39Vedeți acum că Eu Însumi sunt El!
Nu mai există alt Dumnezeu în afară de Mine.
Eu dau la moarte și tot Eu aduc la viață,
Eu rănesc și tot Eu vindec
și nimeni nu poate elibera din mâna Mea.
40Îmi ridic mâna spre ceruri și declar:
Viu sunt Eu pe vecie,
41că Îmi voi ascuți fulgerul sabiei Mele
și voi începe, cu mâna Mea, să fac judecată.
Mă voi răzbuna pe vrăjmașii Mei
și voi pedepsi pe cei ce Mă urăsc.
42Voi face ca săgețile Mele să se îmbete de sânge,
iar sabia Mea va devora carnea.
Voi face ca ele să se îmbete de sângele celor uciși și al captivilor,
din capetele pletoase ale dușmanului.“
43Bucurați‑vă43 Sau: Strigați de bucurie., neamuri, împreună cu poporul Lui,
căci El va răzbuna sângele robilor Săi,
Se va răzbuna pe vrăjmașii Lui
și va face ispășire pentru țara și poporul Lui.
44Deci Moise a venit împreună cu Iosua44 Ebr.: Hoșea, o variantă a numelui lui Iosua (vezi Num. 13:8, 16 și nota de la v. 16)., fiul lui Nun, și a rostit toate cuvintele acestei cântări în auzul poporului. 45Când Moise a terminat de rostit toate cuvintele acestea înaintea întregului Israel, 46le‑a zis: „Puneți‑vă la inimă toate cuvintele pe care eu vi le‑am rostit astăzi, astfel încât să porunciți copiilor voștri să păzească și să împlinească toate cuvintele acestei Legi. 47Căci niciun cuvânt nu este fără însemnătate, ele sunt viața voastră. Prin cuvintele acestea vă veți lungi zilele în țara voastră pe care o veți stăpâni după ce veți traversa Iordanul.“
Moise privește țara de pe muntele Nebo
48În aceeași zi, Domnul i‑a vorbit lui Moise: 49„Urcă‑te pe muntele Abarim, adică pe muntele Nebo49 Muntele Nebo, cu vârful Pisga, făcea parte din lanțul muntos Abarim., în țara Moabului, care este înaintea Ierihonului, și privește țara Canaan pe care Eu o dau lui Israel în stăpânire. 50Tu vei muri pe muntele pe care te vei urca și vei fi astfel adăugat la poporul tău, tot așa cum Aaron, fratele tău, a murit pe muntele Hor și a fost adăugat la poporul lui, 51din cauză că ați fost necredincioși față de Mine înaintea fiilor lui Israel, la apele Meribei din Kadeș, în pustia Țin, unde nu M‑ați sfințit51 Vezi Num. 20:12, pentru expresia: nu ați arătat sfințenia Mea înaintea ochilor fiilor lui Israel. Vezi și nota de la Deut. 5:12. în mijlocul fiilor lui Israel. 52Vei vedea pământul promisiunii de la distanță, dar nu vei intra în țara pe care o dau poporului Israel.“
1Monyɛ aso, Ao ɔsoro na mɛkasa!
Tie, Ao asase, nsɛm a ɛfiri mʼanom.
2Me nkyerɛkyerɛ bɛtɔ agu mo so sɛ nsuo;
me kasa bɛgu sɛ obosuo.
Me nsɛm bɛtɔ sɛ osuo a ɛgu ɛserɛ foforɔ so,
te sɛ nsuo a ɛpete afifideɛ foforɔ so.
3Mɛbɔ Awurade din;
Animuonyam wɔ yɛn Onyankopɔn.
4Ɔyɛ Ɔbotan; nʼadwuma yɛ pɛ;
Biribiara a ɔyɛ nam ne kwan so, na ɛyɛ.
Ɔyɛ Onyankopɔn nokwafoɔ a ɔnyɛ mfomsoɔ;
Ɔteneneeni ne nokwafoɔ ne no.
5Nanso wɔayɛ amumuyɛsɛm atia no;
sɛ wɔyɛ saa a, na wɔyɛ ne mma anaa?
Wɔyɛ adaadaafoɔ ne nkyirimma kɔntɔnkye.
6Saa na ɛsɛ sɛ mo ne Awurade di no?
Mo nkwaseafoɔ ne adwenemherɛfoɔ.
Ɛnyɛ ɔno ne mo Agya, mo yɛfoɔ?
Ɛnyɛ ɔno na ɔbɔɔ mo na ɔmaa mo nnyinasoɔ?
7Monkae tete nna;
monnwene awoɔ ntoatoasoɔ a atwam ho.
Mommisa mo agya na ɔbɛkyerɛ mo.
Mommisa mo mpanimfoɔ na wɔbɛka akyerɛ mo.
