Reînnoirea legământului în câmpiile Moabului
1Acestea sunt cuvintele legământului pe care Domnul l‑a poruncit lui Moise să‑l încheie cu fiii lui Israel în țara Moabului, în afara legământului pe care l‑a încheiat cu ei la Horeb.
2Moise i‑a chemat pe toți cei din Israel și le‑a zis: „Ați văzut tot ce a făcut Domnul înaintea ochilor voștri, în țara Egiptului, lui Faraon, tuturor slujitorilor lui și întregii lui țări: 3marile încercări pe care ochii tăi le‑au văzut, semnele și minunile acelea mari. 4Dar Domnul nu v‑a dat minte să înțelegeți, nici ochi să vedeți și nici urechi să auziți, până în ziua aceasta. 5Timp de patruzeci de ani cât v‑am condus prin pustie, hainele de pe voi nu s‑au învechit și sandalele din picioarele voastre nu s‑au tocit. 6Pâine n‑ați mâncat, și n‑ați băut nici vin, nici băutură tare, ca să cunoașteți că Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.
7Când ați ajuns în locul acesta, Sihon, regele Heșbonului, și Og, regele Bașanului, ne‑au ieșit înainte ca să se lupte cu noi, dar noi i‑am învins. 8Le‑am luat țara și am dat‑o ca moștenire rubeniților, gadiților și unei jumătăți din seminția lui Manase.
9Să păziți cuvintele acestui legământ și să le împliniți ca să prosperați în tot ceea ce veți face. 10Astăzi stați în prezența Domnului, Dumnezeul vostru, voi toți – căpeteniile semințiilor voastre și bătrânii voștri, dregătorii voștri împreună cu toți bărbații lui Israel, 11copiii și soțiile voastre și străinul care este în mijlocul taberei tale, de la cel ce‑ți taie lemne, până la cel ce‑ți scoate apă – 12ca să intri în legământ cu Domnul, Dumnezeul tău, legământ încheiat prin jurământ și pe care îl face cu tine astăzi, 13și ca să te facă astăzi poporul Lui, așa cum ți‑a promis și așa cum a jurat părinților tăi, Avraam, Isaac și Iacov. 14Nu numai cu voi închei legământul acesta și jurământul acesta, 15ci atât cu cei care stau astăzi aici cu noi, înaintea Domnului, Dumnezeul nostru, cât și cu cei care nu sunt aici cu noi astăzi.
16Căci voi știți cum am locuit în țara Egiptului și cum am trecut prin mijlocul neamurilor pe unde am fost. 17Ați văzut spurcăciunile lor și idolii lor din lemn și din piatră, din argint și din aur. 18Să nu existe printre voi niciun bărbat, nicio femeie, niciun clan și nicio seminție a căror inimă să se întoarcă astăzi de la Domnul, Dumnezeul nostru, ducându‑se să slujească dumnezeilor acestor neamuri. Să nu existe printre voi nicio rădăcină care produce otravă sau pelin, 19cineva care, după ce aude cuvintele acestui jurământ, se binecuvântează pe el însuși, zicând în inima lui: «Voi avea pace, chiar dacă aș urma încăpățânarea inimii mele.» Aceasta va aduce dezastru peste ceea ce este fertil și peste ceea ce este uscat.19 Sensul expresiei este nesigur. Sau mele, adăugând beția la sete! 20Domnul nu va dori să‑l ierte. Mânia și gelozia Domnului se va aprinde împotriva lui. Toate blestemele scrise în Cartea aceasta vor veni peste el și Domnul îi va șterge numele de sub ceruri. 21Domnul îl va separa de toate semințiile lui Israel, spre nenorocirea lui, potrivit cu toate blestemele legământului scris în această Carte a Legii.
22Generația următoare, copiii voștri care se vor ridica după voi și străinul care va veni dintr‑o țară îndepărtată, vor vedea nenorocirile care au fost în țara aceasta și urgiile cu care Domnul v‑a îndurerat. 23În toată țara va fi sulf, sare și cenușă. Nimic nu se va semăna, nimic nu va încolți și nicio plantă nu va crește. Va fi la fel ca la distrugerea Sodomei, Gomorei, Admei și Țeboimului, pe care Domnul le‑a distrus în mânia și urgia Lui.
24Toate neamurile vor întreba:
– De ce a făcut Domnul astfel țării acesteia? De ce S‑a aprins cu o mânie atât de mare?