8Ɛberɛ a Ɔsorosoroni kyekyɛɛ nsase maa amanaman,
na ɔkyekyɛɛ adasamma mu no,
ɔtotoo ahyeɛ maa nnipa no
sɛdeɛ Israelfoɔ no ano sie.
9Ɛfiri sɛ, Israelfoɔ yɛ Awurade dea;
Yakob yɛ nʼagyapadeɛ sononko.
10Ɔhunuu wɔn wɔ ɛserɛ asase so
Asase kesee a hwee nni so so.
Ɔtwaa wɔn ho hyiaeɛ, hwɛɛ wɔn so;
Wɛn wɔn sɛ nʼagyapadeɛ a ɛsom bo.
11Sɛdeɛ ɔkɔdeɛ hwanyan ne mma,
na ɔbɔ mpɛmpɛn fa wɔn ho,
saa ara na ɔtrɛɛ ne ntaban mu bumaa wɔn,
sɔɔ wɔn mu den de wɔn tu kɔɔ soro.
12Awurade nko na ɔkyerɛ wɔn ɛkwan.
Wɔtenaa ase a wɔnni ananafoɔ anyame biara.
13Ɔma wɔnante faa nkokoɔ so;
Ɔma wɔdi mfuo so nnɔbaeɛ;
ɔde abotan mu woɔ,
ne ngo a ɛfiri abohemaa mu siesie wɔn.
14Ɔde anantwie nufosuo mu sradeɛ ne nnwan nufosuo,
nnwan ne mmirekyie mu sradeɛ ma wɔdiiɛ.
Ɔde Basan nnwennini ne nnwan a wɔadɔre,
ne atokoɔ papa maa wɔn.
Monom bobesa papa a ɛfiri bobe mu.
15Nanso, ankyɛre Yeshurun dɔree sradeɛ yɛɛ ahomasoɔ;
nnipa no mu yɛɛ duru, yɛɛ abrane, yɛɛ pemee!
Afei, wɔpaa Onyankopɔn a ɔbɔɔ wɔn;
wɔammu wɔn Botan a ɔyɛ wɔn nkwagyeɛ no.
16Wɔkanyane ne ninkunutwe, ɛfiri sɛ wɔsomm anyame foforɔ;
wɔyɛɛ akyiwadeɛ pii de hyɛɛ no abufuo.
17Wɔbɔɔ afɔdeɛ maa ahonhom fi, anyame huhuo,
anyame a na wɔnnim wɔn dada,
anyame a wɔbaa nnansa yi ara,
anyame a na wɔn agyanom nsuro wɔn.
18Mopaa Ɔbotan a ɔyɛɛ mo agya no.
Mo werɛ firii Onyankopɔn a ɔwoo mo no.
19Awurade hunuu yei na wɔn ho yɛɛ no nwunu.
Ɔno ankasa mmammarima ne ne mmammaa hyɛɛ no abufuo.
20Ɔkaa sɛ, “Mɛgya wɔn hɔ;
Mɛma wɔn awieeɛ aba!
Ɛfiri sɛ, wɔyɛ awoɔ ntoatoasoɔ kɔntɔnkye;
mma a wɔnni nokorɛ.
21Wɔde anyame foforɔ som akanyane me ninkuntwe;
wɔde anyame huhuo ahyɛ me abufuo.
Afei, mɛhyira aman a wɔnyɛ me ɔman mpo ama wɔn ani abere;
mɛhyira aman amanmufoɔ a wɔnni nteaseɛ ahyɛ wɔn abufuo.
22Mʼabufuo dɛre sɛ ogya,
na ɛhye kɔsi damena mu.
Ɛsɛe asase ne so nnɔbaeɛ nyinaa
na ɛpaapae mmepɔ fapem.
23“Mɛhɔre amanehunu wɔ wɔn so
na mato me bɛmma awowɔ wɔn.
24Mede ɛkɔm kɛseɛ,
huraeɛnini ne owuyadeɛ bɛba wɔn so.
Wɔde wiram mmoa se
ne awɔ a wɔn ano wɔ borɔ a wɔwea fam bɛha wɔn.
25Mmɔntene so no wɔbɛwuwu akofena ano,
na afie mu, ehu bɛtɔ wɔn so.
Mmeranteɛ ne mmabaawa
mmɔfra ne mpanin nyinaa.
26Meyɛɛ mʼadwene sɛ mɛbɔ wɔn ahwete
ama wɔn nkaeɛ ayera.
27Nanso, mesuroo ɔtamfoɔ fɛdie,
sɛ ebia atiafoɔ rente aseɛ na wɔaka sɛ,
‘Yɛn tumi adi nkonim!
Ɛnyɛ Awurade na ɔyɛeɛ!’ ”
28Israel yɛ ɔman a wɔnni adwene.
Nnipa no yɛ nkwaseafoɔ, na wɔnni nteaseɛ.
29Ao, sɛ wɔnim nyansa a, anka wɔbɛte yei ase!
Ao, anka wɔbɛhunu wɔn hyɛberɛ!
30Ɛbɛyɛ dɛn na onipa baako ataa nnipa apem,
na baanu bɛma ɔpedu adwane,
gye sɛ wɔn Botan atɔn wɔn.
Gye sɛ Awurade ayi wɔn ama.
31Na wɔn botan nte sɛ yɛn Botan,
sɛdeɛ wɔhunu no.
32Wɔn bobe nyini firi Sodom bobe mu
firi Gomora bobe nturom.
Wɔn bobe aba yɛ awuduro
na wɔn siaka nso yɛ nwono.
33Wɔn bobesa yɛ awɔ ano borɔ;
aprammire ano borɔ kɔdiawuo.
34“Merekora saa nneɛma yi nyinaa,
asɔ ano de asie mʼadekoradan mu.
35Mɛtɔ awere; wɔn a ɛfata wɔn no, ɛbɛtua wɔn so ka.
Ɛrenkyɛre wɔn nan bɛwatiri.
Wɔn amanehunu da no bɛduru,
na wɔn hyɛberɛ bɛto wɔn.”
36Awurade bɛbu ne nkurɔfoɔ atɛn
na wasesa nʼadwene wɔ ne nkoa ho,
Ɛberɛ a wahunu sɛ wɔn ahoɔden asa,
na ɛnkaa obiara, akoa anaa ɔdehyeɛ.
37Ɔbɛbisa sɛ, “Afei wɔn anyame no wɔ he,
ɔbotan a wɔde yɛɛ wɔn dwanekɔbea no,
38anyame a wɔdii wɔn afɔrebɔdeɛ mu sradeɛ no
na wɔnom wɔn afɔrebɔdeɛ mu nsã no?
Ma saa anyame no nsɔre mmɛboa mo!
Ma wɔnyɛ mo dwanekɔbea!
39“Afei, monhunu sɛ, me ara me ne no!
Onyame biara nni hɔ sɛ me!
Me na mekum na mema nkwa:
Me na mepira, na mesa;
obi ntumi nnye wo mfiri me nsam.
40Afei, mepagya me nsa kyerɛ soro
Ka sɛ: Sɛ mete ase yi,
41Sɛ mese mʼakofena a ɛpa yerɛ yerɛ ano
na mefiri atemmuo ase a,
mɛtɔ mʼatamfoɔ so awere
na matua wɔn a wɔtan me so ka.
42Mɛma me bɛmma anom mogya abo,
na mʼakofena asɛe honam,
atɔfoɔ ne nnommumfoɔ mogya,
ne atamfoɔ ntuanofoɔ tiri.”
43Ao ɔsorosoro, mo ne no nni ahurisie,
ɛfiri sɛ, ɔbɛtɔ nʼasomfoɔ mogya so were.
Ɔbɛtɔ nʼatamfoɔ so awere
na wadwira nʼasase ne ne nkurɔfoɔ ho.
44Mose ne Nun babarima Hosea baeɛ bɛkaa dwom yi mu nsɛm nyinaa kyerɛɛ nnipa no. 45Mose wiee saa dwom no mu nsɛm no ka no, 46ɔka kaa ho sɛ, “Momfa nsɛm a maka akyerɛ mo no nyinaa nsie mo akoma mu. Monka nkyerɛ mo mma nso sɛdeɛ ɛbɛyɛ a wɔbɛdi emu asɛm biara so sɛ mmara. 47Saa nkyerɛkyerɛ yi nyɛ nsɛm bi kwa, ɛyɛ mo nkwa! Sɛ modi so a, mo nkwa nna bɛware wɔ asase a moretwa Asubɔnten Yordan akɔtena so no so.”
Mose Owuo
48Ɛda no ara, Awurade ka kyerɛɛ Mose sɛ, 49“Kɔ Moab, kɔ mmepɔ a ɛwɔ asuo no apueeɛ no so, na foro Nebo bepɔ a ɛne Yeriko di nhwɛanim no. To wʼani hwɛ Kanaan asase no, asase a mede rema Israelfoɔ sɛ wɔn agyapadeɛ no. 50Ɛhɔ na wobɛwu wɔ bepɔ no so, na woakɔka wʼagyanom ho, sɛdeɛ wo nua Aaron wuu wɔ Hor bepɔ so kɔkaa nʼagyanom ho no. 51Ɛfiri sɛ, mo baanu dii me hwammɔ wɔ Israelfoɔ mu wɔ Meriba ne Kades asuo ho wɔ Sin ɛserɛ so. Moanni me kronkronyɛ ho adanseɛ ankyerɛ Israelfoɔ no wɔ hɔ. 52Ɛno enti, mobɛhunu asase no afiri akyiri, nanso mo nan rensi asase a mede rema Israelfoɔ no so.”