25Și li se va răspunde:
– Fiindcă au părăsit legământul Domnului, Dumnezeul părinților lor, pe care l‑a încheiat cu ei când i‑a scos din țara Egiptului. 26Ei s‑au dus și au slujit altor dumnezei și s‑au închinat înaintea lor, dumnezei pe care nu‑i cunoșteau și pe care nu li‑i dăduse El. 27De aceea Domnul S‑a aprins de mânie împotriva acestei țări, astfel că a adus peste ei toate blestemele scrise în Cartea aceasta. 28Domnul i‑a smuls din țara lor cu mânie, cu furie și cu mare înverșunare și i‑a aruncat într‑o altă țară, cum se vede astăzi.
29Lucrurile ascunse sunt ale Domnului, Dumnezeul nostru, iar lucrurile descoperite sunt ale noastre și ale urmașilor noștri pentru totdeauna, ca să împlinim toate cuvintele acestei Legi.
Обнова савеза
1Ово су речи савеза који је Господ заповедио Мојсију да склопи са Израиљцима у земљи моавској, осим савеза који је склопио са њима на Хориву.
2Мојсије позва све Израиљце и рече им:
Ви сте видели све што је Господ на ваше очи учинио у Египту фараону, свим његовим дворанима и целој његовој земљи. 3Својим очима си видео велика искушења, знакове и она велика чудеса. 4Господ вам све до данас није дао ум да разумете, очи да видите и уши да чујете. 5Четрдесет година сам вас водио по пустињи; одећа вам се није поцепала, нити вам се обућа на вашим ногама подерала. 6Хлеба нисте јели, вина и жестока пића нисте пили, да бисте знали да сам ја Господ, Бог ваш.
7Када сте дошли на ово место у сусрет вам је изашао Сихон, цар есевонски, и Ог, цар васански, да зарате против нас, али смо их ми потукли. 8Узели смо њихову земљу и дали је у наследство Рувимовом и Гадовом племену, и половини Манасијиног племена.
9Зато држите и вршите речи овог савеза, да бисте имали успеха у свему што радите. 10Данас сви стојите у присуству Господа, Бога свога: главари ваших племена, старешине и војни заповедници, сви Израиљци, 11ваша деца и жене, странци који живе у вашем табору – од онога што ти цепа дрва до онога што ти носи воду – 12да ступите у савез са Господом, Богом својим, који Господ, Бог ваш, склапа данас са вама, 13да би те поставио данас себи за народ, и да би био твој Бог, као што ти је обећао, и као што се заклео твојим оцима, Аврахаму, Исаку и Јакову. 14Овај савез и ову заклетву не склапам само са вама, 15који данас стојите овде са нама пред Господом, Богом нашим, него и са онима који данас нису овде.
16Ви, наиме, и сами знате како смо живели у египатској земљи и како смо пролазили посред народа; оних народа кроз које сте прошли. 17Видели сте њихове гадости и идоле од дрвета и камена, сребра и злата, који су код њих. 18Нека се не нађе међу вама мушкарац или жена, породица или племе коме би се данас срце одвратило од Господа, Бога нашег, да иде да служи боговима тих народа. Нека међу вама не буде корена који рађа отров или пелен.
19Ако неко чује речи ове заклетве, и да себи благослов говорећи у себи: „Биће све у реду са мном, па ако и живим по самовољи свога срца“, поплава ће однети суву земљу. 20Господ неће бити вољан да опрости таквоме, него ће Господњи гнев и љубомора планути на њега, па ће свака клетва записана у овој књизи пасти на њега. Тако ће Господ истребити његово име под небом. 21Господ ће одвојити зликовца од свих племена Израиљевих, по свим клетвама савеза које су написане у књизи овог Закона.
22Тада ће каснији нараштај, ваши синови који дођу после вас и дошљак који дође из далеке земље, кад виде ране на земљи и њене болести којима ју је Господ ударио, рећи: 23„Цела је земља спаљена сумпором и сољу! Нико је не сеје, ништа из ње не ниче, никаква трава из ње не расте. Опустошена је као Содома и Гомора, као Адма и Севојим, које Господ уништи у свом гневу и јарости!“ 24Сви ће народи питати: „Зашто Господ учини овако са овом земљом? Шта изазва овај велики пламтећи гнев?“
25Одговориће им: „Зато што су напустили савез Господа, Бога својих отаца, који је склопио са њима кад их је извео из земље египатске. 26Отишли су да служе и клањају се другим боговима, боговима за које нису знали и које им он није наменио. 27Зато је плануо гнев Господњи на ову земљу, пустивши на њу сва проклетства која су записана у овој књизи. 28Господ их је искоренио из њихове земље у љутини, јарости и великом гневу, и бацио их у другу земљу. Тако је и данас.“
29Што је скривено, то припада Господу, Богу нашем, а што је откривено, то припада нама и нашој деци заувек, да вршимо све речи овога Закона.
